Virtuţile (A fi imun – Curăţia)
Virtuţile (Desăvârşirea – Isteţimea)
Virtuţile (Iubirea – Liniştea)
Virtuţile (Meditaţia – Răsplata)
Virtuţile (Rânduiala – Voinţa)
Virtuţile despart mintea de patimi. 6.16
Virtuţile, harul lui Dumnezeu. 8.10
A fi creştin 4.15, 5.5, 5.9, 8.4, 9.7
A fi imun/
Doar cel ce şi-a înfrânt egoismul este imun la umilinţă. (Georges Barbarin)
Este o însuşire regească să faci bine şi să rămâi surd la insulte. (Antistene)
Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20)
Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face câte odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spunând că mereu se deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute. Mulţi din cei care şchiopătau altă dată, ceea ce Scriptura numeşte omul dinăuntru, cum s-au vindecat prin învăţătură să se ridice, nu în sens propriu, ci ca cerbul, animalul de care se feresc şerpii, fiind imunizat împotriva oricărui venin al viperelor. Da, aceşti şchiopi vindecaţi primesc de la Iisus puterea de a putea călca în drumul lor, altă dată clătinat, peste şerpii şi peste scorpiile păcatului. Într-un cuvânt, peste toată puterea vrăjmaşului, fără să păţească niciun rău, căci şi ei au fost imunizaţi contra oricărui rău şi venin diavolesc.
O mică doză regulată de lumesc poate acţiona asemenea unui vaccin care să ducă în cele din urmă la imunitate faţă de atracţiile lumeşti. (Părintele Serafim Rose)
Sfântul Vasile cel Mare îmbrăţişa pe cei leproşi, care erau găzduiţi în aşezămâtul creat de el, într-un spital special pentru leproşi, fără să aibă teamă că lepra se va muta la el, adică se va îmbolnăvi şi el de lepră. (Patriarhul Daniel)
Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)
Toată imunitatea organismului ţine de credinţă. (George Litarczek)
A fi religios înseamnă a găsi adevăratul sens al vieţii. (Albert Einstein)
A fi sfânt este datoria oricărui creştin, a fiecărui om. (Papa Benedict-XVI)
A ierta înseamnă a uita. (Sfinţii Părinţi)
A iubi înseamnă a ierta. (Părintele Savatie Baştovoi)
A lua aminte/
A-ţi aduce aminte de Dumnezeu e mai necesar decât a respira. 6.5
Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale. (Ecclesiasticul 23.16-18)
Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui. (Palmi 131.1)
Aducerea aminte a răului este rugina sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul)
Ajută pe aproapele tău după puterea ta şi ia aminte să nu cazi. (Ecclesiasticul 29.23)
Am învăţat să pun alături de alte virtuţi şi prietenia, aducându-mi aminte de cel care a spus cu înţelepciune, referindu-se aici la Aristotel, că prietenul e un al doilea eu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulteşte rugăciunea, ca atunci când Îl uiţi, Domnul să-Şi aducă aminte de tine. (Sfântul Marcu Ascetul)
Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu va găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit. (Solomon 16.20)
Cei care îşi aduc aminte de iad, nu vor ajunge acolo. Cei care nu-şi aduc aminte, nu vor scăpa de el. (Sfântul Vasile cel Mare)
Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.32, 33)
Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga răbdare, adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)
Dacă-şi va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia. (Sfântul Ioan Scărarul)
Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. (Luca 16.25, 26)
De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. (I Corinteni 10.12, 13)
Deci luaţi seama cu grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efeseni 5.15-17)
Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. (Matei 5.23, 24)
Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta. (Psalmi 9.37)
Ia aminte de tine însuţi ca nu cumva un cuvânt ascuns în inima ta să se prefacă în păcat! (Sfântul Vasile cel Mare)
Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)
Ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric. 2.7, Luca 11.35
Ia seama la relele tale, nu ale altuia; şi nu se va jefui de tâlhari casa de lucru a minţii tale. (Sfântul Marcu Ascetul)
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. (Matei 6.28, 29)
Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. (Matei 16.6)
În toate trebuie să luăm aminte, cu grijă, cum umblăm şi ce hotărâm despre noi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Întâmplarea dureroasă face pe înţelept să-şi aducă aminte de Dumnezeu, şi întristează pe măsura ei pe cel ce a uitat de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
Înţelepciunea cărturarului pe încet se câştigă şi cel care nu ia aminte prea mult la grijile vieţii se va înţelepţi. (Ecclesiasticul 38.26)
Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)
Luaţi aminte la voi înşivă. De-ţi va greşi fratele tău, dojeneşte-l şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă îţi va greşi de şapte ori într-o zi şi de şapte ori se va întoarce către tine, zicând: Mă căiesc, iartă-l. (Luca 17.3, 4)
Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos. (Coloseni 2.8)
Luaţi aminte! Cei ce refuză să rişte şi să crească, vor fi înghiţiţi de viaţă. 5.9
Mai mult foloseşte tăcerea celui care a văzut taine, decât sfaturile meşteşugite ale celor ce iau aminte la oameni. (Părintele Savatie Baştovoi)
Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te grăieşte de rău; căci inima ta singură ştie de câte ori şi tu ai defăimat pe alţii. (Ecclesiastul 7.21, 22)
Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru pierderea ta. (Ecclesiasticul 4.24)
Nu te făţărnici înaintea oamenilor, şi buzelor tale ia aminte. Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău. (Ecclesiasticul 1.28)
Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. (Solomon 1.29, 30)
Postul este doctorul sufletelor noastre, îl face pe fiecare să ia aminte la sine însuşi şi-l învaţă să-şi amintească de toate lipsurile vieţii sale. (Sfântul Simeon Noul Teolog)
Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta, pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă. (Solomon 1.5, 6)
Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)
Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă. (Eusebiu de Cezareea)
Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului, o săvârşim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mântuitorului Hristos, pentru mântuirea noastră şi spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a rostit-o la cina cea de taină: Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. (Din învăţăturile Bisericii)
Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)
Toate acelea pe care le cauţi au nevoie de luare aminte. (Poetul comic Menandru)
Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica sfârşitului. (Sfântul Efrem Sirul)
A privi cu mintea la Dumnezeu. 6.14
A răspunde la rău cu bine e dovadă de tărie şi superioritate. 10.16
A te naşte din nou. 5.15, 6.1, 7.17
A suporta/
Cei care merită să fie lăudaţi suportă mai cu uşurinţă să fie criticaţi. (Alexander Pope)
Cel mai mare test de curaj de pe pământ este să suporţi înfrângerea fără să te descurajezi. (Robert G. Ingersoll)
Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă şi ar suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)
De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)
De îndată ce tolerezi ceva, devine suportabil, iar după puţin timp va deveni normal. (Israel Zangwill)
Geniul este capacitatea de a suporta dureri infinite. (Thomas Carlyle)
Lenea şi mândria ne apasă mai greu decât guvernele şi parlamentele. Să ne lecuim de primele şi le vom suporta mai uşor pe cele din urmă. (Benjamin Franklin)
Mai bine să suporţi o insultă, decât să o pricinuieşti tu altcuiva. (Platon)
Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că nu au ştiut să o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau norocul, le-a fost potrivnic propriul lor caracter. (Accius)
O voinţă puternică schimbă pe loc cea mai cumplită nenorocire într-o stare suportabilă. (Stendhal)
Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte. (John Galsworthy)
Ochii sufletelor celor mulţi sunt incapabili să suporte viziunea divinului. (Platon)
Omul e făcut să trăiască între oameni. Prin urmare, ori îl educi, ori îl suporţi.(Marcus Aurelius)
Pentru a suporta o ocară trebuie să nu te superi pe cel ce te-a ocărât. (Sfântul Varsanufie de la Optina)
Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pentru suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumnezeu. Este bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţilor, pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob.(Sfântul Ioan de Kronstadt)
Suportă-ţi cu inimă bună necazul; atunci vei vedea singur pentru ce ţi-a fost trimis. (Mitropolitul Filaret)
A ştiut să se umilească decât să spună adevărul. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului, despre Iosif cel Tânăr, când a fost condamnat la închisoare)
A-ţi aminti cu adevărat de Dumnezeu, înseamnă a-ţi aminti de viaţă. A-L uita, înseamnă a muri. (Sfântul Teotim al Tomisului)
Această smerenie este cea care i-a făcut dumnezei după har. 5.14
Acela care nu practică virtutea decât în speranţa de a dobândi o mare faimă este foarte aproape de viciu. (Napoleon Bonaparte)
Alegerea gândurilor bune. 4.14
Alungarea gândurilor proprii. 5.2
Alungarea gândurilor rele. 6.4
Am învăţat să pun alături de alte virtuţi şi prietenia, aducându-mi aminte de cel care a spus cu înţelepciune, referindu-se aici la Aristotel, că prietenul e un al doilea eu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Ambiţia este un viciu, dar un viciu care poate deveni părintele unei virtuţi. (Quintilian)
Armonia este iubire pură, fiindcă iubirea e un concert. (Lope de Vega)
Armonia/
Dacă vreţi să fiţi fericiţi, dacă vreţi să înfloriţi, trebuie să vă gândiţi la armonie, să vă puneţi în armonie cu universul întreg. (Omraam Mikhael Aivanhov)
Delicateţea şi blândeţea armonizează foarte bine cu curajul. (Samuel Smiles)
Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci. (Mahatma Gandhi)
Înţelepciunea este armonia Sinelui omenesc cu lumea înconjurătoare. (Valeria Mahok)
Muzica e simbolul armoniei în viaţă, al acordului desăvârşit. (George Enescu)
Nu există armonie fără existenţa contrariilor. (Heraclit)
Religia şi ştiinţa naturii nu se exclud, cum cred sau se tem unii în ziua de astăzi, ci se întregesc şi se armonizează împreună. (Max Planck)
Trebuie să iubesc sublimul, şi nu secularizarea, nu umanizarea omului de dragul meu, al celui slab, care nu pot să mă ridic la Dumnezeu. Să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, şi chiar şi atunci când loveşte parcă în ceea ce iubim noi cu iubirea aceasta trecătoare. Să lăsăm totul de dragul iubirii celei viitoare, celei veşnice, care se îndreaptă către lucrurile cele spirituale pe care Hristos ar fi dorit să le spună gadarenilor, însă a fost împiedicat pentru că vorbea un alt limbaj decât vorbeau ei. Să ne împropriem, să ne însuşim acest limbaj al lui Dumnezeu, şi atunci nu va mai fi niciun conflict de interese între noi şi Dumnezeu. Nu va mai fi niciun conflict moral între felul de a vedea noi lucrurile şi felul în care Hristos le-a lăsat scrise în Sfânta Evanghelie. Să vorbim, să ne împropriem acest limbaj sfânt al lui Dumnezeu şi apoi, atunci, între noi şi El nu va mai fi decât armonie şi comuniune şi viaţă împreună veşnică. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu)
Unii înţelepţi au definit frumuseţea, ca fiind simetria şi armonia privirilor sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Universul nu trebuie să fie în armonie perfectă cu ambiţia umană. (Carl Sagan)
Asceza 5.7
Asceza este omorârea mortii din noi, ca să se elibereze firea de sub robia ei.(Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Asceza propune o schimbare de viziune asupra lumii. 7.9
Asceza/
Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfigurare chiar a urmării păcatului, care este boala, într-un instrument de curăţire de patimi şi de înţelegere a lui Dumnezeu. Răbdarea şi încrederea în Dumnezeu pot fi calea către unirea cu Acesta. (Amma Sincletica)
Ca să te laşi iubit de altul, trebuie să renunţi total la tine însuţi. Este o profundă şi statornică asceză. (Teologul Paul Evdochimov)
Firea aţâţă poftele, dar, pe măsură ce creşte asceza, ea le şi stinge. (Patericul)
Iubirea adevărată impune, ca şi monahismul, asceză şi sfinţenie. (Paul Evdokimov)
Marea asceză înseamnă a răbda bolile şi a aduce cântări de mulţumire lui Dumnezeu. (Amma Sincletica)
Unii monahi şi-au zdrobit trupurile în asceză, dar, fiindcă nu au avut discernământ, s-au îndepărtat de Dumnezeu. (Sfântul Antonie cel Mare)
Ascultarea 9.22, 12.4, 10.4
Ascultarea cultivă în noi şi înfrânarea mâniei, şi lipsa de păcat, şi paza curăţiei trupeşti sau sufleteşti. 9.15
Ascultarea de Dumnezeu 5.3
Ascultarea de Dumnezeu capătă astăzi forma ascultării de duhovnic. 5.3
Ascultarea de duhovnic 5.1, 5.3
Ascultarea este tot o modalitate de a ne verifica răbdarea. 9.15
Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormântul voinţei şi înviere a smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul)
Ascultarea, mai presus decât postul şi rugăciunea. 2.14
Ascultarea/
A asculta înseamnă a te supune. (Stendhal)
A merge cu un prieten prin întuneric, este mult mai bine decât a merge singur prin lumină, pentru că un prieten ştie să te asculte, poate să te ierte şi să te înţeleagă mai bine decât un necunoscut, atunci când îi greşeşti. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă şi surdă)
Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (Ioan 5.24)
Ascultaţi învăţătura, ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi. (Solomon 8.33)
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău. (Psalmi 44.12, 13)
Ascultă-ţi duşmanii pentru că ei sunt cei dintâi care-ţi observă greşelile. (Antistene)
Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. (Solomon 1.8)
Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat. (Solomon 12.15)
Când nu ne ascultăm conştiinţa, aceasta devine oarbă. (Clive Staples Lewis)
Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine. (Părintele Arsenie Boca)
Cel ce ascultă muzică simte dintr-o dată cum singurătatea îi este umplută de alţi oameni. (Robert Browning)
Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. (Filipeni 2.7, 8)
Cine ascultă toate sfaturile care i se dau n-are timp să fie el însuşi. (Carlo Goldoni)
Dacă Adam ar fi păzit ascultarea, atât el, cât şi neamul lui, ar fi rămas în rai. 2.14
Dacă ai minte, ascultă aceasta, pleacă urechea la cuvintele mele. Unul care prigoneşte dreptatea ar putea oare să domnească? Şi vei osândi tu pe Cel mare şi drept? (Iov 34.16, 17)
De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea? (Solomon 5.13)
De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. (Matei 18.15)
Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte? Iar Iisus, ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta? (Ioan 6.60, 61)
Dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele se face cunoscută mai ales prin ascultare şi prin împărtăşirea cuvântului Domnului Iisus Hristos, dar şi prin slujirea jertfelnică a aproapelui. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Extazul este starea derivând din ascultarea muzicii. (Al-Ghazali)
Femeia să se înveţe în linişte, cu toată ascultarea. Nu îngăduiesc femeii nici să înveţe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniştită. (I Timotei 2.11, 12)
Fericit cel care vorbeşte la urechea care ascultă. (Sfinţii Părinţi)
Fericit este cel care a aflat înţelepciunea şi cel care o grăieşte la urechile celor care o ascultă. (Ecclesiastul 25.12)
Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele proorociei şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape. (Apocalipsa 1.3)
Hristos era pomul vieţii. L-am pierdut prin neascultare şi-L primim prin ascultare şi pocăinţă, prin Sfânta Euharistie. (Sfântul Simeon Noul Teolog)
Iar când a încetat de a vorbi, i-a zis lui Simon: Mână la adânc, şi lăsaţi în jos mrejele voastre, ca să pescuiţi. Şi, răspunzând, Simon a zis: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Şi făcând ei aceasta, au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele. (Luca 5.4-6)
Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.28)
Iar El, răspunzând, a zis către ei: Mama mea şi fraţii Mei sunt aceştia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l îndeplinesc. (Luca 8.21)
Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune. Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor. Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi! (Luca 9.32-35)
Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Matei 8.26, 27)
Inima celui înţelept va cugeta la pildele celor înţelepţi, şi o ureche ascultătoare este dorinţa celui înţelept. (Ecclesiasticul 3.28)
Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna. (Solomon 21.28)
O mare piedică în calea progresului omenirii este faptul că oamenii nu ascultă pe aceia care vorbesc prudent, ci pe aceia care strigă mai tare. (Arthur Schopenhauer)
Oamenii deştepţi nu au nevoie de sfaturi. Cei proşti nu le ascultă. (Benjamin Franklin)
Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile. (R. Wurmbrand)
Prin ascultare omul se înalţă şi capătă ochi ascunşi pentru înţelegerea lucrurilor. Ascultătorul vede fără să fie văzut şi aude fără să fie auzit. (Părintele Savatie Baştovoi)
Profeţii sunt solitari, căci destinul lor este să nu fie ascultaţi. (Eliphas Levi)
Rari sunt cei care cunosc taina ascultării. (Cuviosul Siluan Atonitul)
România a fost auzită, dar nu ascultată. (Otto von Bismarck)
Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte. (Jean-Jacques Rousseau)
Să nu asculţi de inima ta până ce n-ai scos toate patimile din ea. (Sfântul Marcul Ascetul)
Să păstrăm măsură, atât la vorbe, cât şi la ascultare. (Sfântul Vasile cel Mare).
Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie. (Iacob 1.19)
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc. (Luca 11.27, 28)
Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. (Marcu 4.18, 19)
Tandreţea nu este un sentiment, este o calitate a privirii, o calitate a ascultării, a atingerii, a zâmbetului. (Jacques Salomé)
Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi, când nu este vreme, nu te arăta înţelept. (Ecclesiasticul 32.5)
Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi. (Solomon 15.31)
Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni. (Ecclesiastul 9.17)
Astăzi sufăr eu pentru mine, dar mâine va suferi Hristos pentru mine. (Sfânta Feicitas, în preziua execuţiei)
Asumarea suferinţei reprezintă jertfă şi cruce. (Părintele Constantin Coman)
Atenta reflecţie şi contemplaţie a lucrurilor. 5.4
Autocondamnarea, ca armă de luptă împotriva mândriei şi a disperării. 6.15
Autodepăsirea 5.9
Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Bine este, deci, frate a nu face răul nici cu gândul, iar de eşti ispitit, nevoieşte-te ca să nu faci cu lucrul. (Patericul)
Blândeţea firii şi umilinţa inimii să-l caracterizeze pe preot. (Sfântul Vasile cel Mare)
Blândeţea este aşezarea nemişcată a sufletului, care rămâne acelaşi la cinste şi la necinste. (Sfântul Ioan Scărarul)
Blândeţea este mama tuturor bunătăţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Blândeţea este stânca de care se sparg toate valurile grele ale vieţii. Prin ea se întăreşte răbdarea, care este uşa înţelepciunii duhovniceşti. (Sfântul Ioan Scărarul)
Blândeţea vine dintr-un suflet mărinimos şi dintr-o cugetare sănătoasă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Blândeţea/
Adevărata putere a omului constă în blândeţea sa. (Augustin Păunoiu)
Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui. (Palmi 131.1)
Blânda îndurare este adevărata emblemă a nobleţii. (William Shakespeare)
Blânzi sunt aceia care pun capăt luptei de nepotolit din sufletul lor împotriva mâniei, a poftei şi a patimilor înrudite cu acestea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. (II Timotei 6.10, 11)
Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. (Psalmi 85.4)
Ceea ce are preţ înainte lui Dumnezeu este frumuseţea sfinţeniei, un duh blând şi liniştit. (Ellen G. White)
Cel blând nu se îndreaptă spre răzbunare, ci mai degrabă către iertare. (Aristotel)
Cel blând pentru Dumnezeu este mai înţelept decât înţelepţii şi cel smerit cu inima e mai puternic decât cei puternici pentru că poartă jugul lui Hristos. (Sfântul Marcu Ascetul)
Corupţia nu răzbeşte mai bine decât cinstea. În mâna-ţi dreaptă poartă blânda pace, ca să impui invidiei tăcere. (William Shakespeare)
Dacă vrei să biruieşti mânia, câştigându-ţi blândeţea şi îndelunga-răbdare, adu-ţi aminte de Domnul Iisus Hristos. (Sfântul Efrem Sirul)
Delicateţea şi blândeţea armonizează foarte bine cu curajul. (Samuel Smiles)
Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Tine am lăsat toate şi pe Tine Te-am căutat toată viaţa. Trimite pe îngerul Tău cel blând să primească sufletul meu. (Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iaşi)
Dumnezeu se odihneşte în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol. (Sfântul Ioan Scărarul)
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. (Matei 5.5)
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege (Galateni 5.22, 23)
Lăsaţi-i pe cei blânzi şi umili să moştenească pământul – aşa şi merită. (James Grover Thurber)
Mariam şi Aaron vorbeau însă împotriva lui Moise pentru femeia etiopiancă, pe care o luase Moise, căci Moise era căsătorit cu o etiopiancă. Ei ziceau: „Oare numai cu Moise a grăit Domnul? N-a grăit El, oare, şi cu noi?” Şi a auzit acestea Domnul. Moise însă era omul cel mai blând dintre toţi oamenii de pe pământ. Atunci a zis Domnul fără de veste către Moise şi către Aaron şi către Mariam: „Ieşiţi câteşi trei la cortul adunării„. Şi au ieşit tustrei. Atunci S-a pogorât Domnul în stâlpul cel de nor, a stat la uşa cortului şi a chemat pe Aaron şi pe Mariam şi au ieşit amândoi. Apoi a zis: „Ascultaţi cuvintele Mele: De este între voi vreun prooroc al Domnului, Mă arăt lui în vedenie şi în somn vorbesc cu el. Nu tot aşa am grăit şi cu robul Meu Moise, – el este credincios în toată casa Mea: cu el grăiesc gură către gură, la arătare şi aievea, iar nu în ghicituri, şi el vede faţa Domnului. Cum de nu v-aţi temut să cârtiţi împotriva robului Meu Moise?” Şi s-a aprins mânia Domnului asupra lor şi, depărtându-Se Domnul, s-a depărtat şi norul de la cort şi iată s-a făcut albă de lepră, ca zăpada. Şi când s-a uitat Aaron la Mariam, iată era leproasă. (Numerii 12.1-10)
Nu e de niciun folos înţelepciunea, dacă nu-i adaugi blândeţea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi un cuvânt spus cu blândeţe stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câştigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru punând capăt mâniei. ……… Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)
Răbdarea este pasiune îmblânzită. (Lyman Abbott)
Răutatea se înmoaie şi se potoleşte cu blândeţea, iar nu cu altă răutate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Să biruim prin blândeţe pe cei care ne-au ofensat, să-i câştigăm prin evlavia noastră, să lăsăm să-i pedepsească cugetul lor şi nu mânia noastră. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Să fii bun şi blând la toate, după cum se poate. (Tudor Arghezi)
Stăpân al puterii cum eşti, judeci cu blândeţe şi ne cârmuieşti cu multă cruţare, că la Tine este puterea, când voieşti. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.18)
Ţi se pare puţin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu şi cuvintele spuse cu blândeţe? (Iov 15.11)
Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. (Solomon 15.1)
Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)
Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11.28-30)
Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea. (Mark Twain)
Bunătatea tinereţii este îngerească; cea a bătrâneţii este dumnezeiască. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)
Bunătatea/
Bunăvoinţa după putere este bine plăcută lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Cel ce vrea să facă ceva şi nu poate, e socotit de către cunoscătorul de inimi, Dumnezeu, ca şi când ar fi făcut. Iar aceasta trebuie să o înţelegem atât cu privire la cele bune, cât şi la cele rele. (Sfântul Marcu Ascetul)
Dacă nu eşti frumos la trup, atunci să ai un suflet curat şi luminos şi toată lumea te va îndrăgi pentru lumina bunătăţii sufletului tău. (Sfântul Vasile cel Mare)
Darul cu care fiecare a fost înzestrat să-l aibă de la Dumnezeu, să-l înmulţească spre facerea de bine, aducând folos multora, căci nimeni nu este neîmpărtăşit de bunătatea lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dumnezeu este ocrotitorul cel bun al răbdării noastre. Dacă ai lăsat pe seama Lui nedreptatea altora, El este răzbunător, pentru daune – despăgubitor, pentru durere – medic, pentru moarte – dătător de viaţă. Cât de mult poate răbdarea să-L aibă pe Dumnezeu datornic. (Tertulian)
Există o bunătate care respinge şi o răutate care atrage. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)
Frumuseţea este strălucirea adevărului şi mireasma bunătăţii. (Vincent McNabb)
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (Galateni 5.22, 23)
Înainte de orice, fiţi buni; bunătatea îi dezarmează pe cei mai mulţi dintre oameni. (Henri Lacordaire)
Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. (Marcu 10.17, 18)
Nici bunătăţile pământeşti nu se obţin fără osteneli. De ce renunţăm atunci la cele cereşti din cauza ostenelilor? (Sfântul Nil Ascetul)
La urma urmei, bunătatea nu e decât forma cea mai subtilă şi cea mai suplă a dreptăţii. (Vladimir Ghika)
Nimic nu aduce atâta odihnă şi linişte sufletului nostru, ca bunătatea şi smerenia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu datorită faptelor tale de dreptate ai cunoscut pe Dumnezeu, ci Dumnezeu te-a cunoscut, datorită bunătăţii Lui. (Sfântul Vasile cel Mare)
Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi un cuvânt spus cu blândeţe stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câştigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru punând capăt mâniei. ……… Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea. (Ludwig van Beethoven)
Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. (Psalmi 24.7, 8)
Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi. (Luca 1.53)
Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri faci şi tu care judeci. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2.1-4)
Prin bunătatea Lui, Dumnezeu este aproape de toţi. Noi înşine, prin păcat, ne depărtăm de El. (Sfântul Vasile cel Mare)
Rugăciunea curată, maica tuturor bunătăţilor duhovniceşti. 1.6
Un zâmbet cald este limbajul universal al bunătăţii. (William Arthur Ward)
Zis-a cel nebun în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. (Psalmi 13.1)
Ca cei morţi să fii, să nu socoteşti nici lauda şi nici ocara, şi poti să te mântuieşti. 11.2
Ca să ai rânduială în viaţă, trebuie să ai rânduială în minte. 1.8
Calitate înseamnă să munceşti bine când nimeni nu te supraveghează. (Henry Ford)
Calitatea nu este decât cantitate condensată. (Iulia Haşdeu)
Calitatea nu este niciodată un accident, este întotdeauna rezultatul unui efort de inteligenţă. (John Ruskin)
Calitatea/
Binele nu este o simplă calitate etică sau aptitudine morală, ci un reflex al harului, o “rază arătătoare de Dumnezeu”, o lucrare îndumnezeitoare care vine în om din Binele ultim, suprem, care este Dumnezeu. (Calist Catafygiotul)
Cei ce vorbesc cel mai mult despre progres îl măsoară în cantitate şi nu în calitate. (George Santayana)
Cel mai bun mod de a crea o idee de calitate înaltă este să creezi o mare cantitate de idei. (Joey Reiman)
Delicateţea este calitatea supremă şi cea mai rară a sufletului omenesc, ea le presupune pe toate celelalte. (Garabet Ibrăileanu)
Este o însuşire regească să faci bine şi să rămâi surd la insulte. (Antistene)
Frumuseţea şi urâţenia sufletului iau naştere din calitatea virtuţilor şi a viciilor. (Sfântul Ioan Casian)
Marea calitate a unui şef de şcoală este de a fi bucuros când e depăşit de elevii săi. (Grigore Moisil)
Oamenii sunt ca vinul: timpul îi acreşte pe cei răi, dar sporeşte calitatea celor buni. (Cicero)
Oricâte calităţi am avea, lumea se uită numai la defecte. (Moliére)
Puterea banilor nu stă în calitate, ci în cantitate. (Mladen Fain)
Sănătatea este calitatea cea mai meritorie a corpului. (Aristotel)
Tandreţea nu este un sentiment, este o calitate a privirii, o calitate a ascultării, a atingerii, a zâmbetului. (Jacques Salomé)
Toţi oamenii de mare calitate din istoria lumii au fost oameni modeşti. (Tudor Arghezi)
Un om nu trebuie judecat după calităţile lui, ci după felul în care ştie să şi le folosească. (François de La Rochefoucauld)
Vanitatea e o mitocănie de netăgăduit; nu există nobleţe a cărei calitate să n-o stigmatizeze. (Vladimir Ghika)
Călugărul cu nădejde tare junghie lenea omorând cu sabia acesteia pe aceea. (Sfântul Ioan Scărarul)
Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)
Cea mai înaltă dovadă de virtute este să ai putere nelimitată, fără să abuzezi de ea. (Thomas Babington Macaulay)
Cea mai mare virtute este dreapta-socoteală, echilibrul în viaţa noastră, în fiecare zi din viaţa noastră. (Sfântul Antonie cel Mare)
Ceea ce primeşte săracul, primeşte Hristos. 6.11
Cei care sunt aproape de Dumnezeu, niciodată nu pot fi blestemaţi. 10.3
Cei smeriţi sunt mai puternici decât cei puternici, căci poartă jugul lui Hristos. (Evagrie Ponticul)
Cel care stă în rugăciune cu dragoste curată, nu se mai simte pe sine, ci pe Cel care locuieşte în el, adică Hristos. 9.9
Cel ce ascultă, orice ar face, are pace în inima sa. 9.22
Cel ce cearcă toate şi reţine binele, va fugi pe urmă de tot răul. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel ce nu poartă grijă după puterea lui de toate virtuţile, săvârşeşte un păcat anevoie de iertat; dar rugăciunea şi milostenia întorc pe cel ce nu poartă de grijă. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cel mai bun fel de a-i cinsti pe sfinţi, este imitarea lor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cel smerit nu cade niciodată. (Sfântul Mcarie Egipteanul)
Cel smerit vede, în primul rând, vinovăţia proprie. 10.4
Centrul gravitaţional al fiecărui creştin este iubirea. 8.4
Cercetarea cu ratiunea e necesară, dar numai având la bază credinţa. 11.18
Cercetarea de sine. 10.7
Cercetarea/
A cerceta despre Dumnezeu pentru a descoperi, este lucru mântuitor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate şi alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am, eu sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. ….. El este creat şi dăruit nouă de Dumnezeu, ca cel mai mare şi de preţ dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu ….. Omul trebuie să crească, să cerceteze în, şi prin, Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9
Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte argintul. (Psalmi 65.9)
Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)
Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? (Psalmi 8.4)
Cercetarea înseamnă că nu ştii, dar vrei să afli. (Charles F. Kettering)
Cercetaţi Scripturile, că ele vorbesc despre Mine! 11.18
Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. (Ioan 5.39)
„Cutreieraţi uliţele Ierusalimului, uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic: „Viu este Domnul”, ei jură mincinos. (Ieremia 5.1, 2)
De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi. (Romani 8.26, 27)
Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său. (Psalmi 10.5)
Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare, uragan şi vijelie şi flăcări de foc mistuitor! (Isaia 28.6)
Dreptul cercetează cu de-amănuntul pe prietenul său; calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire. (Solomon 12.26)
Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe Fiul Omului pe care l-ai întărit Ţie. (Psalmi 79.15, 16)
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? (Matei 25.36, 37)
Iată cerul şi cerul cerului lui Dumnezeu, oceanul şi pământul se cutremură când Domnul le cercetează. (Ecclesiasticul 16.19)
Ispita e prilej de cercetare. (Părintele Teofil Pârâian)
În orice cetate sau sat veţi intra, cercetaţi cine este în el vrednic şi acolo rămâneţi până ce veţi ieşi. (Matei 10.11)
Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le va cerceta? (Ecclesiasticul 1.3)
Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei. (Ecclesiasticul 11.7-9)
O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui! (Romani 11.33)
Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)
Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. (Solomon 1.29, 30)
Pentru vindecarea deprimării, Ziditorul tuturor şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu, singurul care cunoaşte bine rănile sufletului ne îndeamnă nu să rupem legăturile cu oamenii, ci să tăiem relele găsite în interior. Deprimarea se vindecă prin cercetarea oamenilor evlavioşi. (Sfântul Ioan Casian)
Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry)
Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul. (Solomon 25.2)
Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului. (Solomon 20.27)
Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te. Şi s-a ridicat mortul şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui. Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. (Luca 7.14-16)
Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. (Matei 2.8)
Ştiinţele sunt uşi, iar cheile ei sunt cercetările. (Anton Pan)
Ştim că cel mai bun lucru este cercetarea unită cu credinţa care, pe temelia credinţei, zideşte cunoaşterea cea măreaţă a adevărului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Toate acelea pe care le cauţi au nevoie de luare aminte. (Poetul comic Menandru)
Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul. (Solomon 16.2)
Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră; acolo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi argumentele pentru care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi să vedem ceea ce putem face şi ce nu. Efectele postului nu se pot simţi imediat. Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proorocului Ilie, trei ani şi şase luni, sau poate o viaţă întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi, ne poate arăta pregătiţi pentru toate ispitele şi valurile vieţii. (Sfântul Ioan Gură de Aur, vezi Postul)
Uşor dobândeşti ceea ce cauţi; îţi fuge din mâini însă lucrul pe care îl neglijezi. (Sofocle)
Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra. 11.7
Cine poartă în sine pacea de la Dumnezeu, acela o va putea revărsa şi asupra celor din jur. 11.4
Cine se socoteşte mai prejos decât aproapele său a câstigat lupta cu mândria. 11.8
Cine ştie să asculte are mai mulţi prieteni decât cel care vorbeşte. (Sfinţii Părinţi)
Cine-şi poate zări neputinţele şi sărăcia, nu mai are vreme şi nici starea necesară să-i judece pe ceilalţi. 11.8
Cine-şi vede păcatele va vedea pacea. 6.6
Cine vrea, poate să se ridice de la pământ la cer. Nu are nevoie pentru aceasta decât de bunăvoinţă şi de virtute. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Compasiunea înseamnă să iubeşti cu inima lui Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)
Concentrarea este o deprindere care se învaţă. (Herbert Harris)
Concentrarea/
Căci credinţa este binele concentrat înăuntru, iar binele este credinţa activată. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Concentrează-te asupra unui singur lucru şi fă-l foarte, foarte bine; astfel, vei ajunge foarte, foarte departe. (Kevin Systrom)
Dezvoltă-ţi obiceiul de a fi în permanenţă focalizat asupra unui scop. (Herbert Harris)
În lagărele de concentrare trăiam minut cu minut şi trebuia să gândim cât de puţin, pentru că gândirea este cheltuială. (Haim-Vidal Sephiha)
Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un semn al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adună-ţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. … (Romano Guardini, 8.7)
Luptătorul de succes este omul obişnuit care deţine concentrare excepţională.(Bruce Lee)
Perseverenţa este răbdare concentrată. (Thomas Carlyle)
Puterea de concentrare este în legătură cu voinţa şi autodisciplina. (Herbert Harris)
Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. (Sfântul Antim din Chios)
Savanţii posedă o putere de concentrare mare şi o imaginaţie controlată, care trezesc geniul subconştient. (Joseph Murphy)
Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minţii ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalţă mintea către Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)
Contrariul păcatului nu este virtutea, contrariul păcatului este libertatea. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Credinţa 1.11, 3.2, 3.6, 4.8, 4.10, 4.15, 5.15, 6.8
Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)
Credinţa creştină poartă în sine o concepţie de viaţă spirituală, morală, un egos creştin. 9.23
Credinţa e incidenţa divină care poate revela adevărul. (Petre Ţuţea)
Credinţa e începutul care duce la înţelegere şi deschide mintea spre primirea luminii dumnezeieşti. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Credinţa e urechea sufletului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promise, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumnezeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea şi înălţarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)
Credinţa este indefinitul în infinit. (Lev Tolstoi)
Credinţa este o continuare a raţiunii. (William Adams)
Credinţa este o luptă continuă cu necredinţa. [Un pastor anglican (nu-i stim numele)]
Credinţa este contemplarea unui lucru tainic. (Sfântul Teodoret al Ciprului)
Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă. (Rabindranath Tagore)
Credinţa este refuzul de a intra în panică. (David Martyn Lloyd-Jones)
Credinţa este tărie spre mântuire şi putere spre viaţa veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Credinţa în Dumnezeu, care face atât cât e cu putinţă pe om asemenea cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu ca dascăl potrivit, singurul care poate face ca omul să semene cu Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Credinţa în înviere 11.22
Credinţa începe acolo unde se termină raţiunea. (Părintele Vasile Mihoc)
Credinţa înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi toată scara. (Martin Luther King)
Credinţa înseamnă să punem toate poverile noastre în mâinile lui Hristos. (Augustin Păunoiu)
Credinţa întăreşte ceea ce raţiunea clatină. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Credinţa neclintită este un turn întărit, iar Hristos se face toate celui care crede. (Sfântul Marcu Ascetul)
Credinţa se filtrează prin suferinţă. (Sfinţii Părinţi)
Credinţa, începutul tuturor virtuţilor. 7.12
Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt rădăcinile rugăciunii. 3.6
Credinţa, vederea lucrurilor ca şi când ar fi văzute. 11.18
Credinţa, vederea lucrurilor nevăzute, ca şi când ar fi văzute. 11.18
Credinţă, raţiune, simţuri 11.18
Credinţa/
Aici buna-credinţă, dincolo viclenia. (Cicero)
Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă. (Constantin Brâncuşi)
Atunci avem credinţă, când nu ne mărginim numai la ochii trupului, ci vedem cu ochii minţii, cele care nu se văd. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Atunci când ne este viaţa la extrem, ne agăţăm de un singur lucru: credinţa. 5.9
Aurul se încearcă prin foc, iar credinţa prin ispite. Vitejia ostaşului se cunoaşte la luptă, iar tăria credinţei noastre, în ispite. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Avem în noi o credinţă fiinţială. (Sfântul Tefan Zăvoratul)
Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. (II Timotei 6.10, 11)
Căci credinţa este binele concentrat înăuntru, iar binele este credinţa activată. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Când povestim viaţa celor care au strălucit prin bună credinţă, slăvim întâi pe Stăpân, prin robii Săi. (Sfântul Vasile cel Mare)
Cea mai înaltă artă este întotdeuna cea mai religioasă, iar cel mai mare artist este întotdeauna o persoană devotată credinţei. (Abraham Lincoln)
Cercetarea cu raţiunea e necesară, dar numai având la bază credinţa. 11.18
Cine vrea să creadă, ajunge să poată să creadă. 7.15
Creştinul n-are stăpânire asupra lui însuşi, dar are timp liber pentru Dumnezeu. (Sfântul Ignatie Teoforul)
Cultura este arta înălţată la un set de credinţe. (Tom Wolfe)
Cum îţi este viaţa, aşa îţi este şi credinţa. 7.11
Dacă nu deznădăjduim şi asumăm tot ceea ce ni se întâmplă în credinţă, iadul deznădejdii se transformă în rai de nădejde. (Părintele Alexandru Barna, tâlcuind învăţătura Cuviosului Siluan Atonitul: “Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui.”)
Dacă orice credinţă mântuieşte, atunci jertfa lui Hristos este fără rost. Dacă orice interpretare a Bibliei este corectă, atunci toată istoria Bisericii este o absurditate. (Părintele Constantin Necula)
Dacă stai cu tărie în credinţă eşti un om fericit. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
Dă-mi credinţă în Dumnezeu şi voi înfrunta tancurile cu praştie şi pietre. (Gavriil Stiharul)
De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda. (I Corinteni 10.12, 13)
De câtva timp e mai uşor să fii intelectual decât să fii credincios. (Părintele Teofil Pârâian)
Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă. (Sfântul Nicolae Velimirovici)
Dinte rău şi picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme de nevoie. (Solomon 25.19)
Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai credinţa religioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi istoric francez contemporan cu Napoleon Bonaparte)
Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)
Dumnezeu nu ispiteşte, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinţei noastre şi astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepţilor sunt pentru încercare şi au şi plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)
După cum amintirea focului nu-ţi încălzeşte trupul, tot astfel credinţa fără dragoste nu-ţi va încălzi sufletul. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (Matei 15.26-28)
Epoca noastră nu rămâne la credinţă şi la miracolul ei care transformă apa în vin, ci merge mai departe, transformând vinul în apă. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)
Evanghelia de astăzi (Întoarcerea Fiului risipitor, Luca 15.11-32) este în acelaşi timp, Evanghelia iertării păcătosului pocăit şi a îndreptării credinciosului neiertător. (Patriarhul Daniel)
Fără credinţă nu există virtute, nu există viaţă spirituală. 7.15
Frica apare din lipsa de credinţă. 11.9
Frica de Dumnezeu se naşte din credinţă. 7.12
Haina de nuntă din Evanghelia de astăzi (Matei 22.2-14) este veşmântul credinţei şi al faptelor bune, care luminează sufletul. (Patriarhul Daniel)
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (Galateni 5.22, 23)
Iar ţinta poruncii este dragostea din inimă curată, din cuget bun şi din credinţă nefăţarnică, de la care unii rătăcind s-au întors spre deşartă vorbire, (I Timotei 1.5, 6)
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)
Ispitele sunt adevăratele examene pentru cei credincioşi şi pedepse pentru cei necredincioşi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Ispitelor şi primejdiilor morale nu li se rezistă cu cunoştinte şi cu teorii ştiintifice, ci li se rezistă cu curajul credinţei. 9.23
În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei cele dragi, bucuria negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)
În esenţă, frica este lipsa credinţei în Dumnezeu. (Herbert Harris)
Întărirea credinţei. 4.10
Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dumnezeu, ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă mai devreme, de raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cuvine să ne străduim şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dumnezeu, să primim de la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenţie la cei din jur făcând binele semenilor noştri şi, cu siguranţă, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptată. (Profesorul Alexandru Nemoianu)
Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)
Luaţi unui creştin frica de iad şi îi luaţi credinţa. (Denis Diderot)
Lucrurile mai presus de fire pot fi înţelese doar prin puterea credinţei. (Sfântul Ioan Damaschin)
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. (Regele României Mihai-I)
Mărturisirea credinţei. 12.7
Mărturisirea credinţei creştine. 4.15
Minunea, copilul iubit al credinţei. (Johann Wolfgang von Goethe)
Mulţi sunt cei care vin la credinţă, dar puţini intră în împărăţia cerească. (Sfântul Grigorie Dialogul)
Minunile pot fi înţelese doar prin puterea credinţei. (Sfinţii Părinţi)
Nădejdea în Dumnezeu e legată, în primul rând, de credinţă. 11.21
Noi nu avem nevoie de înfăţişare văzută, deoarece credinţa noastră ţine loc de minuni, că n-au nevoie de minuni credincioşii, ci necredincioşii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu credinţa se naşte din frică, ci frica, din credinţă. (Părintele Dumitru Stăniloae)
Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu. (Liviu Rebreanu)
Numai prin credinţă Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu. 11.18
Pentru oamenii credincioşi, Dumnezeu se află la început, pentru oamenii de ştiinţă – la capătul consideraţiilor lor. (Max Planck)
Postul este dreptarul dreptei credinţe. (Părintele Dumitru Păduraru)
Postul, mărturisirea credinţei. 5.8
Prietenul credincios este acoperământ tare; şi cel ce l-a aflat pe el aflat-a comoară. (Ecclesiasticul 6.14)
Prietenul credincios este leacul vieţii şi cei ce se tem de Domnul îl vor afla pe el. (Ecclesiasticul 6.16)
Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau. (Evrei 11.20)
Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut. (Evrei 11.27)
Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26)
Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele. (Solomon 16.6)
Puterea sufletească a omului credincios. 9.23
Raiul sau iadul încep din lumea aceasta în inima omului, potrivit relaţiei omului cu Dumnezeu, izvorul vieţii veşnice, relaţii de credinţă şi iubire sau relaţii de necrediţă şi respingere a lui Dumnezeu. (Dostoievski)
Raţiunea şi credinţa se completează. (Origen)
Rugăciune şi credinţă. 9.3
Rugăciunea, credinţa, smerenia. 3.5
Să dormim liniştiţi somnul credinţei şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze. (Richard Wurmbrand)
Să nu ascundem credinţa! 12.7
Se cere să luăm aminte, ca la vremea marilor încercări, să nu cădem din credinţă. (Eusebiu de Cezareea)
Semnul crucii, mărturisirea credinţei. 8.7
Şcoala să fie cu credinţă, politica cu cinste, oastea cu dragoste de ţară, statul cu binecuvântarea lui Dumnezeu. (Episcopul Nicolae Velimirovici)
Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2)
Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. (Marcu 9.22-24)
Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)
Ştim că cel mai bun lucru este cercetarea unită cu credinţa care, pe temelia credinţei, zideşte cunoaşterea cea măreaţă a adevărului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Teama a ucis milioane de oameni. Faceţi astfel încât credinţa să devină mai puternică decât teama. (Joseph Murphy)
Toată imunitatea organismului ţine de credinţă. (George Litarczek)
Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. Şi a zis Domnul: Auziţi ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Luca 18.5-8)
Trebuie să ne menţinem întotdeauna speranţa, credinţa, convingerea că există o viaţă mai bună, o lume mai bună, dincolo de orizont. (Franklin D. Roosevelt)
Un lucru mic este un lucru mic, dar credinţa din lucrurile mici este un lucru mare. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23.32)
Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet, adevărul de la limbă şi curăţenia de la trup.
Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă, ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura. (Părintele Nicolae Steindardt)
Cu cât răutatea se luptă cu virtutea, cu atât ajunge mai slabă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cu cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi virtute. (Aristotel)
Cugetarea smerită nu e o osândire a noastră din partea conştiinţei, ci cunoaşterea harului lui Dumnezeu şi a compătimirii Lui. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cugetarea trează. 4.6
Cultivarea gândurilor bune. 2.11, 6.4
Cultivarea virtuţilor. 11.3
Cum să ne ferim de ignoranţă. 5.4
Cuminţenia/
Căci nu de astăzi înţelepciunea ta este cunoscută, ci de la începutul vieţii tale tot poporul a recunoscut priceperea ta şi cuminţenia cugetelor inimii tale. (Iudita 8.29)
Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte. (Solomon 17.28)
Copiii trebuie să fie cuviincioşi şi să se distingă prin cuminţenie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Gândurile care mişcă patimile animalice se fac mai cuminti şi mai slabe. 2.10
Mulţimea înţelepţilor este mântuirea lumii şi un rege cuminte înseamnă bunăstarea poporului. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 6.24)
Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. (Ecclesiasticul 21.22)
Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)
Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: „Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă! (Solomon 8.3-5)
Pentru aceea m-am rugat şi mi s-a dat înţelepciune, am chemat, şi duhul cuminţeniei a coborât în mine. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 7.7)
Trupul se află între stricăciune şi nestricăciune, dar el nu este nici stricăciune, nici nestricăciune. Atunci când a fost dominat prin intermediul plăcerilor de stricăciune, el, care era făptura nestricăciunii, a înclinat către ţărâna pământului. Ca urmare a fost dat morţii de către Dumnezeu pentru a fi cuminţit, dar n-a fost părăsit, nici lăsat pradă stricăciunii. (Metodiu de Olimp, un scriitor bisericesc din secolul al treilea)
Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. (I Timotei 2.8-10)
Cumpătarea e baza virtuţilor. (Proverb latinesc)
Cumpătarea nu produce dorinţe de neînfrânat. (Sfântul Vasile cel Mare)
Cumpătarea spune să nu te robeşti poftelor, să trăieşti cu puţin şi modest. (Platon)
Cumpătarea/
Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.(Solomon 17.27)
Cine nu are cumpătare, are pagubă în buzunare. (Betty Marcovici)
Cu calm şi cumpătare, doar astfel, răzbunarea-i o încântare. (Richard Wagner)
Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul lui e limpede. Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios. (Ecclesiasticul 31.22, 23)
Cu vorba cea fără de cumpătare nu-ţi obişnui gura, că întru aceea este cuvântul păcatului. (Ecclesiasticul 23.15)
Cumpătare în orice faci. (Plaut)
De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul, din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastră. (Efeseni 3.13)
Economia poate fi privită ca fiica prevederii, ca sora cumpătării şi mama libertăţii. (Samuel Smiles)
Educarea bine făcută trupului şi cumpătarea, nu produc dorinţe de neînfrânat.(Sfântul Vasile cel Mare)
Exagerarea cu privire la plăcere e necumpătare. (Aristotel)
În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o neputinţă nu te va întâmpina. (Ecclesiasticul 31.26)
În urma unei adevărate nevoi, monahului îi este îngăduit să bea vinul cu măsură (cumpătat), ca vinul să lucreze în stomac, nu şi în cap. (Avva Xoie)
Înfrânarea nu ne învaţă să fim cumpătaţi, ci ne dă chiar cumpătarea pentru că este putere şi har dumnezeiesc. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Lipsa de cumpătare este un defect. (Leon Bloy)
Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)
Pentru a asigura o stare bună de sănătate mănâncă superficial, respiră adânc, fii moderat şi menţine un interes în viaţă. (William Londen)
Un om cumpătat nu se împrieteneşte cu un beţiv. (Samuel Smiles)
Cunoaşte-ţi ruşinea şi ascunde-ţi mândria, astfel vei fi un model sub ceruri. (Lao Tse)
Cunoaşterea de sine. 1.1, 5.5
Cunoaşterea de sine, cea mai grea şi cea mai folositoare cunoaştere. 6.6
Cunoaşterea lui Dumnezeu. 12.8
Cunoaşterea profundă. 5.5
Curajul este scara pe care urcă toate celelalte virtuţi. (Clare Bernard)
Curăţia/
Ascultarea cultivă în noi şi înfrângerea mâniei, şi lipsa de păcat, şi paza curăţiei trupeşti şi sufleteşti. 9.15
Atunci voi cunoaşte frumuseţea ta , când vei păstra curat sufletul. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfigurare chiar a urmării păcatului, care este boala, într-un instrument de curăţire de patimi şi de înţelegere a lui Dumnezeu. Răbdarea şi încrederea în Dumnezeu pot fi calea către unirea cu Acesta. (Amma Sincletica)
Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu. (II Corinteni 1.12)
Căci milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat. Cei ce fac milostenie şi dreptate vor trăi mult. (Tobit 12.9)
Cei care nu primesc botezul, nu pot ieşi din necurăţia păcatului primar săvârşit de Adam si Eva. 9.6
Cel care cinsteşte pe tată se va curăţi de păcat. Şi ca acel care strânge comori, aşa este cel care cinsteşte pe mama sa. Cel care cinsteşte pe tată se va veseli de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi auzit. (Ecclesiasticul 3.3-5)
Cel ce gândeşte să-şi păstreze curăţenia în mijlocul săturării şi luxului, este asemenea omului care, culcându-se în mijlocul noroiului, trage nădejde să rămână curat. (Arhiepiscopul Inochenţie)
Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu ştiţi ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul Catechin, la spovedanie)
Curăţirea de patimi. 4.6
Curăţirea de reaua-voinţă. 10.6
Curătirea păcatelor. 2.10
Curăţirea sufletului. 2.11, 9.1
Curăţirea minţii de gândurile cele rele. 2.11
Curăţirea sufletului se face prin dispreţuirea plăcerilor simţurilor. (Sfântul Vasile cel Mare)
Curăţirea, desăvârşirea, iluminarea. 6.10
Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori. (Psalmi 11.6)
Dacă nu eşti frumos la trup, atunci să ai un suflet curat şi luminos şi toată lumea te va îndrăgi pentru lumina bunătăţii sufletului tău. (Sfântul Vasile cel Mare)
Dar mă tem ca nu cumva, precum şarpele a amăgit pe Eva în viclenia lui, tot aşa să se abată şi gândurile voastre de la curăţia şi nevinovăţia cea în Hristos. (II Corinteni 11.3)
Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5)
Duhul curăţiei. 2.9
Faima se rugineşte dacă nu o cureţi prin muncă în fiecare zi. (Nicolae Iorga)
Fii curat cu inima şi bogat cu duhul. (Din Epistola lui Barnaba)
Focul arzător îl va stinge apa, şi milostenia va curăţi păcatele. (Ecclesiasticul 3.29)
Frumuseţea cea adevărată se poate contempla numai de cel care are curăţită mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Gândirea este izvorul acţiunii, vieţii şi manifestării; fă izvorul curat şi totul va fi curat.(James Allen)
Harul nu e ceva ca un polen auriu care ar ninge din stele peste noi, ci o putere dinamică ce mistuie răul ca un foc curăţitor. (Nichifor Cainic)
Iar poruncile, ca nişte jaloane, ne ajută să nu rătăcim într-o parte sau într-alta, ci să facem din sufletele noastre o iesle curată în care să Se nască Domnul Iisus Hristos. (Mitropolitul Andrei)
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. (Galateni 5.22, 23)
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)
Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. (Solomon 10.20)
Liniştea ţine de o împăcare cu sine şi cu Dumnezeu, iar acest pas, această linişte, este începutul curăţirii. (Sfântul Vasile cel Mare)
Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric. (Luca 11.34, 35)
Mai bine sărac curat decât negustor încurcat. (Proverb)
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. (Psalmi 50.3, 4)
Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)
Mintea robită se curăţă desăvârşit prin cugetarea duhovnicească. (Casiodor, scriitor bisericesc)
Nimic nu înalţă pe cineva mai sus spre slavă, ca o conştiinţă totdeauna curată şi veghetoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu e armă mai puternică decât inima curată. (Ioan Slavici)
Obişnuieşte-ţi urechea să audă des cuvinte duhovniceşti şi mintea ta se va depărta de gânduri necurate. (Sfântul Talasie Libianul)
Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă. (Sfântul Marcu Ascetul)
Păstrează-te curat şi luminat, tu eşti fereastra prin care vezi lumea. (George Bernard Shaw)
Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu că mult este. (Pslmi 24.12)
Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântecelui şi gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)
Pocăinţa este dată pentru curăţirea minţii. (Tertulian)
Postul curăţeşte păcatele şi fărădelegile tale. 2.10
Postul trebuie ţinut în chip deosebit numai pentru Dumnezeu, spre umilinţa inimii şi curăţirea de păcate.(Sfântul Ioan Casian)
Precum grădinarul, dacă nu pliveşte buruienile îneacă legumele, aşa şi mintea, dacă nu curăţeşte gândurile pierde cunoştinţa adevărului. (Sfântul Talasie Libianul)
Prin rugăciune se curăţă mintea. (Evagrie Ponticul)
Râzi cu cei care râd şi plângi cu cei care plâng, căci ăsta-i semnul curăţiei. (Sfântul Isaac Sirul)
Sfânt este acela care s-a curăţit lăuntric cu desăvârşire. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Sfânt este ceva ce întrece în sfinţenie orice necurăţie. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului. (II Timotei 2.15)
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. (Psalmi 50.8)
Sufletul este asemenea izvorului: de-l vei curăţi, va izvorî iar de îl vei astupa va pieri. (Patericul)
Supunem trupul la chinul înfrânării, ca să putem ajunge prin acest post la curăţia inimii. (Sfântul Ioan Casian)
Şi când a ajuns la Ierusalim, toţi s-au închinat lui Dumnezeu, iar după ce poporul s-a curăţit, a adus arderi de tot, prinoasele lor de bună voie şi darurile lor. Şi Iudita a afierosit lui Dumnezeu ca dar, toate lucrurile lui Olofern, câte i le dăduse poporul, precum şi perdeaua pe carevea o ridicase de la patul lui, a dat-o ca afierosire pentru Domnul. (Baruh 16.18, 19)
Şi Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curăţeşte-te. Şi îndată s-a curăţit lepra lui. (Matei 8.3
Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. (Luca 4.27)
Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. (Marcu 7.2, 3)
Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi. (Matei 10.8)
Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul. (Solomon 16.2)
Toţi oamenii sunt încercaţi dintr-un întreit motiv: adesea pentru verificare, uneori pentru curăţire, iar alteori pentru plata greşelilor. (Sfântul Ioan Casian)
Viaţa e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne pregăti, prin Hristos, spre a primi viaţa veşnică. (Valeriu Gafencu)
Zis-a Avva Grigorie: De la creştin aceste trei lucruri le cere Dumnezeu: credinţa de la suflet, adevărul de la limbă şi curăţenia de la trup.
Cuvântul sună, fapta tună! (Sfinţii Părinţi)
Dacă ai păcate, ele se vor arde şi se vor distruge uşor prin necazuri. Dacă ai virtuţi, prin necazuri ele se vor face mai luminoase şi mai strălucitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă iubeşti pe cei ce te duşmănesc, imiţi după puterea ta pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă îmbrăţişăm virtutea, nimic nu va putea să ne întristeze. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)
Dacă vezi vreun frate robit de vreo patimă, nu-l urî, urăşte patima care se războieşte cu el. 8.4
Dacă virtuţii îi iei libertatea, i-ai luat esenţa. (Origen)
Dacă vrei să te foloseşti de întâietate, cedeaz-o mereu altora. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Darul lacrimilor. 10.18
De atâta bine, uitase să mai facă rău. 1.10
Delicateţea este calitatea supremă şi cea mai rară a sufletului omenesc, ea le presupune pe toate celelalte. (Garabet Ibrăileanu)
Deoarece evenimentele nu vin aşa cum le dorim, trebuie să le dorim aşa cum vin. (Sfântul Vasile cel Mare)
În partea 1 se află subcategoriile: A fi imun – Curăţia
În partea 2 se află subcategoriile: Desăvârşirea – Isteţimea
În partea 3 se află subcategoriile: Iubirea – Liniştea
În partea 4 se află subcategoriile: Meditaţia – Răsplata
În partea 5 se află subcategoriile: Rânduiala – Voinţa