Virtuţile (A fi imun – Curăţia)
Virtuţile (Desăvârşirea – Isteţimea)
Virtuţile (Iubirea – Liniştea)
Virtuţile (Meditaţia – Răsplata)
Virtuţile (Rânduiala – Voinţa)
Desăvârşirea 1.6, 1.10, 4.4, 6.2, 9.8, 10.15, 11.17, 12.2, 12.3
Desăvârşirea creştină. 1.8
Desăvârşirea morală. 4.11
Desăvârşirea, un adânc de smerenie. 7.1
Desăvârşirea/
Adevărata operă de artă este umbra perfecţiunii divine. (Michelangelo)
Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 4.13)
Binele desăvârşit nu constă numai în a se abţine cineva de la a face răul, ci şi de a-l gândi. (Scriitorul bisericesc Metodiu de Olimp)
Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi. (Solomon 10.29)
Căci, chiar când ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înţelepciunea cea de la Tine, ca nimica toată se va socoti. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 8.6)
Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul. (Evrei 5.12-14)
Cel care îşi bate capul cu înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii şi cel care îşi pierde somnul pentru ea va fi în curând fără de grijă. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 6.15)
Curăţirea, desăvârşirea, iluminarea. 6.10
Dacă oamenii ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria, munca mea nu le-ar mai părea la fel de minunată. (Michelangelo)
Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârşirea Celui Atotputernic? Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu? (Iov 11.7, 8)
Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe Fiul Omului pe care l-ai întărit Ţie. (Psalmi 79.15, 16)
Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate. (Ecclesiasticul 34.8)
Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. (Matei 5.48)
Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi. (I Corinteni 14.20)
Frica începătoare, frica desăvârşită. 7.12
Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde? (Iov 4.6)
Iubirea desăvârşită. 12.3
Iubirea este o cale spre desăvârşire. (Origen)
În Hristos, şi nu în lege, este desăvârşirea. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. (I Ioan 4.18)
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.2)
Înţelegi tu cum cârmuieşte Dumnezeu norii Săi şi în ce fel poate norul să sloboadă fulgerul pe pământ? Înţelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Cărui ştiinţă este desăvârşită? (Iov 37.15)
Înţelepciunea este o ştiinţă desăvârşită a lucrurilor dumnezeieşti şi omeneşti. Ea cuprinde totul şi întrucât supraveghează pe toţi oamenii, înţelepciunea este o artă despre viaţă şi ca atare este alături de noi tot timpul cât trăim, îndeplinindu-şi lucrarea ei, adică să ne facă viaţa fericită. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Învierea dezleagă sufletul desăvârşit de moarte şi de necredinţă. 7.6
La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. (Psalmi 118.96)
Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În această lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Mântuirea, desăvârşirea, îndumnezeirea. 8.13
Mintea robită se curăţă desăvârşit prin cugetarea duhovnicească. (Casiodor, scriitor bisericesc)
Muzica e simbolul armoniei în viaţă, al acordului desăvârşit. (George Enescu)
Nimeni nu poate ajunge la desăvârşirea supremă. 11.17
Nu te teme de perfecţiune, nu o vei atinge niciodată. (Salvador Dali)
Odihna sufletelor n-o găsiţi în nimic altceva decât în sporul duhovnicesc şi în desăvârşirea voastră, ca şi în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Pentru a fi desăvârşite, arta şi meşteşugul medicinii trebuie să izvorască din dragoste. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian)
Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. (Iacob 3.2)
Postul este rânduit pentru cei dornici de desăvârşire. (Părintele Dumitru Păduraru)
Postul, un dar spre desăvârşire. 10.10
Postul, un dar şi un mijloc de desăvârşire. 10.10
Răbdarea este parte din desăvârşire. 9.15
Rugăciunea din inimă asigură urcuşul spre desăvârşire. 3.3
Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulţi aristocraţi romani şi a refuzat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâlneşte pe Sfântul Barnaba şi pe fraţii săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în limba greacă, latină, siriacă şi coptă.)
Scara desăvârşirii. 3.3
Sfânta Împărtăşanie te desăvârşeşte, nu te iartă de păcate. 9.1
Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viaţă şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (Ecclesiasticul 7.34, 35)
Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)
Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)
Toţi am fost creaţi capabili să dobândim virtutea, dar prin învăţătură şi exerciţiu unul se apropie mai mult de ea, altul mai puţin . De aceea unii ajung până la o virtute desăvârşită, alţii ajung până la o oarecare virtute, iar alţii, pentru că nu şi-au dat niciun interes, deşi prin firea lor erau în stare, s-au îndreptat spre fapte contrarii. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Urcuşul duhovnicesc: mântuirea, desăvârşirea, îndumnezeirea. 10.19
Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.
Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. (Matei 19.20-22)
Despătimirea 11.5
Dezrobeşte-te de tine însuţi! 8.12
Discernământul este cale de întoarcere pentru cei rătăciţi. (Sfântul Ioan Scărarul)
Discernământul este izvorul şi rădăcina tuturor virtuţilor. (Sfântul Ioan Casian)
Discernământul/
Această virtute (discernământul) este numită în Evanghelie “ochiul şi luminătorul trupului” şi la ea se referă Mântuitorul când spune: Luminătorul trupului este ochiul. De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat, iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. (Sfântul Ioan Casian)
Adună adevăr şi nu-l vinde, înţelepciune şi învăţătură şi bună chibzuială. (Solomon 23.23)
Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)
Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei. Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna-chibzuială. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu. Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. (Solomon 8.11-14)
Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrăneşte cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptăţii, de vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi răul. (Evrei 5.12-14)
Cel ce deosebeşte cele bune de cele rele, află sănătatea şi îndepărtează boala. (Sfântul Ioan Scărarul)
Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace. (Solomon 11.12)
Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt adevăratele cerinţe pe care trebuie să le adresăm lui Dumnezeu. Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt darurile de care avem nevoie şi nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Cununa călugărului este smerita-cugetare. (Avva Or)
De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest <<ochi sufletesc>, de care vorbeşte Evanghelia (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)
Dreapta judecată este o virtute, ce nu pote fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu suntem ajutaţi de harul divin. (Sfântul Ioan Casian)
Dreapta-socoteală este făclie în întuneric şi luminarea celor cu vederea slabă. (Sfântul Ioan Scărarul)
Dreapta-socoteală este păzitoare a virtuţilor şi în acelaşi timp îl fereşte pe om de loviturile păcatului. Omul care urmează luării-aminte, niciodată nu se va depărta de faptele virtuoase şi nici nu va fi prins de prăpădul păcatului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dreapta-socoteală este virtutea virtuţilor şi dreptatea virtuoşilor. (Sfinţii Părinţi)
Dreapta-socoteală, cea mai mare dintre virtuţi. 10.7
Este nevoie de multă înţelepciune pentru a înţelege diferenţa dintre bine şi rău. (Sfântul Grigorie Sinaitul)
Fiul meu, de vei primi poveţele mele şi sfaturile mele de le vei păstra, plecându-ţi urechea la înţelepciune şi înclinând inima ta spre bună chibzuială, dacă vei chema prevederea şi spre buna-cugetare îţi vei îndrepta glasul tău, dacă o vei căuta întocmai ca pe argint şi o vei săpa ca şi pe o comoară, atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu, căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea; …. când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău, când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi, atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună, de cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase, de cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortochiate, ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe. (Solomon 2.1-10)
Întâia temelie pentru ca omul să desluşească şi să deosebească adevărul este smerenia. (Sfântul Porfirie Kafsokalivitul)
Luarea-aminte, ca discernământ, îl ajută pe om să-şi cunoască starea lăuntrică şi să ştie la ce treaptă a ajuns, şi astfel să vadă limpede câtă cale a străbătut, şi câte îi mai rămâne de făcut până la împărăţia cerurilor. (Sfinţii Părinţi)
Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt puternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)
Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat; de la zilele Mele de odihnă şi-au întors ochii, şi Eu sunt înjosit de către aceştia. (Iezechiel 22.26)
Scopul educaţiei este înaintarea în cunoaştere şi distingerea adevărului.(John F. Kennedy)
Smerita-cugetare şi frica lui Dumnezeu sunt mai presus decât toate faptele bune. (Avva Ioan Colov)
Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi faţa dreptei socoteli a vrăjmaşului. (Dimitrie Cantemir)
Suprema înţelepciune este de a distinge binele de rău. (Socrate)
Şi acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr şi nu ştiu să conduc. Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, popor nesfârşit de mare, care din pricina mulţimii lui nu se poate nici socoti, nici număra. Dăruieşte-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte şi să judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi ce este rău; căci cine poate să povăţuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârşit de mare?” Şi i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta. Şi a zis Dumnezeu: „Deoarece tu ai cerut aceasta şi n-ai cerut viaţă lungă; n-ai cerut bogăţie, n-ai cerut sufletele duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune, ca să ştii să judeci, iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îţi dau minte înţeleaptă şi pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta şi cum nici nu se va mai ridica după tine. Ba îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut: bogăţie şi slavă, aşa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele tale. Şi dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzeşti legile Mele şi poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îţi voi înmulţi şi zilele tale”. (III Regi 3.7-14)
Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate. (Ecclesiastul 7.25)
Unii monahi şi-au zdrobit trupurile în asceză, dar, fiindcă nu au avut discernământ, s-au îndepărtat de Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească, şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit. (Romani 12.1, 2)
Disciplina este izvorul succesului. (Eschil)
Disciplina postului, care întăreşte disciplina umană în general. 7.11
Disciplina şi controlul ce singur ţi-l faci sunt începuturile înţelepciunii practice. (Samuel Smiles)
Disciplina/
Creativitatea nu este o evadare din disciplină, este o evadare însoţită de disciplină. (Jerry Hirschberg)
Dacă trăieşti fără disciplină, mori fără demnitate. (Herbert Harris)
Dezordinea se va potoli prin disciplină si frică, niciodată de la sine. (Seneca)
Disciplinarea minţii 2.11
Postul ne disciplinează, rugăciunea ne înnobilează. (Părintele Dumitru Păduraru)
Puterea de concentrare este în legătură cu voinţa şi autodisciplina. (Herbert Harris)
Dispoziţia pentru rugăciune. 1.3
Doamne, fă cu mine ceea ce am făcut eu altuia. 6.11
Doamne, iartă-mă, aşa cum iert şi eu. 12.16
Doamne, voiesc să voiesc voia Ta! (Fericitul Ieronim)
Doar cel ce şi-a înfrânt egoismul este imun la umilinţă. (Georges Barbarin)
Dobândirea vieţii vesnice. 9.8
Domnul vede inima mea. 11.4
Dorinţa celui ce se roagă (să înveţe să se roage). 6.13
Două sunt criteriile care arată dacă ţinta pe care o urmărim este un lucru bun şi cinstit, şi anume: la timp şi cu măsură. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Dragostea 2.9
Dragostea 11.19
Dragostea are motive pe care raţiunea nu le cunoaşte. (Blaise Pascal)
Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăcerea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Dragostea e născută din nepătimire. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Dragostea este cea mai sănătoasă boală. (Euripide)
Dragostea este triumful imaginaţiei asupra inteligenţei. (H. L. Mencken)
Dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele se face cunoscută mai ales prin ascultare şi prin împărtăşirea cuvântului Domnului Iisus Hristos, dar şi prin slujirea jertfelnică a aproapelui. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Dragostea îi vindecă pe oameni, atât pe cei care o dăruiesc, cât şi pe cei care o primesc. (Psihiatrul american, doctorul Karl Manninger)
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.4-10)
Dragostea însemnă a fi aspru cu tine, dar îngăduitor cu ceilalţi. (Sfântul Serghie de Radonej)
Dragostea nu se arată cu sărutarea, ci cu bunăvoinţa. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. (Romani 12.9)
Dragostea şi ura nu sunt opuse. Opusul dragostei este indiferenţa. (A. S. Neill)
Dragostea trebuie să se desfăşoare în tăcere, ca să se audă zâmbetul spiritului. (Petre Pandrea)
Dragostea unei mame este balsamul minune care vindecă toate rănile. (Jean Gastaldi)
Dragostea, energie dumnezeiască. 5.6
Dragostea/
Adevărata cunoaştere poartă în ea pecetea dragostei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Câinele este mai bun decât mine, căci şi dragoste are şi la judecată nu vine. (Avva Xantie)
Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute acele fapte. (Sfântul Vasile cel Mare)
După cum amintirea focului nu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţi va încălzi sufletul. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Energia urii n-o să te ducă nicăieri, dar energia iertării, care apare prin dragoste, va reuşi să-ţi transforme viaţa în mod pozitiv! (Paulo Coelho)
Esenţa Creaţiei este una singură, iar această esenţă se numeşte Dragoste. (Paulo Coelho)
Fără Hristos am fost ca un peşte pe uscat, cu El sunt într-un ocean de dragoste. (Sadhu Sundar Singh)
Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani şi dragostea nu poate fi dobândită cu forţa. (Emile Zola)
Fericit este cel ce are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit nebuneşte de iubita sa. (Teologul Olivier Clément)
Fiecare om poate să fie un mic creion, prin care Dumnezeu să poată scrie lumii o scrisoare de dragoste. (Maica Tereza de Calcuta)
Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie (Marcu 10.21)
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Galateni 5.22, 23)
Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică, de la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire, (I Timotei 1.5, 6)
Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)
Înălţimea la care ne ridică dragostea e de nepovestit. (Sfântul Clement Romanul)
Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dumnezeu, ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă mai devreme, de raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cuvine să ne străduim şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dumnezeu, să primim de la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenţie la cei din jur, făcând binele semenilor noştri şi, cu siguranţă, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptată. (Profesorul Alexandru Nemoianu)
Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute. (Ioan 15.13-15)
Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură. (Solomon 15.17)
Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă. (Solomon 27.5)
Nimeni nu poate predica creştinismul, înainte de a deveni asemenea lui Hristos. Când voi, europenii, veţi fi astfel, nu veţi mai propovădui creştinismul, ci dragostea lui Dumnezeu, pe care ne-o descoperă Hristos. (Mahatma Ganhi)
Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiţi-vă mama! Viaţa nu vă aduce nicio altă dragoste care să facă atâta bine. (Euripide)
Nu trebuie să criticăm cu trufie, ci să îndreptăm cu dragoste. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenţa. (Elie Wiesel)
Pentru a fi desăvârşite, arta şi meşteşugul medicinii trebuie să izvorască din dragoste. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian)
Progresul sufletului constă în a face din dragoste ceea ce ar trebui făcut din datorie. (Vladimir Ghika)
Şcoala să fie cu credinţă, politica cu cinste, oastea cu dragoste de ţară, statul cu binecuvântarea lui Dumnezeu. (Episcopul Nicolae Velimirovici)
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2)
Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.12)
Viaţa omului este jumătate dragoste, jumătate luptă. (Părintele Justin Pârvu)
Drept/
A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. (George Topârceanu)
Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 4.13)
Apropie-te de cei drepţi şi prin ei te vei apropia de Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
Asemănarea cu Dumnezeu stă în a fi drept şi curat, cu pricepere. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. (Matei 13.43)
Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale. Iar ei, văzându-l, se vor tulbura cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea mântuirii dreptului. Ei vor zice, căindu-se în inima lor şi gemând întru strâmtorarea duhului lor: „Acesta este pe care-l aveam altădată de batjocură şi ţinta ocărilor noastre. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.1-3)
Atunci Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos”. Şi Domnul a zis către Satan: „Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?” (Iov 1.7 8)
Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. (Zaharia 9.9)
Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti. Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme. (Psalmi 111.5, 6)
Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi. (Solomon 10.21)
Ca un izvor tulbure şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa celui nelegiuit. (Solomon 25.26)
Caracterul are drept fundament voinţa şi inteligenţa. (Boccaccio)
Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte. (Psalmi 10.7)
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. (Psalmi 35.9, 10)
Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când stăpânesc cei fără de lege, suspină. (Solomon 29.2)
Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. (Luca 23.45-47)
Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Solomon 11.1, 2)
Cât de des luăm drept convingere o iluzie a simţurilor sau o eroare a minţii. (Mihail I. Lermontov)
Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu va găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului. (Solomon 17.15)
Cel ce rătăceşte pe cei drepţi pe o cale rea va cădea în groapa (pe care a săpat-o); cei fără prihană vor fi fericiţi. (Solomon 28.10)
Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui. (Solomon 14.32)
Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte. (Solomon 17.28)
Conştiinţa curată te face să fii cuvios faţă de Dumnezeu şi drept faţă de oameni. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Conştiinţa este judecătorul cel drept. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Conştiinţa mea este busola care are drept magnet idealul. (Victor Hugo)
Cuvântul rău asupra drepţilor este ars de harul lui Dumnezeu. 10.3
Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate semenilor, drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)
Dacă ai minte, ascultă aceasta, pleacă urechea la cuvintele mele. Unul care prigoneşte dreptatea ar putea oare să domnească? Şi vei osândi tu pe Cel mare şi drept? (Iov 34.16, 17)
Dacă cel drept este răsplătit pe pământ, cu cât mai mult cel nelegiuit şi păcătos! (Solomon 11.31)
Dacă nu poţi sta lângă un om când îi este greu, nu ai dreptul să stai lângă el când îi este bine. (Paulo Coelho)
Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. (Matei 9.13)
Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. (Solomon 9.9, 10)
De un lucru sunt sigur: când o să vină Antihristul, o să fie licenţiat în drept. (John F. Curran)
Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său. (Psalmi 10.5)
Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru cei ce săvârşesc fărădelegea. (Solomon 21.15)
Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi. (Psalmi 7.11)
Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepţilor sunt pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)
Era odată în ţinutul Uz un om pe care îl chema Iov şi acest om era fără prihană şi drept; se temea de Dumnezeu şi se ferea de ce este rău. (Iov 1.1)
Există o singură Biserică adevărată, aceea care este cu adevărat veche, în care potrivit planului lui Dumnezeu sunt adunati drepţii pentru că există un singur Dumnezeu şi un singur Domn. De aceea, se cuvine laudă Bisericii pentru singularitatea ei, fiind o copie a principiului unic. Biserica cea Una este moştenitoarea Celui care prin fire este Unic şi pe această Biserică se silesc ereziile s-o împartă în multe biserici. Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa ei, si în ceea ce priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Fără de filosofie şi fără de raţiunea cea dreaptă, nimeni nu poate dobândi înţelepciunea. (Sfântul Justin Martirul şi Filosoful)
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? (Matei 25.36, 37)
Greşalele drepţilor sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoşilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă David: “Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele, şi: zis-am, păzi-voi căile Tale, ca să nu greşesc cu limba mea!” (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)
Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. (Solomon 10.31)
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul. (Ion Creangă)
Iar Saul – care se numeşte şi Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)
Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. (Luca 23.47, 48)
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, venind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)
Imaginea evoluţiei omenirii nu este o linie dreaptă, ci o spirală. (Friedrich Adolf Wilhelm Diesterweg)
Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi. (Solomon 15.28)
Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate. Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.11, 12)
În ochii celor fără de minte, drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea lor din lume li se pare mare nenorocire. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.2)
Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui. (Solomon 15.8)
Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.15)
Înţelept este numai cel ce L-a luat pe Dumnezeu drept călăuză pentru a cunoaşte cuibul adevărului. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Înţeleptul adevărat are trupul drept sală de meditaţie şi de locuinţă sigură a sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Judecătorul cel drept este numai Dumnezeu. 11.7
Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii. (Psalmi 18.9)
La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea. Dreptul scapă din strâmtorare, şi cel fără de lege îi ia locul. (Solomon 11.7, 8)
Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. (Solomon 10.20)
Mai bine o cruce dreaptă într-o zi, decât zece strâmbe într-un minut. (Sfântul Vasile cel Mare)
Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor. (Psalmi 36.16)
Mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv decât săracul cârcotaş. (Părintele Ilie Cleopa)
Milostiv şi drept este Domnul, şi dreptatea Lui rămâne în veac. 9.21
Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. (Solomon 11.3)
Nici moartea nu mă va îndepărta de la dreapta credinţă în Hristos. (Sfânta Muceniţă Matroana din Tesalonic, torturată până şi-a dat sufletul în mâinile Domnului)
Nimeni nu este judecat pe drept cât trăieşte. Abia după moarte este pomenit sau dat uitării. (Regina Maria a României)
Nu locuirea împreună osândeşte pe cei drepţi, la un loc cu cei nedrepţi, ci asemănarea în gândire. (Mitropolitul Nicolae Mladin)
Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept. (Solomon 17.26)
Nu te deznădăjdui pentru că Dumnezeu este milostiv, dar nici nu fii fără grijă pentru că El este şi drept. (Sfntul Ioan Gură de Aur)
Nu umbla după ştiri din viaţa lumească pentru că din aşa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros despre treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii dornic să cunoşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)
Numai timpul îl arată pe cel drept, dar pe cel rău poţi să-l cunoşti şi într-o singură zi. (Sofocle)
O, atâţea drepţi fără de vină junghie spurcatul dregător pentru că ei nu se închină idolilor lui celor muţi si fără de suflet. (Pentru aceste cuvinte a fost ucis şi Sfântul Paramon, împreună cu alţi 370 de creştini, în anul 250)
Oamenii răi nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce caută pe Domnul înţeleg tot. (Solomon 28.5)
Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute. (Solomon 4.25)
Omul cinstit rămâne drept, incoruptibil, în orice împrejurare. (Augustin Păunoiu)
Omul nu se gândeşte la celălalt, nu iese din sine şi se învârte mereu împrejurul său. Iar atunci când se învârte împrejurul său se are drept centru pe sine, nu-L are pe Hristos. Este în afară de axul care este Hristos. Ca să ajungă să se gândească la celălalt trebuie mai întâi ca mintea lui să fie la Hristos. Atunci se gândeşte şi la aproapele şi după aceea se gândeşte şi la animale şi la toată făptura. (Părintele Tudor Peiu)
Orice prisos de virtute am adăuga astăzi, el e o dovadă a negrijii trecute, nu un drept la răsplată. (Sfântul Marcu Ascetul)
Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. (Luca 3.5)
Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile. (R. Wurmbrand)
Pentru cei drepţi nu există moarte, ci doar o trecere la viaţa cea veşnică. (Sf. Atanasie cel Mare)
Pentru cel drept bucuria cea dumnezeiască şi cerească este continuă. (Sfântul Vasile cel Mare)
Plăcerea ce o obţinem din muzică are drept sursă numărarea, o numărare inconştientă. (Gottfried Wilhelm von Leibniz)
Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat. (Solomon 10.7)
Postul este dreptarul dreptei credinţe. (Părintele Dumitru Păduraru)
Răspunsul e aspru, dar drept; dreptatea pare mai întâi asprime. (Abu Shakur)
Ruşinea este cea mai aspră dintre pedepse; ea va rămâne în picioare şi la dreapta judecată, pentru că unii vor învia pentru o viaţă veşnică, alţii pentru o ruşine şi batjocură veşnice. (Sfântul Vasile cel Mare)
Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. (Psalmi 142.2)
Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului. (II Timotei 2.15)
Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat? (Ecclesiastul 7.13)
Tot ce se întâmplă în lume nu vine de la Dumnezeu, dar nici nu se întâmplă fără ştirea Lui. Căci Dumnezeu nu numai că nu împiedică puterile vrăjmaşe şi potrivnice în planurile lor, ci chiar le îngăduie în anumite timpuri, faţă de anumite persoane. (Origen, despre Sfântul şi Dreptul Iov)
Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. (I Petru 2.16)
Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el îşi află scăparea şi este la adăpost. (Solomon 18.10)
Umbrele seamănă, ce-i drept, cu întunericul, dar sunt fiicele luminii. (Lucian Blaga)
Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii. (Solomon 14.12)
Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. (Solomon 13.7)
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. (Matei 23.27, 28)
Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor. (Solomon 14.34)
Dreptatea judecăţii dumnezeieşti dă simţirii omeneşti faţă de cei în suferinţă, o întărire înaltă, încât îl face pe om în oarecare fel judecător al său propriu sau astfel simţirea lui dă prin judecata făcută supuşilor o hotărâre asupra lui însuşi. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne. (Psalmi 35.6)
Dreptatea/
Adevărata dreptate este cereasca înţelepciune. Mai degrabă să ne lăsăm nedreptăţiţi, decât să nedreptăţim noi pe alţii, iar la vreme de restrişte să fim gata de suferinţă. În nici un caz să răspândim suferinţa. Nu cel nedreptăţit, ci dimpotrivă, cel ce nedreptăţeşte va avea parte de pedeapsa cea mai cruntă. (Eusebiu de Cezareea)
Aşadar noi am rătăcit de la calea adevărului şi lumina dreptăţii n-a strălucit pentru noi şi nouă soarele nu ne-a răsărit. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.6)
Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. (Psalmi 16.1)
Avantajul de a fi pesimist: fie ai dreptate, fie ai doar surprize plăcute. (George Will)
Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte. (Psalmi 10.7)
Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. (II Timotei 6.10, 11)
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. (Psalmi 35.9, 10)
Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult. (Tobit 12.9)
Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. (Matei 5.20)
Căutati mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă. 1.4
Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. (Psalmi 4.1)
Cea mai importantă lecţie pe care ţi-o dă viaţa e că şi nebunii au uneori dreptate. (Winston Churchill)
Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea. (Solomon 12.17)
Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte. (Solomon 14.2)
Cel nelegiuit capătă un câştig înşelător, iar cel ce seamănă dreptatea, o răsplată adevărată. (Solomon 11.18)
Conştiinţa curată te face să fii cuvios faţă de Dumnezeu şi drept faţă de oameni. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
„Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic: „Viu este Domnul”, ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)
Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, atunci Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti? (Părintele Arsenie Boca)
Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Matei 6.31-33)
Din pricina banilor, mulţi au păcătuit şi cine caută să se îmbogăţească îşi întoarce ochiul de la dreptate. (Ecclesiasticul 27.1)
Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. (Psalmi 5.8)
Dreapta-socoteală este virtutea virtuţilor şi dreptatea virtuoşilor. (Sfinţii Părinţi)
Dreptatea nu are nicio valoare fără iertare. (Benedetto Croce)
Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru cei ce săvârşesc fărădelegea. (Solomon 21.15)
După faptă şi răsplată: urgie împotriva vrăjmaşilor şi răsplată după faptă împotrivitorilor Lui; ţinuturilor celor de departe, răsplata cuvenită. (Isaia 59.18)
Duşmanul începe să devină periculos atunci când începe să aibă dreptate. (Jacinto Benavente)
Ei spun vorbe deşarte, jură strâmb, încheie legăminte şi prefac dreptatea în otravă; judecata va creşte pe brazdele câmpului! (Osea 10.4)
Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate. (Jack Penn)
Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. (Solomon 4.11)
Făptuirea dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru Domnul decât jertfa sângeroasă. (Solomon 21.3)
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. (Matei 5.6)
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. (Matei 5.10)
Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. (Psalmi 50.15)
Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate. Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.11, 12)
În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, … (vezi Sufletul)
La urma urmei, bunătatea nu e decât forma cea mai subtilă şi cea mai suplă a dreptăţii. (Vladimir Ghika)
Legea nu înseamnă dreptate. Legea este un mecanism cu multe imperfecţiuni. Dacă apeşi butoanele corecte şi mai ai şi noroc s-ar putea să apară dreptatea. Legea s-a dorit a fi un doar un mecanism. (Raymond Chandler)
Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)
Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate. (Solomon 16.8)
Mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv decât săracul cârcotaş. (Părintele Ilie Cleopa)
Milostiv şi drept este Domnul, şi dreptatea Lui rămâne în veac. 9.21
Nu datorită faptelor tale de dreptate ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a cunoscut, datorită bunătăţii Lui. (Sfântul Vasile cel Mare)
Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte. (Solomon 10.2)
Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. – Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire. Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. (Romani 6.19, 20)
Omul încearcă câte poate după voia sa; iar Dumnezeu le sfârşeşte după dreptate. (Sfântul Marcu Ascetul)
Păcatul meu face să strălucească dreptatea Ta. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Prietenia înseamnă să fii alături de cineva nu când are dreptate, ci când greşeşte. (André Malraux)
Răspunsul e aspru, dar drept; dreptatea pare mai întâi asprime. (Abu Shakur)
Să fi fost oare nişte nebuni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaşterea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei? (Origen)
Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. (Luca 1.75)
Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu. (Luca 18.3)
Şi judecata se va năpusti ca apa şi dreptatea ca un şuvoi furios. (Amos 5.24)
Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)
Şi tot poporul auzind, şi vameşii s-au încredinţat de dreptatea lui Dumnezeu, botezându-se cu botezul lui Ioan. (Luca 7.29)
Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. (Luca 18.5)
Uitarea este remediul nedreptăţilor suferite. (Publilius Syrus)
Unde domneşte dreptatea, armele sunt zadarnice. (Jacques Amyot)
Duhul curăţiei. 2.9
Dumnezeu este fiinţa virtuţilor. 9.19
E bine să îndurăm răul pricinuit nouă de alţii decât să provocăm noi rău altora. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
E mai uşor să practici virtutea decât să susţii ipocrizia. (Jean Antoine Petit Senn)
E necesar să folosim ca reper, sfântul. 11.11
Echilibrul în stat e ca sănătatea în corp. (Mihai Eminescu)
Echilibrul/
Când cineva cade din măsura chibzuielii, devine atât fricos, cât şi îndrăzneţ cât sufletul său este slăbit. Omul, când pierde echilibrul interior, nu se mai cunoaşte pe sine şi cade astfel în extreme. (Sfântul Ioan Scărarul)
Cea mai mare virtute este dreapta-socoteală, echilibrul în viaţa noastră, în fiecare zi din viaţa noastră. (Sfântul Antonie cel Mare)
Într-un sens real, maximum de dezordine era echilibrul nostru. (T. E. Lawrence)
O minte religioasă este o minte echilibrată, sănătoasă, activă; ea înfruntă fapte, nu idei. (Krishnamurti, filosof indian)
Remediul nenorocirii este echilibrul sufletesc. (Publilius Syrus)
Un alt criteriu al spiritualităţii autentice este înţeleapta raportare a omului la cruce. E vorba desigur de crucea ca atitudine existenţială în faţa necazului şi a suferinţei. Viaţa spirituală include înţelegerea spirituală a crucii, care inevitabil e întâlnită în viaţă. Să ai un raport echilibrat cu crucea e într-adevăr o artă spirituală. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Un compliment reuşit este un exerciţiu de echilibristică între adevăr şi exagerare. (Hermann Bahr)
Viaţa duhovnicească cere un anumit echilibru, o dreaptă măsură. 6.17
Economia este arta de a obţine maximum de la viaţă. Grija de economie este rădăcina tuturor virtuţilor. (Geoge Bernard Shaw)
Este bine să ne căutăm prieteni în rândul oamenilor virtuoşi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Este un lucru bun să citeşti cărţi de citate, pentru că citatele, atunci când sunt gravate în memorie, îţi aduc gânduri bune. (Winston Churchill)
Eşti mai fericit când dai decât când iei. 6.11
Etapele drumului către Dumnezeu: renunţarea la patimi, iluminarea, îndumnezeirea. 11.5
Eu dorm, iar sufletul meu veghează. 3.6
Eul nostru, încadrat în Dumnezeu. 8.9
Evangheliile sunt calea tămăduirii de orice boală, luptă împotriva amintirilor prin cultivarea virtuţilor. (Cuviosul Talasie)
Evlavia/
Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. (II Timotei 6.10, 11)
Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găseşte vase deşarte de grijile omeneşti. (Fericitul Augustin)
Gândeşte-te să duci o viaţă binecredinciosă şi aşa crezând, te vei împărtăşi cu binecuvântarea care alungă nu numai moartea, ci şi bolile din noi, căci venind Hristos în noi slăbeşte legea care stăpâneşte în mod sălbatic în mădularele trupului nostru, înviorează evlavia faţă de Dumnezeu şi omoară patimile, neţinând seama de păcatele în care ne aflăm, ci videcându-ne mai degrabă ca pe nişte bolnavi. Căci întăreşte pe cel zdrobit, ridică pe cel căzut ca un păstor bun care-Şi pune sufletul pentru oile Sale. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, venind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)
În biserică trebuie să stăm cu toată evlavia, pentru ca nu cumva să ne înmulţim păcatele, în loc să le scădem. (Mitropolitul Filaret)
Omul care şi-a rânduit cu bine postul, va putea să intre cu uşurinţă, dar şi cu evlavie, în cămara lui Hristos. 10.7
Pentru că Dumnezeu va arăta tuturor celor de sub cer strălucirea ta. Că se va chema numele tău de la Dumnezeu pentru totdeauna: „Pacea dreptăţii” şi „Strălucirea evlaviei„. (Baruh 5.3, 4)
Pentru vindecarea deprimării, Ziditorul tuturor şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu, singurul care cunoaşte bine rănile sufletului ne îndeamnă nu să rupem legăturile cu oamenii, ci să tăiem relele găsite în interior. Deprimarea se vindecă prin cercetarea oamenilor evlavioşi. (Sfântul Ioan Casian)
Pomeneşte-mă, Dumnezeul meu, pentru aceasta şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru templul Dumnezeului meu şi pentru slujbele din el! (Neemia 13.14)
Să biruim prin blândeţe pe cei care ne-au ofensat, să-i câştigăm prin evlavia noastră, să lăsăm să-i pedepsească cugetul lor şi nu mânia noastră. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Şi acum roagă-te pentru noi, fiindcă eşti femeie evlavioasă, ca Domnul să ne trimită ploaie, ca să umple vasele noastre şi să nu mai ducem lipsă de apă!” Dar Iudita le-a răspuns: „Ascultaţi-mă! Vreau să săvârşesc o faptă a cărei amintire să rămână copiilor seminţiei noastre din neam în neam. În noaptea aceasta staţi la poarta cetăţii şi eu voi ieşi cu roaba mea, şi în zilele pe care voi le-aţi făgăduit că veţi preda cetatea în mâna vrăjmaşilor noştri, Domnul va scăpa cetatea prin mâna mea. Voi însă nu căutaţi să pătrundeţi cu mintea fapta mea, căci eu nu vă voi spune nimic până nu voi împlini ceea ce vreau să fac„. (Iudita 8.31-34)
Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi. (Faptele Apostolilor 17.22)
Şi s-au îndreptat faptele lui Iosia înaintea Domnului lui, cu inimă plină de evlavie. (III Ezdra 1.21)
Fără credinţă nu există virtute, nu există viaţă spirituală. 7.15
Fără milostenie nu poţi intra în împărăţia cerurulor. 6.7
Făţărnicia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuţii.( François de La Rochefoucauld)
Fericirea ca virtute/
Adevărata fericire e să găseşti idealul pentru care merită să trăieşti sau să mori. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Acolo unde se termină ambiţia, începe fericirea. (Proverb)
Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează zilele şi-i procură ani de fericire. (Pedagogul Johann Heinrich Pestalozzi)
Arta de a fi fericit îşi are secretul în priceperea de a extrage fericirea din lucrurile mici. (Henry Ward Beecher)
Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea. (Sofocle)
Ceea ce suntem contribuie mai mult la fericirea noastră, decât ceea ce avem. (Arthur Schopenhauer)
Cei ce se căiesc cu adevărat, sunt oameni fericiţi. (Mircea Eliade)
Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit. (Solomon 16.20)
Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni. (Lev Tolstoi)
Dacă stai cu tărie în credinţă eşti un om fericit. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă! (Henri Lacordaire)
Dacă vrem să ajungem la fericire, întregului neam omenesc îi este de neapărată trebuinţă învăţătura şi virtutea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la armonie, să vă puneţi în armonie cu universul întreg. (Omraam Mikhael Aivanhov)
Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. (Matei 13.16)
De cele mai multe ori, slava se cumpără cu preţul fericirii, plăcerea cu preţul sănătăţii, milostenia celor cu nume mare cu preţul neatârnării, banii cu preţul conştiinţei. (Mitropolitul Filaret)
Definiţiile fericirii şi nefericirii sunt: ştiinţa şi neştiinţa. (Empedocle, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)
Drumul spre fericire presupune trei secrete: hotărâre, efort şi timp. (Dalai Lama)
E mai bine să fii liniştit decât fericit. (Proverb bengalez, care se referă la fericirea cea trecătoare din viaţa aceasta, şi ea tot trecătoare)
Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire! (Constantin Brâncuşi)
Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea! (Solomon 29.18)
Fericire: să ai căldură în iglu, petrol în lampă şi linişte în suflet. (Proverb eschimos)
Fericirea adevărată şi efectivă nu o găsim deplin pe pământ, ci în ceea ce noi numim veacul ce va să fie. Viaţa din acest veac este copleşită mai mult de nenorociri, iar pentru suflet este prima şi cea mai grea luptă. (Origen)
Fericirea e un urcuş continuu, o dinamică ce se adaptează permanent nevoilor noastre. (Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa)
Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci. (Mahatma Gandhi)
Fericirea este un bun pe care dacă-l dobândeşti, nu mai poţi dori nimic altceva. (Berţius, scriitor bisericesc)
Fericirea este rădăcina longevităţii. (Valeria Mahok)
Fericirea înseamnă să nu ai dureri în trup şi griji în minte. (Thomas Jefferson)
Fericirea la oamenii inteligenţi este cel mai rar lucru pe care-l ştiu. (Ernest Hemingway)
Fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti. Mulţumirea aduce fericire chiar şi săracului, iar nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului. Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă, dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă, va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mulţumiţi. (Confucius)
Fericirea nu ţine de ceea ce ai sau de ceea ce doreşti, ci de ceea ce gândeşti. (Sfinţii Părinţi)
Fericirea nu ţine de lumea aceasta. Fericirea e ceva care vine de la Dumnezeu, ca răsplată a încercărilor noastre de a fi alături de El. (Sfinţii Părinţi)
Fericirea reprezintă trecerea spiritului la o stare mai perfectă. Durerea, dimpotrivă, este trecerea la o stare inferioară. (Baruch Spinoza)
Fericirea tace şi se ascunde; numai nefericirea este militantă şi zgomotoasă. (Duiliu Zamfirescu)
Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. (Psalmi 1.1, 2)
Fericit cel care vorbeşte la urechea care ascultă. (Sfinţii Părinţi)
Fericit este acela care are un suflet curat şi un trup nepângărit, pentru a le închina lui Dumnezeu. (Origen)
Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii. (Iacob 1.12)
Fericit este cel ce are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit nebuneşte de iubita sa. (Teologul Olivier Clément)
Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape. (Apocalipsa 1.3)
Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. (Solomon 3.13, 14)
Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic. Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. (Iov 5.17-19)
Fericit este sufletul care iubeşte smerenia şi lacrimile şi care urăşte gândurile cele rele. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. (Psalmi 31.1, 2)
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Matei 5.5)
Fericiţi cei care-şi văd păcatele lor. 7.2, 7.10
Fericiţi cei ce cred, ei merg în lumină, eu merg în întuneric. (Vasile Conta)
Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. (Matei 5.6)
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. (Matei 5.4)
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceea vor vedea pe Dumnezeu. 11.18
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. (Matei 5.10)
Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. (Luca 6.22)
Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. (Matei 5.11)
Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. (Luca 6.21)
Frumosul nu-i decât făgăduinţa fericirii. (Baudelaire)
Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.28)
În Dumnezeu ne găsim scăparea şi fericirea. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ. (Ugo Foscolo)
Începutul fericirii este înstrăinarea de rău. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Înţelepciunea este o ştiinţă desăvârşită a lucrurilor dumnezeieşti şi omeneşti. Ea cuprinde totul şi întrucât supraveghează pe toţi oamenii, înţelepciunea este o artă despre viaţă şi ca atare este alături de noi tot timpul cât trăim, îndeplinindu-şi lucrarea ei, adică să ne facă viaţa fericită. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Înţelepciunea este partea supremă a fericirii. (Sofocle)
Înţelepciunea nu este altceva decât ştiinţa fericirii. (Denis Diderot)
Lucrul socotit de unii ca însemnând fericirea, este faptul de a nu avea cugetul încărcat, precum şi acela de a nu fi împovărat conştiinţa altora. (Eusebiu de Cezareea)
Lumea te iartă pentru o crimă, dar nu te iartă dacă eşti fericit. (Constantin Noica)
Mai fericit este cel singur când se gândeşte la moarte, decât cel care se veseleşte cu prietenii săi. (Părintele Savatie Baştovoi)
Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte omul. (Ecclesiasticul 11.30)
Mă aşteptam la fericire şi iată că a venit nenorocirea; aşteptam lumina şi a venit întunericul. (Iov 30.26)
Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, acela este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meritelor, a reuşitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când proclami că o deţii. (Blaise Pascal)
Nu de la om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu. (Părintele Dan Popovici)
Nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea decât de la munca lui. (Hans Christian Andersen)
Nu vorbi de fericirea ta, cu omul care este mult mai nefericit decât tine. (Plutarh)
Numai cei ce ştiu să aibă răbdare sunt fericiţi cu adevărat. (Pablo Neruda)
Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)
Numai virtuţile fac pe om fericit, fie că sunt singure, fie împreună cu alte bunuri. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Numim fericire o vieţuire dreaptă. Numim fericit pe cel care-şi împodobeşte cu virtuţi sufletul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nestatornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor bunuri mincinoase înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează. Astfel, pe una o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţinută şi prudentă în exercitarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi. (Betius, scriitor bisericesc)
Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de fericire. (Norman Vincent Peale)
Răsplata muncii noastre pentru Domnul este mare şi ea se numeşte fericire. (Tertulian)
Să fii de folos în lume este singura cale spre fericire. (Hans Christian Andersen)
Să lucrezi cu pasiune, acesta este secretul fericirii. (Auguste Renoir)
Să nu fericeşti pe nimeni înainte de sfârşit, dar nici să nu te deznădăjduieşti de mântuirea nimănui. (Sfântul Efrem Sirul)
Să nu vă îndepărtaţi de Hristos, căci este o fericire a suferi pentru El. (Sfântul Mucenic Trifon a refuzat să aducă jertfă zeilor şi-i îndemna şi pe ceilalţi creştini să nu se îndepărteze de Hristos. A murit în urma torturilor în anul 202)
Scopul vieţii este fericirea. (Platon) Şi tot Platon spunea că “Fericirea este asemănarea cu Dumnezeu, atât cât este cu putinţă”.
Secretul fericirii constă în a ceda tentaţiilor. (Oscar Wilde)
Secretul fericirii nu este să faci ceea ce îţi place, ci să-ţi placă ceea ce trebuie să faci. (James Matthew Barrie)
Singura cale să te menţii fericit, e să înveţi să te bucuri de necazuri. (Proverb englezesc)
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.27, 28)
Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. (Luca 23.28-30)
Una din etapele fericirii trebuie să fie absenţa gândurilor. (Liviu Rebreanu)
Una din sursele fericirii mele este ca să nu doresc niciodată să aflu de treburile altor persoane. (Dolley Madison)
Viaţa fericită ne este arătată de porunci. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Fiecare iertare este o înălţare către Dumnezeu. 5.13
Fiecare să dea lupta cu sine dacă vrea să se mântuiască. 4.7
Focul duhovnicesc. 10.5
Frica de Dumnezeu este o virtute pentru că prin aceasta se poate mântui. 11.9
Frica de Dumnezeu, dragostea de Dumnezeu. 9.9
Frica de iad este semnul înţelegerii adevăratei vieţi. 7.12
Frica începătoare, frica desăvârşită. 7.12
Frica lui Dumnezeu. 6.5
Frumuseţea şi urâţenia sufletului iau naştere din calitatea virtuţilor şi a viciilor. (Sfântul Ioan Casian)
Fugi de purtarea cu multe feţe, urmăreşte adevărul, sinceritatea şi simplitatea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Gândul smerit 2.9
Gândurile bune 4.7, 6.4
Generos/
Adeseori abţinerea da la o faptă este la fel de generoasă ca şi fapta însăşi. (Michel Montaigne)
Admiraţia este un vin generos pentru sufletele nobile. (Auguste Rodin)
Dărnicia nu stă în a da mult, ci a da la timp. (La Bruyère)
Deci, lepădarea de sine înseamnă o trăire în iubirea lui Dumnezeu, care apoi trebuie arătată în iubire milostivă, în iubire smerită, generoasă faţă de familie, faţă de semenii noştri, faţă de oamenii, mai ales, care au nevoie de iubirea şi ajutorul nostru. (Patriarhul Daniel)
Generosul dăruieşte, zgârcitul moare de invidie. (Rabindranath Tagore)
Generozitatea este virtutea celor tari. (Garabet Ibrăileanu)
Generozitatea nu înseamă să îmi dai ceva de care tu ai mai puţină nevoie decât mine, ci să îmi dai ceva de care tu ai mai multă nevoie decât mine. (Khalil Gibran)
Lepădarea de sine din Evanghelia de astăzi (Marcu 8.34-38 şi 9.1) nu înseamnă o desfiinţare a eului propriu, nu înseamnă o negare a identităţii proprii, ci înseamnă o metamorfoză spirituală a modului de a gândi, de a vorbi şi de a făptui. Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului de existenţă egoist într-un mod de existenţă generos, trecerea de la o viaţă centrată pe eul propriu la o viaţă atentă la nevoile celor din jur, este trecerea de la de la starea de egoism la starea de altruism, am spune mai pe înţeles. … (Patriarhul Daniel)
Minţilor generoase nu le face plăcere să-i oprime pe cei slabi, ci mai degrabă să-i preţuiască şi să-i protejeze. (Anne Brontë)
O iubire generoasă îşi are întotdeauna pregătit testamentul. (Nemer Ibn El Barud)
Rău este că generozitatea poate fi şi o bună afacere. (Ugo Ojetti)
Simţămintele generoase fac din om o făptură sublimă. (Honoré de Balzac)
Un surâs nu costă nimic, dar produce mult / El îi îmbogăţeşte pe cei ce-l primesc / Fără a-i sărăci pe cei care îl dăruiesc / El nu durează decât o clipă / Dar uneori amintirea lui e eternă / Nimeni nu e atât de bogat încât să nu se lipsească de el / Dar nici atât de sărac încât să nu-l merite / El crează fericirea în cămin, / El e semnul sublim al prieteniei. / Un surâs dă odihnă celui celui obosit, / Dă curaj celor deznădăjduiţi / Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în momentul când este dăruit. / Şi dacă vreodată întâlniţi o persoană / Care nu mai ştie cum cum să aibă un surâs / Fiţi generos, dăruiţi-l pe al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela care nu-l poate da altora. (Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)
Viaţa nu se măsoară în timp, ci în generozitate. (Peter Marshall)
Gloria este umbra virtuţii. (Seneca)
Gloria însoţeşte virtutea asemenea unei umbre. (Cicero)
Gospodina şi plăcinta (răbdarea). 10.2
Grija pentru mântuirea sufletului. 4.11
Hărnicia este mama norocului. (Benjamin Franklin)
Hărnicia/
Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şiregii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. (Solomon 6.6-8)
Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă: „Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!” Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată! Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă! (Solomon 31.29-31)
Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine. (Solomon 12.9)
Mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv decât săracul cârcotaş. (Părintele Ilie Cleopa)
Ia seama la relele tale, nu ale altuia; şi nu se va jefui de tâlhari casa de lucru a minţii tale. (Sfântul Marcu Ascetul)
Idealul perfecţiunii religioase este un ideal al tuturor creştinilor. 1.8
Iertarea 4.5, 5.13, 10.3, 10.4, 11.1, 12.2, 12.4
Iertarea are la bază smerenia înţeleaptă şi iubirea. 10.4
Iertarea este de patru feluri: iertarea greşitilor nostri, iertarea celor cărora noi le-am greşit, iertarea de sine şi iertarea păcatelor şi greşelilor de către Dumnezeu. (Părintele Nicolae Steinhardt, 5.13)
Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o. (Mark Twain)
Iertarea este răzbunarea omului nobil, ca şi uitarea. (Friedrich von Schiller)
Iertarea este singurul mod de a nu lăsa pe duşmanul tău să te atace şi înăuntru. (Gavriil Stiharul)
Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile şi mândriile nemăsurate. Iertarea ne smereşte, iertarea ne înalţă. Cine iartă, învinge întotdeauna. (Părintele Dumitru Păduraru)
Iertarea înseamnă a te ridica mai sus decât cel care te-a insultat. (Napoleon Bonaparte)
Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră faţă de aproapele. Aici nu e vorbă goală, e nenorocire. Cine nu iartă, nu iubeşte. Cine nu iartă şi cine nu iubeşte pe om, nici pe Dumnezeu nu-L iubeşte. În viaţa de toate zilele, ne înţepăm unul pe altul, ne mâhnim şi fără îndoială ne tulburăm, ne răzvrătim. Vin aici, la noi, cei care au nişte duşmani şi încep să se roage: “Să-i trăznească Dumnezeu, să-i facă praf şi pulbere”. Uităm că avem de împlinit nişte porunci dumnezeieşti, că trebuie să ne rugăm pentru duşmanii noştri. Poate că cea mai mare virtute este iubirea de vrăjmaşi, sau măcar să te rogi pentru ei, sau măcar să nu te răzbuni pe ei. Lasă-L pe Dumnezeu să facă dreptate, nu judeca slugă străină. “A Mea e răzbunarea”, zice Domnul. Este bine să fim conştienţi că există o pronie dumnezeiască şi că nimic nu se întâmplă în lumea aceasta, fără ca să nu ştie Dumnezeu. (Părintele Sofian de la Antim)
Iertarea sinceră şi adevărată este un dar de la Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)
Iertarea vine prin har. 12.16
Iertarea/
A greşi e omeneşte, a ierta e dumnezeieşte. (Alexander Pope)
A ierta e o manieră teribilă de a te răzbuna. (Cezar Petrescu)
A ierta înseamnă a uita. (Sfinţii Părinţi)
A iubi înseamnă a ierta. (Părintele Savatie Baştovoi)
A merge cu un prieten prin întuneric, este mult mai bine decât a merge singur prin lumină, pentru că un prieten ştie să te asculte, poate să te ierte şi să te înţeleagă mai bine decât un necunoscut, atunci când îi greşeşti. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă şi surdă)
Acceptarea, toleranţa şi iertarea sunt lecţiile ce ne străbat întreaga viaţă. (Jessica Lange)
Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: „Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis: „Aşa să spuneţi lui Iosif: Iartă fraţilor tăi greşeala şi păcatul lor şi răul ce ţi-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!” Şi a plâns Iosif când i s-au spus acestea. Apoi au venit şi fraţii lui şi, căzând înaintea lui, au zis: „Iată, noi suntem robii tăi„. Iar Iosif le-a zis: „Nu vă temeţi! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu? (Facerea 50.16-19)
Atunci când eşti iertat începi o viaţă nouă, dar, la fel, atunci când ierţi începi o viaţă nouă.Depinde de noi să transformăm, prin iertare, viaţa veche într-o viaţă nouă. (Părintele Alexandru Barna)
Căci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? (Matei 9.5)
Ce este toleranţa? Este consecinţa umanitătii. Cu toţii suntem caracterizaţi de slăbiciuni şi erori; să ne iertăm reciproc pentru acest lucru – acesta este cea dintâi lege a naturii. (Voltaire)
Cei slabi nu pot niciodată să ierte. Iertarea este atributul celor puternici. (Mahatma Gandhi)
Cel blând nu se îndreaptă spre răzbunare, ci mai degrabă către iertare. (Aristotel)
Cel care se sileşte să fie asemenea lui Dumnezeu, datorită marii lui lipsă de răutate, iartă de şaptezeci de ori câte şapte, adică tot timpul vieţii şi în tot circuitul cosmic, pentru că aceasta înseamnă numărul şapte. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Cel mai puternic învinge prin gingăşie şi cucereşte prin iertare. (Mark Twain)
Celor mici, Domnul le va arăta iertare şi milă, însă cei puternici vor fi pedepsiţi cu străşnicie. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 6.6)
Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi se jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin casele desfrânatelor. (Ieremia 5.7)
Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă! (Henri Lacordaire)
Dar ca să ştiţi că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa sa. (Matei 9.6, 7)
De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. (Luca 7.47, 48)
De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. (Matei 12.31)
De veţi ierta oamenilor greşelile lor, vă va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. 10.4
Deznădăjduitul nu se iartă nici pe el însuşi. [Un poet american (nu-i ştim numele)]
Dumnezeu iartă. Natura niciodată. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)
Energia urii n-o să te ducă nicăieri, dar energia iertării, care apare prin dragoste, va reuşi să-ţi transforme viaţa în mod pozitiv! (Paulo Coelho)
Eu sunt de părere că a cere iertare înseamnă mai mult decât a avea remuşcări. (Sharat Chandra Chatterji)
Evanghelia de astăzi (Întoarcerea Fiului risipitor, Luca 15.11-32) este în acelaşi timp, Evanghelia iertării păcătosului pocăit şi a îndreptării credinciosului neiertător. (Patriarhul Daniel)
Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. (Psalmi 31.1)
Fii îngăduitor, căci toţi avem nevoie de iertare. (Seneca)
Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu? (Luca 5.21, 22)
Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. (Matei 26.26-28)
Iartă-ţi întotdeauna duşmanii; nimic nu-i enervează mai tare. (Oscar Wilde)
În lipsa ietării, lasă să vină uitarea. (Alfred de Musset)
Înţelepciunea domoleşte mânia omului şi faima lui este iertarea greşelilor. (Solomon 19.11)
La tinereţe judeci, la bătrâneţe ierţi. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)
Lumea te iartă pentru o crimă, dar nu te iartă dacă eşti fericit. (Constantin Noica)
Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de al doilea a căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu. (Ioan Carpatinul)
Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă. (La Fontaine)
Mi-am distrus toţi duşmanii, făcându-i prietenii mei, prin iertare. (Abraham Lincoln)
N-a iertat pe cei care locuiau cu Lot, ci i-a urgisit pentru trufia lor. (Ecclesiasticul 16.9)
Ne ridicăm deasupra celor care insultă, iertându-i. (Napoleon Bonaparte)
Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare. (Solomon 30.10)
Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. (Luca 6.37)
O mamă ne iartă toate greşelile, chiar şi câteva pe care nu le-am comis. (Robert Brault)
O, Doamne, Tu ierţi pe cei care Te răstignesc şi răstigneşti pe cei care Te iubesc. (Scriitorul Leon Bloy)
Orice iertare este un pas către Dumnezeu. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Pentru a te elibera de trecut e nevoie să înveţi să ierţi. (Louise L. Hay)
Pot ierta prostia, dar nu şi răutatea. (Napoleon Bonaparte)
Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăţi superior. (Francis Bacon)
Sfatul cel mai important: iubeşte cu tot sufletul şi iartă. (Părintele Arsenie Papacioc)
Şi era Iosua îmbrăcat în veşminte murdare şi stătea înaintea îngerului. Şi a răspuns şi a zis celor care stăteau înaintea lui: „Dezbrăcaţi-l de veşmintele cele murdare!” Şi i-a zis lui: „Iată ţi-am iertat fărădelegile şi te-am îmbrăcat cu veşmânt de prăznuire!” (Zaharia 3.3, 4)
Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; (Matei 6.12)
Şi s-a întors Moise la Domnul şi a zis: „O, Doamne, poporul acesta a săvârşit păcat mare, făcându-şi dumnezeu de aur. Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!” (Ieşirea 32.31, 32)
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. (Ioan 20.22, 23)
Urăşte minciuna, iartă-i pe mincinoşi, dar fereşte-te de amândoi. (Pitagora)
Iertaţi şi veţi fi iertaţi. 4.5
Iertând pe ceilalţi, vă iertaţi pe voi înşivă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Iluminarea 6.8
Iluminarea/
Curăţirea, desăvârşirea, iluminarea. 6.10
Etapele drumului către Dumnezeu: renunţarea la patimi, iluminarea, îndumnezeirea. 11.5
Invidia separă, smerenia uneşte. (Fericitul Augustin)
Iscusinţa/
Cel iscusit vede nenorocirea şi se ascunde, cei simpli trec mai departe şi suferă. (Solomon 22.3)
Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. (Solomon 6.6-8)
Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului. (Faptele Apostolilor 17.29)
Nu grăi la urechea celui nebun, căci el nu va băga de seamă iscusinţa graiurilor tale. (Solomon 23.9)
Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în aceasta. (Solomon 23.4)
Nu-i forţă să reziste în faţa iscusinţei. (Phaedrus)
O inimă pricepută dobândeşte ştiinţă şi urechea celor înţelepţi umblă după iscusinţă. (Solomon 18.15)
Pleacă urechea ta şi ascultă cuvintele celor iscusiţi şi inima ta îndreapt-o spre ştiinţa mea. (Solomon 22.17)
Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta, pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă. (Solomon 1.5, 6)
Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine. Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă învaţă întemeierea lumii? El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit. (Isaia 40.20-22)
Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit. Şi eu întru slăbiciune şi cu frică şi cu cutremur mare am fost la voi. (I Corinteni 2.1)
Un lucru făcut de mână de meşter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să fie iscusit la cuvânt. (Ecclesiasticul 9.17)
Isteţimea/
Belşugul mâncărurilor opreşte ascuţimea minţii. (Proverb)
De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri. (Isaia 29.14)
El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost. (Iov 5.13)
Ironia îi trădează pe cei isteţi. (Ramon Eder)
O linguriţă de isteţime face uneori cât un car de putere. (Liviu Rebreanu)
Toate cele ascunse şi cele arătate le-am cunoscut, fiindcă înţelepciunea, lucrătoarea tuturor, mi-a dat învăţătură. Într-adevăr, în ea se află un duh de înţelegere, sfânt, fără pereche, cu multe laturi, nepământesc, ager, pătrunzător, neîntinat, preaînţelept, fără de patimă, iubitor de bine, ascuţit, neoprit, binefăcător, iubitor de oameni, neclintit, temeinic, netulburat, atotputernic, atotveghetor şi răzbătând prin toate duhurile isteţe, curate şi oricât de subţiri. Pentru că înţelepciunea este mai sprintenă decât orice mişcare, ea pătrunde şi îşi face loc pretutindeni prin curăţia ei. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.21-24)
Ispitelor şi primejdiilor morale nu li se rezistă cu cunoştinte şi cu teorii ştiinţifice, ci li se rezistă cu curajul credinţei. 9.23
În partea 1 se află subcategoriile: A fi imun – Curăţia
În partea 2 se află subcategoriile: Desăvârşirea – Isteţimea
În partea 3 se află subcategoriile: Iubirea – Liniştea
În partea 4 se află subcategoriile: Meditaţia – Răsplata
În partea 5 se află subcategoriile: Rânduiala – Voinţa