Virtuţile (Meditaţia – Răsplata)

Virtuţile (A fi imun – Curăţia)
Virtuţile (Desăvârşirea – Isteţimea)
Virtuţile (Iubirea – Liniştea)
Virtuţile (Meditaţia – Răsplata)
Virtuţile (Rânduiala – Voinţa)

M-am făcut văzătorul unor realitatăţi, ce-mi depăşeau înţelegerea.  12.1

M-am scăpat de fărădelegi şi m-am vindecat. (Sfântul Nicolae Cabasila)

Mărturisirea credinţei.  12.7

Mărturisirea credinţei creştine.  4.15

Mântuirea, desăvârşirea, îndumnezeirea.  8.13

Meditaţia este eliberarea de gândire şi o mişcare înspre extazul adevărului. Meditaţia este explozia înteligenţei. (Krishnamurti, filosof indian)

Meditaţia este înţelegerea întregii structuri a “eului”, a sinelui, prilej de a vedea dacă este cu putinţă să fii totalmente liber de eu  şi să nu cauţi vreun supra-eu. Supra-eul este eul. (Krishnamurti, filosof indian)

Meditaţia/

În faţa naturii nu te crede nici mare, nici mic, meditează. (Victor Hugo)

Înţeleptul adevărat are trupul drept sală de meditaţie şi de locuinţă sigură a sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)

Meditează mai des asupra morţii, şi nu vei mai dori nici cinste, nici slavă, nici bogăţie, nici alte întâietăţi şi plăceri lumeşti. (Ignatie, episcopul Caucazului)

Tristeţea se vindecă prin meditaţia inimii curate.  11.15

Vom putea goni din noi patima ucigătoare numai dacă, susţinuţi de speranţa celor viitoare şi de contemplarea fericirii făgăduite, vom păstra mintea noastră stăpânită de o necontenită meditaţie spirituală. (Sfântul Ioan Casian)

Mie îmi este mare câştig chiar şi numai a-mi aminti de Sfântul Antonie.(Sfântul Atanasie cel Mare, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)

Mila  4.5

Mila este contrariul contabilităţii, care-i treaba demonului.  9.20

Mila este desigur şi o ieşire din sine.  9.2

Mila este întristarea de bunăvoie pentru necazurile străine. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Mila este toată Sciptura. (Alexandru Vlahuţă)

Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. (Solomon 3.3, 4)

Mila, opusul contabilităţii, este mereu gata să uite, să ierte.  9.20

Mila/

Atunci bărbaţii aceia au venit în număr mare şi au aflat pe Daniel rugându-se şi cerând mila lui Dumnezeu. (Daniel 6.12)

Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. (Psalmi 35.9, 10)

Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii. (Iacob 2.13)

Cât este de mare milostivirea Domnului şi mila spre cei care se întorc la El! (Ecclesiasticul 17.24)

Celui ce este în suferinţă i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic. (Iov 6.14)

Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! (Romani 12.7, 8)

Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi. (Matei 12.7)

Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. (Matei 9.13)

De asemenea, Mântuitorul Hristos ne dăruieşte harul, mila şi  iertarea păcatelor, ca medicamente contra sentimentelui de vinovăţie şi izbăvirea de greutatea copleşitoare a conştiinţei vinovate, tuturor celor care cu pocăinţă se apropie de Dumnezeu şi de tainele Sale în Sfânta Biserică. Împotriva tristeţii mai putem lupta prin pocăinţă, unul din cele mai puternice mijloace de vindecare a acestei boli spirituale. (vezi Tristeţea)

Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte. Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă? (Romani 9.18, 19)

Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori. (Psalmi 35.5)

Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul. (Psalmi 32.5)

În necazuri e ascunsă mila lui Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)

Însă cu cel smerit fii îngăduitor şi nu întârzia a face milă cu el. (Ecclesiasticul 29.11)

Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufletului său, deoarece potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufletului şi anume: inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila, primesc harul cel de sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta. (Psalmi 6.4)

Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor. (Psalmi 71.4)

Milă fie-vă de mine, aveţi milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit! De ce mă prigoniţi cu urgia lui Dumnezeu şi nu vă mai săturaţi de carnea mea? (Iov 19.21, 22)

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta  Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. (Psalmi 50.1-4)

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său. (Solomon 11.17)

Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui îl judecă. (Ecclesiasticul 16.14)

Să fi fost oare nişte nebuni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaşterea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei?  (Origen)

Seamănă milostenie cu smerenie şi vei secera milă la Judecată. (Sfântul Isaac Sirul)

Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)

Şi să nu zici: Mila Lui este mare, va curăţi mulţimea păcatelor mele. Că mila şi mânia de la El sunt şi peste cei păcătoşi va odihni mânia Lui. Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi. (Ecclesiasticul 5.6-8)

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. (Psalmi 35.10)

Unde nu e milă, acolo e şi nedreptate.  (Proverb turcesc)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23.32)

Zis-a Avva Sisoe: Orice fel de ispită va veni omului, să zică: Pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta. Iar dacă vreun lucru bun se va întâmpla lui, să zică: Din mila lui Dumnezeu este aceasta.

Milostenia  4.8, 6.11

Milostenia ajunge mai repede la Dumnezeu decât rugăciunea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Milostenia este mama tuturor virtuţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Milostenia este uşurare de păcat. (Sfântul Clement Romanul)

Milostenia omului preţuieşte la Domnul ca un inel cu pecete şi binefacerile omului el le păstrează ca lumina ochiului. (Ecclesiasticul 17.17)

Milostenia schimbă bunurile materiale în bunătate sufletească. (Patriarhul Daniel)

Milostenia şi filantropia.  8.16

Milostenia, unită cu postul, izbăveşte de moarte.  10.11

Milostenia/

Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul; că mult-milostiv este Domnul şi îndurător. (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob  5.11)

Bună este milostenia ca pocăinţă a păcatului. (Sfântul Clement Romanul)

Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult. (Tobit 12.9)

Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. (Psalmi 4.1)

Cât este de mare milostivirea Domnului şi mila spre cei care se întorc la El! (Ecclesiasticul 17.24)

Cel care face milostenie împrumută pe aproapele său; şi cel care dă din punga sa, ţine poruncile. Împrumută pe aproapele tău în vremea lipsei lui; şi iarăşi înapoiază aproapelui la vremea sa. (Ecclesiasticul 29.1, 2)

Cel ce nu poartă grijă după puterea lui de toate virtuţile, săvârşeşte un păcat anevoie de iertat; dar rugăciunea şi milostenia întorc pe cel ce nu poartă de grijă. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale. (Psalmi 85.14, 15)

De cele mai multe ori, slava se cumpără cu preţul fericirii, plăcerea cu preţul sănătăţii, milostenia celor cu nume mare cu preţul neatârnării, banii cu preţul conştiinţei.(Mitropolitul Filaret)

De faci bine, să ştii cui faci, şi vei avea mulţumire pentru fapta ta bună. Fă bine celui binecredincios şi vei afla răsplătire, dacă nu de la el, de la Cel Preaînalt. Nu este bine pentru cel care pururea petrece în răutăţi şi nu dă milostenie. Dă celui binecredincios, şi să nu ajutorezi pe cel păcătos. (Ecclesiasticul 12.1-4)

Deci, lepădarea de sine înseamnă o trăire în iubirea lui Dumnezeu, care apoi trebuie arătată în iubire milostivă, în iubire smerită, generoasă faţă de familie, faţă de semenii noştri, faţă de oamenii, mai ales, care au nevoie de iubirea şi ajutorul nostru. (Patriarhul Daniel)

Dumnezeu este îndelung-răbdător şi mult-milostiv.  9.21

Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează fa?a Ta spre noi şi ne miluieşte! (Psalmi 66.1)

După mulţi ani, am venit ca să aduc neamului meu milostenii şi prinoase, când nişte iudei din Asia m-au găsit, curăţit, în templu, dar nu cu mulţime, nici cu gâlceavă. (Faptele Apostolilor 24.17, 18)

Fără milostenie nu poţi intra în împărăţia cerurulor.  6.7

Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curăţi păcatele. (Ecclesiasticul 3.29)

Grămădeşte milostenii în cămările tale şi ele te vor scoate din orice nenorocire. (Ecclesiasticul 29.15)

Harul este ca un rai plin de binecuvântări; şi milostenia în veac rămâne.(Ecclesiasticul 40.19)

Hristos este prezent în potirul din Sfântul Altar, dar şi în fiecare om sărac, umilit, în fiecare om care suferă şi aşteaptă de la noi un semn al iubirii frăţeşti milostive. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. (Luca 18.13)

Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul. (Psalmi 32.5)

Iubirea aproapelui izvorăşte din iubirea de Dumnezeu. Iubirea de Dumnezeu se manifestă prin iubirea aproapelui. Fiecare să fie aproapele celuilalt. (Din învăţăturile de la “Samarineanul Milostiv”)

Încrederea nesocotită în dumnezeiasca milostivire este şi mai primejdioasă.  9.21

La toată milostenia va face loc; fiecare după faptele sale va afla. (Ecclesiasticul 16.16)

Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)

Mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv decât săracul cârcotaş. (Părintele Ilie Cleopa)

Milostiv şi drept este Domnul, şi dreptatea Lui rămâne în veac.  9.21

Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar milostivirea Mea nu se va depărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are milă de tine. (Isaia 54.10)

Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie. (Ecclesiasticul 7.11)

Nu te deznădăjdui pentru că Dumnezeu este milostiv, dar nici nu fii fără grijă pentru că El este şi drept. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

O mare milostenie este rugăciunea pentru alţii, nu doar pentru noi. (Patriarhul Daniel)

Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale vor fi peste tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul„. (Iezechiel 7.4)

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său. (Solomon 11.17)

Postul este nedesăvârşit fără smerenie şi milostenie.  10.11

Săracii sunt portarii împărăţiei cerurilor, judecători aspri pentru cei nemilostivi şi avocaţi, sau apărători puternici, pentru cei milostivi. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Seamănă milostenie cu smerenie şi vei secera milă la Judecată. (Sfântul Isaac Sirul)

Sfatul bun la timpul potrivit este o milostenie mai mare decât sumele de bani, pentru că este sfatul Cuvântului spre folos pentru mântuire. (Patriarhul Daniel)

Socoteşte milostenia, nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit, nu ca o pierdere, ci ca pe un câştig, fiindcă tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6.3, 4)

Modestia acoperă întotdeauna meritul fără însă a-l ascunde. (Benjamin Franklin)

Modestia este aceea  care poartă adevărata coroană. (Proverb olandez)

Modestia este conştiinţa trupului. (Honoré de Balzac)

Modestia este fundaţia solidă a tuturor virtuţilor. (Confucius)

Modestia este pentru merit, ceea ce sunt umbrele pentru figuri într-un tablou; ea dă forţă şi relief. (Jean de la Bruyère)

Modestia este plasa cu care se prinde gloria. (Proverb arab)

Modestia este singura strălucire pe care ne este îngăduit să o adăugăm gloriei. (Charles Pinot Duclos)

Modestia nu trebuie să îngroape mândria. (Fabrizio Frizzi)

Modestia şi înţelepciunea sunt complementare. (Bernard Fontenelle)

Modestia/

Adevărata smerenie este aceea care se ascunde în omenie, în modestie.  7.1

Cu cât te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atât vei fi mai modest şi vei căpăta o mai mare încredere în puterile tale. (Samuel Smiles)

Cumpătarea spune să nu te robeşti poftelor, să trăieşti cu puţin şi modest. (Platon)

Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educată se poartă cu o  nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere modestiei. (Aleksandr  Soljeniţân)

Falsa modestie este ultimul rafinament al vanităţii. (Jean de La Bruyère)

Matematica este ceea ce începe, ca şi Nilul, în modestie şi se termină în magnific. (Calvin Colton)

Mândria nu reuşeşte niciodată ca atunci când este acoperită de modestie. (Antoine Gombaud, chevalier de Méré)

Nimic nu înalţă mai mult în lume decât măsura şi modestia. (Epictet)

Omul superior este modest în cuvinte şi excelent în fapte. (Confucius)

Orgoliul nu reuşeşte niciodată ca atunci când se acoperă de modestie. (Antoine Gombaud, chevalier de Méré)

Ştiinţa puţină îi face pe oameni pretenţioşi, în timp ce ştiinţa multă îi face modeşti. (Leonardo da Vinci)

Toţi oamenii de mare calitate din istoria lumii au fost oameni modeşti. (Tudor Arghezi)

Mintea nepătimitoare este aceea care stăpâneşte patimile sale.  12.5

Mortificarea patimilor.  11.2

Multe lucruri are omul, / Dar virtutea cea mai mare / E să nu se ţie mândru / Cu virtuţile ce are. (George Coşbuc)

Munca e balsamul sângelui, munca e izvorul virtuţii. (Johan Gottfried von Herder)

Munca este îngerul păzitor al omului. (Concepcion Arenal)

Munca fără rugăciune este servilism; rugăciunea fără muncă este cerşetorie. (Părintele Ilie Cleopa)

Munca gândeşte, lenea visează. (Jules Renard)

Munca oboseşte pe cel nebun; cine nu ştie drumul nu poate să se ducă în cetate. (Ecclesiastul 10.15)

Munca scurtează ziua şi lungeşte viaţa. (Denis Diderot)

Munca trebuie să fie conformă cu voinţa lui Dumnezeu.  8.16

Munca trebuie să fie sfinţită de atmosfera rugăciunii.  8.16

Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând. (Mihai Eminescu)

Munca/

Artistul nu este nimic fără dar, dar darul nu este nimic fără muncă. (Emile Zola)

Calitate înseamnă să munceşti bine când nimeni nu te supraveghează. (Henry Ford)

Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor. (I Timotei 3.10-12)

Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciuni este om lipsit de minte. (Solomon 12.11)

Cele trei lucruri esenţiale pentru a înfăptui ceva care să merite osteneală sunt munca stăruitoare, perseverenţa şi bunul simţ. (Thomas Alva Edison)

Cred în noroc. Cu cât muncesc mai mult, cu atât am mai mult noroc. (Thomas Jefferson)

Dacă oamenii ar şti cât de mult am muncit pentru a atinge măiestria, munca mea nu le-ar mai părea la fel de minunată. (Michelangelo)

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. (Solomon 6.6-8)

Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. (Ioan 4.38)

Faima se rugineşte dacă nu o cureţi prin muncă în fiecare zi. (Nicolae Iorga)

Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte. (Solomon 16.26)

Întăriţi trupul vostru prin muncă şi mintea voastră prin studii. (Socrate)

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca. (Solomon 12.27)

Lucrul să fie în mâini şi rugăciunea pe buze.  4.2

Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu. (Sfântul Teofan Zăvorâtul)

Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija, munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără  încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm  prea mult încât să nu putem avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit  răutate, ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)

Nici eu nu pot să cred că se poate mântui cel care nu munceşte pentru mântuirea aproapelui. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. (I Timotei 3.8)

Nu există succes fără muncă grea. (Sofocle)

Nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea decât de la munca lui. (Hans Christian Andersen)

O viaţă nu poate căpăta strălucire decât dacă este finisată şi muncită. (Masutatsu Oyama)

Omul bun munceşte şi se roagă. (Ernest Bernea)

Oricât ai fi copleşit de treburi, fă-ţi şi mai multă vreme pentru Domnul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pentru ca să supravieţuieşti trebuie să munceşti. Dar ca să te îmbogăţeşti trebuie să inventezi ceva. (Alphonse Car)

Perseverenţa este obiceiul succesului dobândit prin muncă susţinută. (Herbert Harris)

Răsplata muncii noastre pentru Domnul este mare şi ea se numeşte fericire. (Tertulian)

Roagă-te şi munceşte! (Sfinţii Părinţi)

Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi! (Psalmi 127.2)

Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minţii ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalţă mintea către Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Singurul lucru care poate înfrânge lipsa de noroc este muncă asiduă. (Harry Golden)

Talentul este muncă, geniul e creaţie. (Robert Schumann)

Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)

Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu. (o vorbă din bătrâni)

Totul este să munceşti şi să crezi în Dumnezeu. (Nichifor Cainic)

Truda şi postul, sărăcia şi umilinţa nu sunt grele pentru cei ce le acceptă, ci pentru cei ce nu vor să le accepte. (Scriitorul bisericesc Salvianus)

Ziariştii – oameni care în orice altă profesie ar fi câştigat mai mulţi bani cu mai puţină muncă. (Robert Lembke)

Zis-a Avva Teodor: Lucrul mâinilor îl avem sub lucrul sufletului, dar acum s-a făcut lucrul sufletului sub lucrul mâinilor.

Mustrarea de conştiinţă aduce multă trezvie minţii.  9.14

Nădejdea  11.21

Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău. (Solomon 10.28)

Nădejdea în Dumnezeu e legată, în primul rând, de credinţă.  11.21

Nădejdea învierii o cunoaştem prin taina morţii.  11.13

Nădejdea mântuirii veşnice.  11.15

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie. (Cuviosul Ioanichie cel Mare)

Nădejdea/

Adu-ţi aminte de cele trecute, nădăjduieşte în Domnul pentru cele viitoare, foloseşte spre bine cele prezente. (Mitropolitul Filaret)

Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.12)

Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui. (Psalmi 35.7)

Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat. (II Macabei 12.44-46)

Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare. (Romani 8.24, 25)

Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei. (Psalmi 24.1, 2)

Când se va slobozi mintea de toată nădejdea din lumea văzută, să ştii că a murit în tine păcatul. (Sfântul Isaia Pustnicul)

Cel aflat în afara nădejdii este în chip văzut şi în afara credinţei.  11.21

Cel ce gândeşte să-şi păstreze curăţenia în mijlocul săturării şi luxului, este asemenea omului care, culcându-se în mijlocul noroiului, trage nădejde să rămână curat. (Arhiepiscopul Inochenţie)

Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt rădăcinile rugăciunii. 3.6

Dacă nu deznădăjduim şi asumăm tot ceea ce ni se întâmplă în credinţă, iadul deznădejdii se transformă în rai de nădejde. (Părintele Alexandru Barna, tâlcuind învăţătura Cuviosului Siluan Atonitul: “Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui.”)

Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. (Solomon 26.12)

De aceea s-a bucurat inima mea şi s-a veselit limba mea; chiar şi trupul meu se va odihni întru nădejde. Căci nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune. (Faptele Apostolilor 2.26, 27)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.4-10)

Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazurilor, ne pierdem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. (Sfântul Vasile cel Mare)

Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale. Să ştii că înţelepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută. (Solomon 24.13, 14)

Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde? (Iov 4.6)

Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta. (Psalmi 70.15)

Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea. (Luca 24.21)

Înţeleptul ia cu luptă cruntă cetatea vitejilor şi răstoarnă întăriturile în care ei îşi puneau  nădejdea. (Solomon 21.22)

Învierea lui Hristos aduce în inima omului nădejdea mântuirii  11.21

La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea. (Solomon 11.7)

La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.11)

Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. (Psalmi 31.11)

Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea. (Isaia 26.3)

Nu nădăjdui să capeţi cerul pe gratis, fără să trăieşti o viaţă vrednică de cer. (Mitropolitul Filaret)

Oamenilor după ce mor le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc şi nici nu le bănuiesc. (Heraclit)

Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. (Psalmi 60.3)

Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. (Solomon 3.5)

Sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună-nădejde. (Socrate)

Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. (Luca 6.34)

Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea, zicând: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de om nu se ruşina. Şi era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu. (Luca 18.1-3)

Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)

Tot aşa se întâmplă cu toţi aceia care uită pe Dumnezeu şi aşa se veştejeşte nădejdea celui nelegiuit. (Iov 8.12)

Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad. Drept aceea, nimeni făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăjduit în sineşi au căzut.

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales de toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot ceasul să fii smerit, şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.

Neosândirea fratelui.  2.9

Nepătimirea aduce cu sine lipsa de tulburare a inimii omului.  12.5

Nici cel trufaş la cugetare nu-şi cunoaşte căderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtuţile sale. (Avva Ilie Ecdicul)

Nici religie fără ştiinţă, nici ştiinţă fără religie. (Albert Einstein)

Niciuna din virtuţi nu deschide singură, prin sine, uşa firii noastre, dacă nu sunt împletite toate întreolaltă.  (Sfântul Marcu Ascetul)

Nobleţea este un monument al virtuţii, nemuritoare ca şi gloria. (Luc de Clapiers (Vauvenargues))

Nobleţea eului constă în ridicarea deasupra lui însuşi. (Novalis)

Nobleţea/

Abia atunci când omul are compasiune faţă de toate fiinţele vii se poate numi nobil. (Buddha)

Adevărata nobleţe nu e a titlului, ci a inimii. (Lope de Vega)

Admiraţia este un vin generos pentru sufletele nobile. (Auguste Rodin)

Arta este simbolul celor mai nobile eforturi umane de a construi şi a se reţine de la distrugere. (Evelyn Waugh)

Blânda îndurare este adevărata emblemă a nobleţii. (William Shakespeare)

Cerul – imagine nobilă a eternului. (Platon)

Este un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte. (Gabriel Liiceanu)

Iertarea este răzbunarea omului nobil, ca şi uitarea. (Friedrich von Schiller)

În spatele fiecărei vieţi nobile stau principiile care au modelat-o. (George Lorimer)

Limba este cartea de nobleţe a unui neam. (Vasile Alecsandri)

Muzica răscoleşte toate sentimentele; şi, ca şi după o furtună, sufletul, liniştindu-se, devine mai bun, mai îngăduitor, mai nobil. (Vasile Conta)

Postul ne disciplinează, rugăciunea ne înnobilează. (Părintele Dumitru Păduraru)

Recunoştinţa este o virtute a sufletelor nobile. (Esop)

Sărăcia nu-i răpeşte nimănui nobleţea, însă bogăţia da. (Boccaccio)

Unica nobleţe nu-i sub cer decât virtutea. (Juvenal)

Vanitatea e o mitocănie de netăgăduit; nu există nobleţe a cărei calitate să n-o stigmatizeze. (Vladimir Ghika)

Nu ajungi la bucurie decât trecând prin suferinţă.   6.15

Nu ajungi la lumină decât trecând prin întuneric.  6.15

Nu ajungi la slavă decât trecând prin umilinţă.  6.15

Nu beau. Dar nu din virtute, ci pentru că există o băutură care îmi place mai mult şi asta este apa. (Jorge Luis Borges)

Nu este virtute pe care calomnia să nu ştie să o atingă. (William Shakespeare)

Nu ne răzbunaţi! (Testamentul lui Mircea Vulcănescu)

Nu ni se va deschide poarta împărăţiei cerurilor, dacă n-am bătut la poarta virtuţilor. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Nu te sătura cu pâine şi nu vei pofti vin. (Amma Singlitichia)

Nu zice că se poate câştiga virtute fără necazuri, căci virtutea neprobată în necazuri, nu este întărită.(Sfântul Marcu Ascetul)

Nu-i dispreţuim pe toţi care au vicii, însă îi dispreţuim pe ei care n-au nicio virtute. (François de La Rochefoucauld)

O virtute care n-a fost testată nu e o virtute, e o ipoteză. (Sigmund Freud)

O, invidia! Rădăcina tuturor relelor si vierme care roade virtuţile. (Miguel de Cervantes)

Omul adevărat, omul bun, nu se răzbună niciodată.  10.16

Omul este mare, abia atunci când se recunoaşte mic, când îşi recunoaşte slăbiciunile, neputinţele şi nu virtuţile. (Augustin Păunoiu)

Omul prudent îşi face bine lui însuşi, cel virtuos face bine oamenilor. (Voltaire)

Onoarea este pur şi simplu moralitatea oamenilor superiori. (H. L. Mencken)

Onoarea este răsplata virtuţii. (Cicero)

Onoarea/

Au fost cazuri în care rugăciunea pentru vrăjmaşi i-a îndreptat mai repede, pentru alţii a durat mai mult. Dumnezeu îndreaptă oamenii şi îi schimbă în bine, adesea şi prin binefaceri nemeritate, cum a fost de pildă Zaheu Vameşul, care a asuprit multă lume, era lacom de bani, era corupt, era răpitor, asuprea pe oameni ca să se îmbogăţească. Dar când Mâtuitorul Iisus Hristos S-a autoinvitat în casa lui, el a fost surprins, pentru că toată lumea îl blama. Mântuitorul însă a zis: “Astăzi vreau să fiu în casa ta.” Şi onoarea aceasta nemeritată şi neaşteptată l-a schimbat, l-a tulbarat şi în acelaşi timp i-a dat speranţă şi a zis: Doamne, împart, jumătate din averea mea o dau săracilor iar celor pe care i-am nedreptăţit le dau înapoi împătrit. Aceasta este o schimbare a unui om rău, pentru un bine care i s-a făcut, dar pe care nu-l merita. … (Patriarhul Daniel)

Ce onoare pentru bani: pot cumpăra şi onoarea! (Stipe Golac)

Dintre legile după care ne conducem, cea dintâi este onoarea. (Voltaire)

Fazele unui proiect: 1 – entuziasm; 2 – deziluzie; 3 – panică; 4 – găsirea vinovatului; 5 – pedepsirea nevinovaţilor; 6 – glorie şi onoare celor care nu au participat. (Arthur Bloch)

În luptă poţi pierde totul, în afară de onoare. (Niccolò Machiavelli)

Mintea intuitivă este un dar de la Dumnezeu, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul. (Albert Einstein)

Tăcerea este o virtute a femeilor şi o onoare lipsită de primejdii pentru tineri, iar cuvântul unui bătrân este un bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Orice prisos de virtute am adăuga astăzi, el e o dovadă a negrijii trecute, nu un drept la răsplată. (Sfântul Marcu Ascetul)

Osteneala/

Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. (Psalmi 89.10-12)

Ascunde-ţi ostenelile şi faptele bune şi fereşte-te ca limba ta să nu ţi le răpească. (Avva Isaia)

Calitatea nu este niciodată un accident, este întotdeauna rezultatul unui efort de inteligenţă. (John Ruskin)

Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. (I Corinteni 15.9, 10)

Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie. (Efeseni 4.28)

Cele trei lucruri esenţiale pentru a înfăptui ceva care să merite osteneală sunt munca stăruitoare, perseverenţa şi bunul simţ. (Thomas Alva Edison)

Culmea dispreţului constă în a nu te osteni să descoperi nici măcar defectele aproapelui. (Jose Ortega y Gasset)

Dacă eşti iubitor de învăţătură, fă-te iubitor şi de osteneală. Căci simpla cunoştinţă îngâmfă pe om. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăcerea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune. Căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca roadele ei. (Ecclesiasticul 6.18-20)

Geniul este un procent inspiraţie şi nouăzeci şi nouă transpiraţie. (Thomas Alva Edison)

Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. (Psalmi 9.27)

Harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulţimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naşte din multa osteneală. (Sfântul Isaac Sirul)

Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. (Matei 6.28, 29)

Intrarea în iad este pe gratis, dar intrarea în rai se face cu multă osteneală. (autor necunoscut)

Invenţia este 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie. [Thomas Alva Edison, autor sau coautor a peste 1000 de invenţii. Edison nu s-a întrebat niciodată dacă un lucru era realizabil, ci cum anume era realizabil. (Enciclopedia Universală Britannica)]

Invidia e când te uiţi la succes, dar treci cu vederea sudoarea. (Miroslav Bustruc)

În osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. (II Corinteni 11.27)

Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)

Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte. (Ecclesiasticul 28.15-17)

Nici bunătăţile pământeşti nu se obţin fără osteneli. De ce renunţăm atunci la cele cereşti din cauza ostenelilor? (Sfântul Nil Ascetul)

Norocul este un divident al sudorii. Cu cât transpiri mai mult, cu atât eşti mai norocos. (Kay Kroc)

Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în aceasta. (Solomon 23.4)

Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă. (Solomon 14.23)

Singurul lucru care poate înfrânge lipsa de noroc este muncă asiduă. (Harry Golden)

Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. (I Corinteni 4.12)

Talentul este un subţirel izvor de munte. Trebuie să-i sapi calea în piatră şi să-l captezi cu înaltă osteneală. (Gala Galaction)

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11.28-30)

Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele. (Psalmi 24.19)

Zis-a Avva Ilie: De nu va căuta mintea cu trupul, în zadar este osteneala, căci de iubeşte cineva necazul, mai pe urmă i se face lui spre bucurie şi odihnă.

Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul, iar puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!

Zis-a Avva Xantie: Tâlharul pe cruce era şi cu un cuvânt s-a îndreptat, iar Iuda apostol împreună era numărat şi într-o noapte a pierdut toată osteneala, coborându-se din cer în iad. Drept aceea, nimeni  făcând bine să nu se fălească, fiindcă toţi cei ce au nădăjduit în sineşi au căzut.

Pacea  11.4

Pacea este izbăvirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflată fără lucrarea Duhului Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)

Pacea gândurilor este mai scumpă decât orice înţelepciune. (Părintele Savatie Baştovoi)

Pacea, dovada unei mari iubiri.  11.4

Pacea/

„A Lui este stăpânirea, a Lui este puterea înfricoşătoare! Şi El sălăşluieşte pacea în locurile preaînalte. (Iov 25.2)

Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (Ioan 16.33)

Atunci se va socoti cineva că are pacea şi liniştea, când va înlătura gândurile deşarte. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace; fiindcă dorinţa cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci nu se supune legii lui Dumnezeu, că nici nu poate. Iar cei ce sunt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8.6-8)

Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre, nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)

Cel care are ranchiună pe demon, nu poartă ranchiună oamenilor. Cel care face pace cu demonul, acela îl războieşte pe fratele său. (Evagrie Ponticul)

Cel ce ascultă, orice ar face, are pace în inima sa.  9.22

Cine-şi vede păcatele va vedea pacea.  6.6

Cine poartă în sine pacea de la Dumnezeu, acela o va putea revărsa şi asupra celor din jur.  11.4

Corupţia nu răzbeşte mai bine decât cinstea. În mâna-ţi dreaptă poartă blânda pace, ca să impui invidiei tăcere. (William Shakespeare)

Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar. (Psalmi 119.7)

Dacă Galileo ar fi spus în versuri că pământul se învârte, poate că inchiziţia l-ar fi lăsat în pace. (Thomas Hardy)

Dobândeşte pacea în inima ta şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui. (Sfântul Serafim de Sarov)

Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. (Psalmi 33.13)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (Galateni 5.22, 23)

Împacă-te cu tine însuţi şi va fi în pace cu tine şi cerul şi pământul.  7.11

Împacă-te cu tine însuţi şi vei în pace cu Dumnezeu şi semenii tăi. (Sfinţii Părinţi)

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. (Psalmi 84.11)

Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea. (Isaia 26.3)

Nu există pace în afara lui Dumnezeu. Nu puteţi găsi pace în lume. O puteţi găsi numai în inima voastră, atunci când ea se deschide. (Paul Ferrini)

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10.34)

Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci numai acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. (Ioan 14.27)

Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. (Iov 20.19)

Postul este pacea caselor, a familiei.  2.9

Primii creştini au înţeles că, pentru a deveni Templu al Duhului Sfânt, trebuie să se înalţe la Cer, acolo unde S-a înălţat şi Hristos. Ei au mai înţeles că această înălţare este condiţia însăşi a misiunii lor în lume, a slujirii de către ei a lumii. Pentru că acolo –  în cer – ei erau cufundaţi în viaţa cea nouă a Împărăţiei; şi atunci când, după această <<Liturghie a înălţării >>, ei se reîntorceau în lume, feţele lor reflectau lumina, << bucuria şi pacea>> acelei Împărăţii, şi erau cu adevărat martori ai ei. (Teologul Alexander Schmemann)

Rugăciunea mea, frate, este să te odihnesc pe tine şi să te conduc în pace. (Patericul Egiptean)

Sileşte-te să te cunoşti pe tine însuţi, că atunci vei cunoaşte multe. Cine-şi vede păcatele va vedea pacea. Mulţi vor să ştie ce se petrece în ţările străine, dar ce se găseşte în sufletul lor nu vor să caute. (Sfântul Macarie Egipteanul,   6.6)

Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi. (Luca 10.6)

Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi  sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. (Luca 24.36-39)

Toţi oamenii vor pacea, dar nu stiu cum să ajungă la ea.  11.4

Unde este pace, acolo este Hristos, fiindcă Hristos este pace. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Vei găsi pacea nu în negare, ci în victorie. (J. Donald Walters)

Viaţa ar putea fi minunată dacă oamenii te-ar lăsa în pace. (Charlie Chaplin)

Paisie, prin iubirea ta te-ai asemănat Mie.  11.4

Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi ca să judec păcatele altuia.  12.4

Păstrează tăcerea, şi tăcerea te va păstra lângă Dumnezeu.  9.12

Păzirea poruncilor.  6.5

Pe calea cea împărătească să umblaţi şi milele să număraţi şi să nu defăimaţi. (Avva Veniamin)

Pe când mândria este moartea virtuţilor şi viaţa păcatelor, smerenia este moartea păcatelor şi viaţa virtuţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pentru ce dracii se tem de tine? De când m-am făcut călugăr, mă nevoiesc ca să nu las mânia să se suie până la gâtlejul meu. (Avva Isidor)

Pentru ce vrei slavă de la altul? Cinsteşte-te pe tine însuţi şi nimeni nu va putea să te necinstească, dar dacă te necinsteşti pe tine însuţi nu vei fi cinstit, chiar dacă te-ar cinsti toată lumea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Plângerea de sine umple sufletul de o fericită bucurie. (Sfântul Grigorie Palama)

Pocăinţa  4.7, 7.10

Pocăinţa 2.3, 2.14, 47, 5.11, 6.9, 7.13, 9.2, 11.6, 11.12

Pocăinţa e îndreptată mai mult spre bucurie decât spre întristare. Pocăinţa nu este un accent de remuşcări şi autocompătimiri, ci o convertire, o recentrare a întregii noastre vieţi pe Sfânta Treime. Căinţa nu înseamnă privirea în jos la imperfecţiunile proprii, ci în sus spre iubirea lui Dumnezeu. Să priveşti nu ceea ce n-ai reuşit să fii, ci ceea ce poţi încă deveni cu harul lui Hristos. (Mitropolitul Kallistos Ware)

Pocăinţa este dată pentru curăţirea minţii. (Tertulian)

Pocăinţa este dinamica spre viaţa veşnică.  9.2

Pocăinţa este înlănţuirea păcatului. (Avva Pimen)

Pocăinţa este o revenire în sine. (Sfinţii Părinţi)

Pocăinţa este o tocmeală cu Dumnezeu. Noi dăm păcatul şi Dumnezeu dă iertarea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pocăinţa este părăsirea păcatului. Fără părăsirea păcatului nu există pocăinţă. (Părintele Teofil Pârâian)

Pocăinţa este purificarea conştiinţei. (Sfântul Ioan Scărarul)

Pocăinţa este renunţarea la păcate. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pocăinţa este scara care ne duce acolo de unde am căzut. (Sfântul Efrem Sirul)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdeauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”, cum spunea Maurice Rondel. Deci, pocăinţa însemnează  revenire la un realism, se văd lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Pocăinţa este topitoarea păcatului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pocăinţa fără post este neputincioasă.  6.9

Pocăinţa pentru păcate se face toată viaţa, nu doar într-un timp anume, ci toată viaţa. Pocăinţa devine lucrătoare în momentul în care nu mai săvârşeşti păcatul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Pocăinţa trezeşte! (Sfântul Ioan Scărarul)

Pocăinţa, întoarcerea către Dumnezeu.  8.2

Pocăinţa, schimbarea mentalităţii.  11.6

Pocăinţa, singura cale de întoarcere la Dumnezeu.  11.6

Pocăinţa/

A fost întrebat avva Mios de un ostaş dacă primeşte Dumnezeu pocăinţa. – Spune-mi, iubitule, de ţi se va rupe haina, o lepezi  afară? – Nu, ci o cos şi o port. – Deci, dar, dacă îţi este milă de haină, lui Dumnezeu nu-I va fi milă de zidirea Sa?

Atât Adam şi Eva, cât şi Cain, au fost blestemaţi de Dumnezeu, nu pentru păcat, ci pentru ocolirea mărturisirii, a căinţei şi a părerii de rău. (Sfinţii Părinti)

Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor cele de pocăinţă, că s-au întors din căile lor cele rele. Şi i-a părut rău Domnului de prezicerile de rău pe care li le făcuse şi nu le-a împlinit. (Iona 3.10)

Avva, spune-ne un cuvânt de pocăinţă. Încă n-am învăţat cum să mă pocăiesc. (Sfântul Antonie cel Mare, în ultimele clipe ale vieţii)

Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se căieşte.  11.1

Bună este milostenia ca pocăinţă a păcatului. (Sfântul Clement Romanul)

Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)

Când ne spovedim e bine să folosim săpunul pocăinţei şi izvorul lacrimilor. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Când pocăinţa este total asumată, ai devenit un pic mai înţelept.  9.2

Cei ce se căiesc cu adevărat, sunt oameni fericiţi. (Mircea Eliade)

Cel ce s-a pocăit în parte, în parte merită şi iertarea. (Origen)

Cuvioasa Maria Egipteanca este o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti a omului, prin rugăciune, smerenie şi prin post. (Patriarhul Daniel)

Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă. (Matei 9.13)

De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică. (Iezechiel 18.30)

Din spusele unora şi altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut. Pentru aceea, mă urgisesc eu pe mine însumi şi mă pocăiesc în praf şi în cenuşă„. (Psalmi 42.5, 6)

Duhovnicul îi pregăteşte pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, şi-I pregăteşte, determinându-i la o sinceră şi eficientă pocăinţă. (Părintele Andrei Scrima)

Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă. (Ecclesiasticul 202.1, 2)

Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)

Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. (Matei 3.11)

Evanghelia de astăzi (Întoarcerea Fiului risipitor,   Luca 15.11-32) este în acelaşi timp, Evanghelia iertării păcătosului pocăit şi a îndreptării credinciosului neiertător. (Patriarhul Daniel)

Hoţul, până când şi raiul l-a furat. (Sfântul Ioan Gură de Aur, despre tâlharul de pe cruce care s-a pocăit)

Hristos era pomul vieţii. L-am pierdut prin neascultare şi-L primim prin ascultare şi pocăinţă, prin Sfânta Euharistie. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustia Iudeii, spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. (Matei 3.1-3)

Lacrimile sunt în stare să stingă şi focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de al doilea a căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu. (Ioan Carpatinul)

Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)

Nu suntem condamnaţi pentru păcatele noastre, ci pentru că nu am vrut să ne pocăim.  11.6

Nu-l osândi pe aproapele tău; tu-i cunoşti păcatul, dar pocăinţa lui n-o cunoşti (Avva Dorotei)

O, de v-aţi întoarce şi v-aţi pocăi, ar rămâne de pe urma voastră o binecuvântare, un prinos şi o jertfă cu turnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! (Ioil 2.14)

„Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”.  De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor. (Matei 4.15-17)

Prefer un om care a păcătuit şi ştie că a păcătuit şi se pocăieşte decât un om care nu a păcătuit şi se crede că este drept. (Avva Sarmata)

Raiul este plin de păcătoşi pocăiţi. (Sfinţii Părinţi)

Se cuvine să te mărturiseşti fără ruşinare, căci ruşinarea pe care o înfrângi când te mărturiseşti îţi aduce mărire şi dar de la Dumnezeu. De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai ruşinat şi acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi? Nu ştii că ruşinea aceasta este de la diavol care, când face păcatul, îţi dă îndrăzneală şi neruşinare, iar când îl mărturiseşti îţi dă frică şi ruşinare? Deci, să-ţi mărturiseşti păcatele, nici adăugând, nici scăzând, nici spunând jumătate din păcatele tale la un duhovnic şi jumătate la altul, cum fac oarecare vicleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte meşteşugite ca să-ţi împuţinezi ruşinea, căci să ştii că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumnezeu, ci încă şi păcatele pe care le-ai mărturisit vor răsări la tine iarăşi, după puţină vreme. (Sfântul Nicodim Aghioritul)

Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de furtişagurile lor. (Apocalipsa 9.21)

Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie. (Marcu 1.15)

Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)

Zis-a Avva Ilie: Ce poate păcatul unde este pocăinţă şi ce foloseşte dragostea unde este mândrie?

Pocăinţă şi teologie  8.2

Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu!  11.6

Postul şi rugăciunea.  9.13

Precum virtuţile obişnuiesc să se nască din dureri şi din ocări, aşa păcatele se nasc din plăceri şi laude. (Sfântul Marcu Ascetul)

Priceperea/

Abilitatea prin care guşti o glumă făcută ţie, şi nu cea de a face o glumă, este cea care-ţi dovedeşte simţul umorului. (Max Eastman)

Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele! (Solomon 4.5)

Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13.18)

Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. (Solomon 8.14)

Arta de a fi fericit îşi are secretul în priceperea de a extrage fericirea din lucrurile mici. (Henry Ward Beecher)

Asemănarea cu Dumnezeu stă în a fi drept şi curat, cu pricepere. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Aurul şi argintul fals sunt pagube pe care le poţi îndura şi un bărbat priceput uşor descoperă falsul. Dar dacă gândul mincinos al unui prieten stă ascuns în pieptul său şi dacă are viclenie în inima sa, acela e cel mai fals dintre muritorii făcuţi de Dumnezeu, iar dintre toate falsurile, acesta este cel mai greu de cunoscut. (Poetul Teognist, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)

Bună parte din vorbirea meşteşugită consistă în a şti cum să minţi. (Erasmus)

Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi. (Solomon 10.21)

Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput. (Solomon 10.23)

Căci nu mă pricep să linguşesc, altfel într-o clipeală m-ar smulge Ziditorul meu. (Iov 32.22)

Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată. (Marcu 6.52)

Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere. (Solomon 17.16)

Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate şi alungă-le de la faţa mea, a nepriceputului. (Sfinţii Părinţi)

Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput. (Solomon 17.27)

Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace. (Solomon 11.12)

Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului? (Iov 38.36)

Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori. (Solomon 24.6)

Curajul este rezistenţa în faţa fricii, meşteşugul de a domina frica, şi nu absenţa fricii. (Mark Twain)

Dar şi nişte femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt, şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Şi El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii! Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. (Luca 24.22-27)

Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. (Solomon 9.9, 10)

Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor. Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pământul. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor. Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui. (Psalmi 32.13-16)

Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai de preţ decât argintul. (Solomon 16.16)

Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire care cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)

Fără îndoială la ziua Judecăţii nu vom fi întrebaţi ce-am citit, ci ce-am făcut; nici dacă vom vorbi cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine. (Părintele Arsenie Boca)

Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. (Solomon 3.13, 14)

Geniul este abilitatea de a-ţi păstra viziunea neclintită până când devine realitate. (Benjamin Franklin)

Geniul este abilitatea de a pune în practică ceea ce ai în minte. (Francis Scott Key Fitzgerald)

Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă, nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa şi întunecata noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoştinţa cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)

Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. (Matei 19.11)

Ironia este încărcată de subînţeles: ea spune una, dar dă de înţeles (cui pricepe) altceva. (George Pruteanu)

În vremea aceea, răspunzând, Iisus a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, căci ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. (Matei 11.25)

Mai puternic este un înţelept decât un voinic şi cel priceput decât unul plin de putere. (Solomon 24.5) 

Matematica este ştiinţa operaţiilor abile cu concepte şi reguli inventate în acest scop. (Eugene Wigner)

Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Sale, şi în zilele ce vin veţi pricepe aceasta lămurit. (Ieremia 23.20)

Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţelepciunea şi îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. (Ecclesiasticul 8.9)

Nu este nici înţelepciune, nici pricepere şi nici sfat care să aibă putere înaintea Domnului. (Solomon 21.30)

Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine. (Psalmi 31.10)

Oare nu la bătrâni sălăşluieşte înţelepciunea şi priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată? (Iov 12.12)

Omul bogat este înţelept în ochii lui, dar cel sărac şi priceput îl dovedeşte cu mintea. (Solomon 28.11)

Omul este preţuit după priceperea lui, iar cel nepriceput este urgisit. (Solomon 12.8)

Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului. (Solomon 17.24)

Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă. (Solomon 10.13)

Pentru a fi desăvârşite, arta şi meşteşugul medicinii trebuie să izvorască din dragoste. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian)

Peste toată întinderea cerului El azvârle fulgerul Său şi fulgerul Său ajunge până la marginile pământului. În urma fulgerului, vine un muget prelung. El tună cu glasul Lui zguduitor, El nu mai împiedică fulgerele cât timp glasul Lui răsună. Dumnezeu cu tunetul Său săvârşeşte minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem să le pricepem. (Iov 37.3-5)

Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. (Solomon 3.5)

Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta, pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă. (Solomon 1.5, 6)

Spune înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!”, şi numeşte priceperea prietena ta, ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. (Solomon 7.4, 5)

Succesul reprezintă abilitatea de a trece de la un eşec la altul fără să-ţi pierzi entuziasmul. (Winston Churchill)

Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu este un dat, ci o deprindere. (Aristotel)

Şi el credea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le dăruieşte izbăvire, dar ei n-au înţeles. (Faptele Apostolilor 7.25)

Şi Iisus, înţelegând, le-a zis: De ce gândiţi că n-aveţi pâine? Tot nu înţelegeţi, nici nu pricepeţi?Atât de învârtoşată este inima voastră? (Marcu 8.17)

Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele? (Marcu 4.13)

Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta. El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. (Matei 15.15-20)

Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea lor; căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată. (Matei 6.51, 52)

Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. (Luca 2.47)

Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. (Luca 2.45-47)

Talentul este abilitatea de a-ţi găsi propriul destin. (Thomas Mann)

Tăcerea înţelegătoare e de preferat cuvintelor nepricepute. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Toţi ne pricepem să dojenim, dar nu ne dăm seama când greşim noi înşine. (Menandru)

Un lucru făcut de mână de meşter este vrednic de laudă, dar conducătorul poporului să fie iscusit la cuvânt. (Ecclesiasticul 9.17)

Vezi tu un om dibaci la lucrul lui? El va sta înaintea conducătorilor şi nu înaintea oamenilor de rând. (Solomon 22.29)

Prietenii, de dragul virtuţii, rămân veşnic lângă tine. (Sfântul Gură de Aur)

Prin acceptarea suferinţei, Îi dăm voie lui Hristos să participe la suferinţa noastră. (Sfinţii Părinţi)

Prin căinţă se ajunge la adevărata rugăciune. (Sfântul Ioan Casian)

Prin egoism şi tendinţa de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute şi luminarea harului, omul e Hristos pentru om. (Valeriu Gafencu)

Prin iubirea de Dumnezeu pătrundem în veşnicie, în bucuria veşnică, în învierea veşnică.  11.19

Prin jertfă mă realizez şi mă descopăr pe mine.  9.5

Prin smerenie dobândim veşnicia raiului. (Sfinţii Părinţi)

Privegheaţi şi vă rugaţi.  6.2

Puneţi-vă în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi.  10.2

Purificarea  2.3

Purificarea de patimi (dobândirea de virtuţi).  7.15

Purtarea crucii.  11.3

Puterea sufletească a omului credincios.  9.23

Rari sunt cei care cunosc taina ascultării. (Cuviosul Siluan Atonitul)

Raţiune, sentiment, voinţă.  3.1

Raţiunea  10.17

Raţiunea e mai presus de vitejie. (Phaedrus)

Raţiunea este principiul ştiinţei. (W. Moede)

Raţiunea este slujitorul instinctului. (Clarence Day)

Raţiunea şi credinţa se completează. (Origen)

Raţiunea/

Adevărul nu-l pătrundem numai cu raţiunea, ci şi cu inima. (Blaise Pascal)

Aşa vreau, aşa ordon, voinţa să fie în serviciu raţiunii. (Juvenal)

Când simţurile ne trădează, ne rămâne raţiunea. (Galileo Galilei)

Cercetarea cu raţiunea e necesară, dar numai având la bază credinţa.   11.18

Credinţa este o continuare a raţiunii. (William Adams)

Credinţa întăreşte ceea ce raţiunea clatină. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Credinţă, raţiune, simţuri   11.18

Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe omul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu lanţuri de nedezlegat.  …  (Sfântul Ioan Gură de Aur,   vezi Beţia)

Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar I s-ar fi însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi,  ….  (vezi Omul)

Dacă vom face ca mânia să asculte de raţiune, ea va fi un nerv al sufletului care îi dă un impuls pentru săvârşirea faptelor bune. (Sfântul Vasile cel Mare)

Desenul corupe raţionamentul. (Poetul Ion Barbu)

Dragostea are motive pe care raţiunea nu le cunoaşte. (Blaise Pascal)

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. (Petre Ţuţea)

Geometria este arta de a raţiona corect pe figuri incorecte. (Henri Poincaré)

Geometria este cea mai bună şi mai simplă dintre toate logicile, cea mai potrivită să dea inflexibilitate judecăţii şi raţiunii. (Denis Diderot)

Haina de nuntă este nepătimirea sufletului raţional care s-a lepădat de poftele lumeşti. (Evagrie Ponticul)

Infinit mai puternice decât raţiunea şi ştiinţa sunt ignoranţa şi nebunia. (Anatole France)

Inima are taine pe care nicio raţiune nu le poate pătrunde. (Guy de Maupassant)

Inteligenţa nu este vorbire şi raţionament de logică; este pătrundere şi convingere. (Thomas Carlyle)

Îl numesc liber pe acela care este condus numai de raţiune. (Baruch Spinoza)

Linişteşte-ţi inima mânioasă şi înfuriată, sileşte-ţi mânia să asculte de raţiune, ca şi calul de frâu.12.2

Matematica este muzica raţiunii. (James J. Sylvester)

Mintea intuitivă este un dar de la Dumnezeu, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul. (Albert Einstein)

Mintea omului nu poate fi controlată decât prin propriile forţe, cum ar fi raţiunea. (George Washington Carver)

Nu poţi să dispreţuieşti ştiinţa fără să dispreţuieşti raţiunea; nu poţi dispreţui raţiunea fără a dispreţui pe om. (Anatole France)

Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)

Raţionamentele minţii se fac din experienţe sigure şi repetate. (Mihail V. Lomonosov)

Raţionamentul este imaginea logică a mişcării. (George Bancroft)

Religia nu este o concluzie a raţiunii. (Lyman  Abbott)

Sunt două excese la fel de periculoase: a exclude raţiunea, a nu admite decât raţiunea. (Blaise Pascal)

Ştiinţa îl face pe savant, raţiunea îl face pe om; ştiinţa aparţine câtorva, raţiunea este a tuturor. (Henri Lacordaire)

Timpul este tatăl adevărului, mama raţiunii umane. (Giordano Bruno)

Toate interesele raţiunii mele, speculative ca şi practice, se combină în următoarele trei întrebări: 1. Ce pot să ştiu? 2. Ce am de făcut? 3. La ce pot spera? (Immanuel Kant)

Ţine minte, fie că trăieşti, fie că mori, este de prea mică importanţă. Ce contează cu adevărat, ce-ar trebui să conteze şi pentru tine şi pentru alţii, este pentru ce raţiune trăieşti şi pentru ce cauză eşti gata să-ţi dai viaţa. (Testamentul tatălui mitropolitului Antonie de Suroj)

Virtutea este raţiune devenită energie. (Karl Wilhelm Friedrich von Schlegel)

Răbdarea  2.9, 3.6, 10.2, 12.2

Răbdarea este o binecuvântare divină. Prin răbdare creştem, ne înălţăm şi ne mântuim. (Părintele Dumitru Păduraru)

Răbdarea este parte din desăvârşire.  9.15

Răbdarea este pasiune îmblânzită. (Lyman  Abbott)

Răbdarea este uşa înţelepciunii duhovniceşti. (Sfântul Ioan Scărarul)

Răbdarea în suferinţă este o virtute. (Sfinţii Părinţi)

Răbdarea mucenicilor.  10.2

Răbdarea necazurilor.  2.13, 5.18, 7.14

Răbdarea şi ascultarea.  9.15

Răbdarea şi timpul îţi aduc mai multe decât puterea şi pasiunea. (La Fontaine)

Răbdarea, această îmbinare de curaj moral cu sfiala fizică. (Thomas Hardy)

Răbdarea, perseverenţa şi entuziasmul alcătuiesc o combinaţie imbatabilă pentru succes. (Napoleon Hill)

Răbdarea/

Am răbdare când e vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea. (Edith Sitwell)

Adevărata trăsătură după care îl puteţi recunoaşte pe înţeleptul autentic este răbdarea. (Henrik Ibsen)

Ascultarea este tot o modalitate de a ne verifica răbdarea.  9.15

Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul;  că mult-milostiv este Domnul şi îndurător. (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob  5.11)

Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfigurare chiar a urmării păcatului, care este boala, într-un instrument de curăţire de patimi şi de înţelegere a lui Dumnezeu. Răbdarea şi încrederea în Dumnezeu pot fi calea către unirea cu Acesta. (Amma Sincletica)

Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.12)

Calea smereniei este pavată cu pietrele răbdării. (Părintele Dumitru Păduraru)

Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. (II Timotei 6.10, 11)

Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz, – răbdaţi. (II Corinteni 11.20)

Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare. (Romani 8.24, 25)

Cea mai puţină răbdare o am cu ceasul. Limbile sale se mişcă prea repede. (Thomas Alva Edison)

Cei ce rabdă neagoniseala, necaz adevărat au cu trupul, dar odihnă cu sufletul. Căci precum hainele cele vârtoase, călcându-se şi cu sila făcându-se se spală, aşa şi sufletul cel tare, prin sărăcia cea de bună voie, mai mult se întăreşte. (Amma Singlitichia)

Cei mai puternici doi luptători sunt răbdarea şi timpul. (Lev Tolstoi)

Cel ce rabdă până la sfârşit, acela se va mântui. (Matei 24.13)

Cine rabdă necazurile fără să se revolte, primeşte răsplata lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cu neputinţă este să împlinim poruncile lui Dumnezeu, fără de răbdare şi fără rugăciune. (Sfântul Ioan Damaschin)

Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă şi ar suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga răbdare, adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)

Dă-mi, Doamne, răbdare în războaie! (Patericul)

De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.  Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. (I Corinteni 10.12, 13)

De la muntele Hor au apucat pe calea Mării Roşii, ca să ocolească pământul lui Edom, dar pe drum poporul a început să-şi piardă răbdarea. Şi grăia poporul împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise, zicând: „La ce ne-ai scos din pământul Egiptului, ca să ne omori în pustiu, că aici nu este nici pâine, nici apă şi sufletul nostru s-a scârbit de această hrană sărăcăcioasă„. Atunci a trimis Domnul asupra poporului şerpi veninoşi, care muşcau poporul, şi a murit mulţime de popor din fiii lui Israel. (Numerii 21.4-6)

Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât să se căiască şi cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răbdare, smerenie şi recunoştinţă să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va primi şi pe aceştia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareţi ruşi de dinainte de venirea comunismului)

Dragă, nu slujba e lungă, ci răbdarea ta e scurtă! (Părintele Teofil Pârâian)

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. (I Corinteni 13.4-10)

Dumnezeu este îndelung-răbdător şi mult-milostiv.  9.21

Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El este răzbunător, pentru daune – despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte – dătător de viaţă. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)

Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educată se poartă cu o  nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere modestiei. (Aleksandr  Soljeniţân)

Exagerarea este adevărul care şi-a pierdut răbdarea. (Khalil Gibran)

Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii. (Iacob 1.12)

Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)

Genialitatea nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare. (Benjamin Franklin)

Geniul trebuie să aibă răbdare cu oamenii mediocrii, căci el gândeşte mult prea repede şi mult prea departe. (Michelle Rosenberg)

Iar cea de pe pământ bun sunt cei ce, cu inimă curată şi bună, aud cuvântul, îl păstrează şi rodesc întru răbdare. (Luca 8.15)

Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (Galateni 5.22, 23)

La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.11)

Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh semeţ. (Ecclesiastul 7.8)

Marea asceză înseamnă a răbda bolile şi a aduce cântări de mulţumire lui Dumnezeu. (Amma Sincletica)

Nu este smerit cel care se ocărăşte singur pe sine, ci acela care rabdă ocările de la alţii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Numai cei ce ştiu să aibă răbdare sunt fericiţi cu adevărat. (Pablo Neruda)

Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)

Oare plângerea mea se înalţă împotriva unui om? Şi atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârşite? (Iov 21.4)

Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă. (Sfântul Marcu Ascetul)

Perseverenţa este răbdare concentrată. (Thomas Carlyle)

Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. (Solomon 25.15)

Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre. (Luca 21.19)

Răbdare, rabdári, rabdári, rabdári, rabdári, rabdári, …… rabdári! (Părintele Ilie Cleopa)

Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pentru suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumnezeu. Este bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţilor, pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob.(Sfântul Ioan de Kronstadt)

Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul, de nu va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al Hristos. (Patericul)

Sufletele mari rabdă în tăcere. (Friedrich von Schiller)

Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este. (Psalmi 38.11)

Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte”.  Răbdaţi spre înţelepţire, Dumnezeu se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? (Evrei 12.5-7)

Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.50)

Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. (I Corinteni 4.12)

Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde, iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)

Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2.3, 4)

Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui. (Marcu 13.13)

Trebuie călugărului acestea trei: străinătatea, sărăcia şi tăcerea întru răbdare. (Avva Andrei)

Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul? (Ecclesiasticul 2.15)

Răsplata muncii noastre pentru Domnul este mare şi ea se numeşte fericire. (Tertulian)

Răsplata/

Atunci a zis Lia: „Mi-a dat răsplată Dumnezeu pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea”. Şi a pus copilului numele Isahar, adică răsplată. Apoi a mai zămislit Lia încă o dată şi a născut lui Iacov al şaselea fiu. (Facerea 30.18, 19)

Atunci a zis regele: „Ce cinste şi răsplată s-a dat lui Mardoheu pentru aceasta?” Iar oamenii regelui, care-i slujeau, au zis: „Nu i s-a făcut nimic„. (Estera 6.3)

Binele făcut la nevoie ţi-l răsplăteşte înzecit Dumnezeu când nici nu gândeşti. (Mircea Eliade)

Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti„. Şi iarăşi: „Domnul va judeca pe poporul Său”. Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu. (Evrei 10.30, 31)

Ce răsplată Îi vom da lui Dumnezeu, sau ce rod vrednic de ceea ce  ne-a dat El nouă?  … Ne-a chemat când nu eram şi a voit să venim de la nefiinţă la fiinţă. (Sfântul Clement Romanul)

Cel ce face binele şi caută răsplată, nu slujeşte lui Dumnezeu, ci voii sala. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel nelegiuit capătă un câştig înşelător, iar cel ce seamănă dreptatea, o răsplată adevărată. (Solomon 11.18)

Cine rabdă necazurile fără să se revolte, primeşte răsplata lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)

Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.4, 5)

Dacă cel drept este răsplătit pe pământ, cu cât mai mult cel nelegiuit şi păcătos! (Solomon 11.31)

Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, atunci Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti? (Părintele Arsenie Boca)

Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus. (Filipeni 3.14)

De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze. (Psalmi 7.4, 5)

Domnul este răsplătitor şi cu şapte părţi îţi va răsplăti. (Ecclesiasticul 35.11)

Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepţilor sunt pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)

După acestea, fost-a cuvântul Domnului către Avram, noaptea, în vis, şi a zis: „Nu te teme, Avrame, că Eu sunt scutul tău şi răsplata ta va fi foarte mare!” Iar Avram a răspuns: „Stăpâne Doamne, ce ai să-mi dai? Că iată eu am să mor fără copii şi cârmuitor în casa mea este Eliezer din Damasc„. Apoi Avram a adăugat: „De vreme ce nu mi-ai dat fii, iată sluga mea va fi moştenitor după mine!” Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: „Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!” Apoi l-a scos afară şi i-a zis: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!” Şi a adăugat: „Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!” Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate. (Facerea 15.1-6)

Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. (II Petru 2.13, 14)

Există premii pentru feciorie, există răsplată pentru văduvie, este loc şi pentru meritele căsătoriei. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Fericirea nu e o răsplată, este o consecinţă. Suferinţa nu e o pedeapsă, e un rezultat. (Robert G. Ingersoll)

Fără ispite nu există luptă, fără luptă nu există biruinţă, fără biruinţă nu există răsplată. (Fericitul Teofilact)

Fericirea nu ţine de lumea aceasta. Fericirea e ceva care vine de la Dumnezeu, ca răsplată a încercărilor noastre de a fi alături de El. (Sfinţii Părinţi)

Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii. (Iacob 1.12)

Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci acesta este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată. (Ieremia 51.6)

Gândul cu care ai dat, acela îţi aduce răsplata. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. Precum sunt săgeţile în mâna viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri. (Psalmi 26.3, 4)

În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei cele dragi, bucuria negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)

Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri. (Psalmi 93.2)

Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.15)

Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dumnezeu, ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă mai devreme, de raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cuvine să ne străduim şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dumnezeu, să primim de la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenţie la cei din jur, făcând binele semenilor noştri şi, cu siguranţă, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptată. (Profesorul Alexandru Nemoianu)

Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)

Lumea te va recompensa dacă vei risca pentru ea. (Shakti Gawain)

Nimeni din cei ce vin la biserică să nu târască cu el grijile lumeşti, pentru ca atunci când se întoarce acasă ia cu el răsplata vrednică de ostenelile sale. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimic nu este mai rău decât cel care se pizmuieşte pe sine; şi aceasta este răsplătirea răutăţii lui. (Ecclesiasticul 14.6)

Nimic nu se plăteşte mai sigur ca prostia. (Camil Petrescu)

Ochiul Meu nu te va cruţa, nici nu te va milui, ci-ţi voi răsplăti după căile tale, ticăloşiile tale vor fi peste tine şi vei cunoaşte că Eu sunt Domnul„. (Iezechiel 7.4)

Onoarea este răsplata virtuţii. (Cicero)

Orice nedreptate pe care o suferim de la cineva este socotită de Dumnezeu, fie pentru izbăvire de păcate, fie pentru răsplătire. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Plata celor care lucrează pentru tine nu o amâna pe mâine, ci dă-le-o îndată, căci şi ţie ţi se va răsplăti, de vei sluji lui Dumnezeu. Ia seama, fiul meu, în toate lucrările tale şi fii bine crescut în toată purtarea ta! (Tobit 4.14)

Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26)

Răsplătirea răului cu bine.  10.16

Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de scurtă vreme,  căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)

Succesul unui singur minut ne răsplăteşte pentru eşecuri de ani de zile. (Robert Browning)

Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa. (Matei 10.42)

Şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.5)

Şi va zice omul: „Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată!  (Psalmi 57.11)

Toţi oamenii sunt încercaţi dintr-un întreit motiv: adesea pentru verificare, uneori pentru curăţire, iar alteori pentru plata greşelilor. (Sfântul Ioan Casian)

Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a alegerii pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din întâmplările care vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Zis-a Avva Pimen: Mai mare dragoste nu este cu putinţă să afle cineva, decât să-şi pună sufletul pentru aproapele său. De va auzi un cuvânt rău de mâhnire, dar nu-l va zice, sau de i se va face nedreptate şi va suferi, dar nu va răsplăti, unul ca acesta îşi pune sufletul pentru aproapele.

Zis-a şi celui ce-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi,pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor. (Luca 14.12-14)

Răul să-l scrii pe apă. (Sfântul Isidor Pelusiotul)

În partea 1 se află subcategoriile: A fi imun – Curăţia
În partea 2 se află subcategoriile: Desăvârşirea – Isteţimea
În partea 3 se află subcategoriile: Iubirea – Liniştea
În partea 4 se află subcategoriile: Meditaţia – Răsplata
În partea 5 se află subcategoriile: Rânduiala – Voinţa