Virtuţile (Rânduiala – Voinţa)

Virtuţile (A fi imun – Curăţia)
Virtuţile (Desăvârşirea – Isteţimea)
Virtuţile (Iubirea – Liniştea)
Virtuţile (Meditaţia – Răsplata)
Virtuţile (Rânduiala – Voinţa)

Rânduiala/

Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”. În alt loc se zice: „Tu eşti Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec„. (Evrei 5.5, 6)

Atunci când cineva voieşte să-şi rânduiască viaţa după voia lui Dumnezeu, se bucură de atâta ajutor de Sus, încât i se împlineşte tot ceea ce voieşte. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să ne abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci ca să ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele duhovniceşti. Că dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plăceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti. Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme. (Psalmi 111.5, 6)

Ca să ai rânduială în viaţă, trebuie să ai rânduială în minte. 1.8

Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. (I Timotei 3.5, 6)

Ci a dus Dumnezeu poporul împrejur, pe calea pustiului, către Marea Roşie. Şi fiii lui Israel au ieşit în bună rânduială din pământul Egiptului. Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: „Are să vă cerceteze Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi şi oasele mele de aici!” (Ieşirea 13.18, 19)

Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”. (Romani 2.7-9)

Conducătorul înţelept îndrumează bine pe poporul său, şi cârmuirea omului priceput este cu bună rânduială. (Ecclesiasticul 10.1)

Dacă ne gândim că toate sunt rânduite cu socoteală şi cu înţelepciune, mai trebuie să avem credinţa că nimic din tot ce se întâmplă nu are loc fără un motiv întemeiat şi fără înţelepciunea legată de Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau şi care-mi va răspunde: „Bea! Ba şi cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura”, aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu Avraam. (Facerea 24.14)

Duhurile raţionale din cer sunt rânduite de Dumnezeu spre ajutorul nostru. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

După aceea a zis Domnul către Moise şi Aaron: „Rânduiala Paştelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el. (Ieşirea 12.43)

Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare„. Iar eu am răspuns: „O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr„. Domnul însă mi-a zis: „Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune. Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc„, zice Domnul. Şi Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: „Iată am pus cuvintele Mele în gura ta! Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la pământ, să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti!” (Ieremia 1.4-10)

Iar căpetenia temniţei a rânduit la ei pe Iosif să le slujească; şi au rămas ei câteva zile în temniţă. (Facerea 40.4)

În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Şi a intrat la el Isaia, fiul lui Amos, şi i-a zis: „Aşa grăieşte Domnul: Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei muri„. Atunci s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului:  „O, Doamne! Adu-ţi aminte că am umblat înaintea Ta întru credincioşie şi cu inimă curată, săvârşind ceea ce este plăcut înaintea ochilor Tăi!” Şi a izbucnit Iezechia în hohote de plâns. (Isaia 38.1-3)

Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: „Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec„. (Psalmi 109.4)

Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat Iosif, căci preoţilor le era rânduită de la Faraon porţie şi se hrăneau din porţia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu şi-au vândut ei pământul. (Facerea 47.21)

Omul care şi-a rânduit cu bine postul, va putea să intre cu uşurinţă, dar şi cu evlavie, în cămara lui Hristos.  10.7

Pentru ce a fost rânduit Postul cel Mare, care este obligatoriu pentru toţi?   11.12

Postul este rânduit pentru cei dornici de desăvârşire. (Părintele Dumitru Păduraru)

Rânduieşte-ţi lucrul tău afară şi adu-l la îndeplinire pe câmpul tău, apoi îţi vei ridica o casă. (Solomon 24.27)

Să ne rânduim viaţa după voia lui Dumnezeu, pentru că numai aşa ni se pot împlini dorinţele, mai ales cele care ţin de viaţa veşnică şi de bucuria sufletească.  (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se supune orânduirii comuniste, părintele Justin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.)

Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială. (Facerea 2.3)

Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: „Porunceşte lui Aaron şi fiilor lui şi le zi: Rânduiala arderii de tot este aceasta: arderea de tot să rămână pe vatra jertfelnicului toată noaptea până dimineaţa şi focul jertfelnicului să ardă pe el şi să nu se stingă. (Leviticul 6.8, 9)

Şi a rânduit pe cei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască, şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. (Marcu 3.14, 15)

Şi când vă vor zice copiii voştri: Ce înseamnă rânduiala aceasta? Să le spuneţi: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paşti Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit„. Şi s-a plecat poporul şi s-a închinat. (Ieşirea 12.26, 27)

Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. (Luca 1.6)

Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif. (Psalmi 104.17)

Râvna  10.5

Râvna, lucrarea harului.  10.5

Râvna/

Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)

Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea, doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei. (Romani 11.13, 14)

Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi. (I Corinteni 14.1)

Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta. (Psalmi 9.37)

Iar ei, auzind, slăveau pe Dumnezeu, şi i-au zis: Vezi frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă pentru lege. (Faptele Apostolilor 21.30)

Iar Ilie a zis: „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe proorocii Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar caută să ia şi sufletul meu!” A zis Domnul: „Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie  năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie. După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; după cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul„. (III Regi 19.10-12)

Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează. (Ecclesiasticul 40.6)

Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece.  (Psalmi 36.1, 2)

Să nu râvnească inima ta la cei păcătoşi, ci totdeauna să rămână la frica de Domnul, căci dacă o vei păzi pe ea, mai ai şi tu un viitor şi nădejdea ta nu se va pierde. (Solomon 2.17)

Şi cine vă va face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine? (I Petru 3.13)

Şi s-a sculat proorocul Ilie ca focul şi cuvântul lui ca făclia ardea. El a adus peste ei foamete şi cu râvna sa i-a împuţinat. Cu cuvântul Domnului a oprit cerul şi de trei ori a pogorât foc. Cât te-ai mărit, Ilie, întru minunile tale! Şi cine este asemenea ţie, ca să se laude? (Ecclesiasticul 48.1-4)

Toţi au nevoie de Tine, chiar cei ce nu ştiu. Cei ce nu ştiu, mai amarnic decât cei ce ştiu. Flămândul îşi închipuie că umblă după pâine, dar îi este foame de Tine. Însetatul crede că vrea să bea apă, dar îi este sete de Tine. Bolnavul se mângâie că râvneşte sănătate, dar boala lui nu-i dă nicio şansă. În momentul în care Îl găsesc pe Hristos, toate îşi găsesc rezolvare. (Giovanni Papini)

Vieţile sfinţilor ne sunt puse înainte, ca să râvnim virtutea lor şi să imităm faptele lor mari. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Râzi cu cei care râd şi plângi cu cei care plâng, căci ăsta-i semnul curăţiei. (Sfântul Isaac Sirul)

Recunoştinţa  7.16

Recunoştinţa e o stare de smerenie. (Sfinţii Părinţi)

Recunoştinţa este memoria inimii. (Honoré de Balzac)

Recunoştinţa este o virtute a sufletelor nobile. (Esop)

Recunoştinţa i-a adus vindecarea sufletească, adevărata minune. (Vindecarea celor zece leproşi)  7.16

Recunoştinţa/

Când cineva ne dovedeşte recunoştinţa el ne dăruieşte mai mult decât i-am dat. (Vladimir Ghika)

Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât să se căiască şi cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răbdare, smerenie şi recunoştinţă să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va primi şi pe aceştia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareţi ruşi de dinainte de venirea comunismului)

Dumnezeu ţi-a dăruit 86.400 de secunde astăzi. Ai folosit vreuna pentru a spune “Mulţumesc?”. (William George Ward)

Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

Înainte de a ne ridica de la rugăciune să înălţăm imnuri, asezând-o înaintea Stăpânului a toate. (Origen)

Între mândrie sau vanitate, pe de o parte, şi smerenie, despre care nici tu nici eu nu ştiu nimic, deci nu te pot învăţa, se află un adăpost la jumătatea drumului. Acest loc, situat la jumătatea drumului dintre mândrie şi smerenie, poartă numele de recunoştinţă. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra)

Marea asceză înseamnă a răbda bolile şi a aduce cântări de mulţumire lui Dumnezeu. (Amma Sincletica)

Nebunul va zice: N-am nici un prieten şi faptele mele cele bune nu primesc nici o recunoştinţă. (Ecclesiasticul 20.16)

Omul nu este creat doar pentru a îngriji şi conduce lumea, ci şi pentru a o transfigura, pentru a o transforma în lumină şi a o aduce ca ofrandă de mulţumire Creatorului.  6.3

Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci numai acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)

Să-i mulţumeşti făcliei pentru lumina sa, dar nici pe cel din umbră ce-o ţine nu-l uita. (Rabindranath Tagore)

Şi pentru boală mulţumiţi Domnului.  10.2

Zis-a Avva Petru: Nu se cade să ne înălţăm când Domnul va face ceva prin noi, ci mai degrabă să mulţumim că ne-am învrednicit să fim chemaţi de Dumnezeu.

Renunţarea la voia proprie.  5.1

Respectul/

A nu-ţi respecta duşmanul înseamnă a pierde o şansă de a-l învinge. (Lucian Blaga)

Ca să fii respectat, începe prin a te respecta. (Tudor Arghezi)

Cu cât creşti şi devii mai mare şi mai important prin creaţiile tale, cu atât îi priveşti cu mai mult respect şi cu mai mare smerenie pe creatorii dinaintea ta. La vârsta voastră (a studenţilor cărora le vorbea), ziceam: Eu. Eu eram cel mai mare. Când am împlinit vârsta de 25 de ani, am început să zic: Eu şi Mozart. Astăzi, pot să spun doar: Mozart. (Charles François Gounod)

Cum să respecţi valorile naţionale dacă nu le cunoşti? (Nicolae Manolescu)

Dacă cezarul, sau împăratul am zice noi, te-ar înrudi cu el, şi te-ar ridica în rang, cine nu s-ar teme atunci de persoana ta? Iar acum, când ai devenit fiul lui Dumnezeu, nu ai respect faţăde tine şi înalta ta valoare, călcând-o în picioare prin nesăbuitele tale îndemnuri dobitoceşti şi prin atracţiile păcătoase? (Epictet)

Dezvaţă-te să respecţi faţada, până n-ai văzut interiorul. (Tudor Arghezi)

Fără voinţa omului, Dumnezeu nu face nimic, din respect faţă de liberul arbitru. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură cu trup şi suflet? Şi această făptură întrunită ce năzuieşte ea? Urmaşi de la Dumnezeu! Păstraţi-vă deci viaţa voastră; iar tu nu fi viclean eu femeia tinereţilor tale. Căci Eu urăsc alungarea femeii„, zice Domnul Dumnezeul lui Israel, „şi ca cineva să întindă nedreptatea pe veşmântul său”, zice Domnul Savaot. „Deci aveţi respect pentru viaţa voastră, şi nu mai săvârşiţi această viclenie! (Maleahi 2.15, 16)

Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă. (Neale Donald Walsch)

Tăcerea femeilor le aduce respect. (Sofocle)

Toate popoarele civilizate au respectat femeia. (Jean-Jacques Rousseau)

Rezistenţa/

Binele poate rezista înfrângerilor. Răul nu. (Rabindranath Tagore)

Curajul este rezistenţa în faţa fricii, meşteşugul de a domina frica, şi nu absenţa fricii. (Mark Twain)

Ispitelor şi primejdiilor morale nu li se rezistă cu cunoştinte şi cu teorii ştiinţifice, ci li se rezistă cu curajul credinţei.  9.23

Înţelepciunea ne ajută să rezistăm, pasiunile ne ajută să trăim. (Nicolas Chamfort)

Nimic nu rezistă voinţei omului care ştie adevărul şi vrea binele. (Eliphas Levi)

Nu-i forţă să reziste în faţa iscusinţei. (Phaedrus)

Răul nu poate rezista într-un monolog. El urmăreşte întotdeauna un dialog. (Maica Gavrilia Papaiannis)

Sunt oameni care execută munci foarte grele, dar care nu pot să reziste unei ispite.  9.23

Rugăciune şi credinţă.  9.3

Rugăciune, credinţă, smerenie.  3.5

Savanţii serioşi sunt profund religioşi. (Albert Einstein)

Să fim o mică reflexie a unei mari lumini. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Să fugim de desfătare, de beţia pricinitoare de mult râs şi maică a desfrânării. 2.9

Să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu se încununează dacă n-a fost rănit în luptă şi n-a fost acoperit de praf. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să ne arătăm mâncând pentru a trăi, nu trăind pentru a mânca.  5.10

Să nu ascundem credinţa!  12.7

Să nu îndepărtăm mintea de la Dumnezeu.  8.15

Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câştig de-am face minuni, după cum nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viaţă virtuoasă. Dacă facem minuni, noi suntem datornicii lui Dumnezeu. Dacă însă ducem o viaţă virtuoasă, plină de fapte bune, atunci Dumnezeu ne este dator. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Să văd lucrurile prin Dumnezeu.  11.6

Săpaţi adânc! (Mitropolitul Hristodulos)

Sărăcia nu-i răpeşte nimănui nobleţea, însă bogăţia da. (Boccaccio)

Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru nădejde pe făcătorul faptelor bune.  (Sfântul Grigorie de Nisa)

Sârguinţa/

Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v-a adus, ba încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)

Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului şi al învăţăturii, spre a fi de folos semenilor săi, dar nu se foloseşte de el, pierde darul; şi dimpotrivă, cel ce se sârguieşte să fie de folos semenilor cu darul acesta, capătă şi mai mult dar, după cum celălalt pierde şi ce a primit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învaţă, să se sârguiască în învăţătură; Dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăţie; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluieşte, să miluiască cu voie bună! (Romani 12.7, 8)

De ai primit a fi creştin, sârguieşte-te să te faci asemenea cu Dumnezeu, îmbracă-te în Hristos. (Sfântul Vasile cel Mare)

De nu se va ţine cineva pe sine cu sârguinţă în frica Domnului, curând se va nărui casa lui. (Ecclesiasticul 27.3)

Eram tatăl celor neputincioşi şi cercetam cu sârguinţă pricinile care îmi erau necunoscute. (Iov 29.16)

Este necesară multă atenţie şi multă sârguinţă pentru a alunga gândurile pe care ni le trimite vicleanul pentru a ne fura de la rugăciune.  2.13

Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte. Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor. (Apocalipsa 3.19-22)

La sârguinţă, nu pregetaţi; cu duhul fiţi fierbinţi; Domnului slujiţi. Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.11)

Nu cu poruncă o spun, ci încercând şi curăţia dragostei voastre, prin sârguinţa altora. (II Corinteni 8.8)

Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină. (II Petru 3.14)

Sârguiţi-vă, dar, să vă adunaţi mai des pentru Euharistia lui Dumnezeu şi spre slava Lui. Când vă adunaţi des sunt nimicite puterile satanei, iar prin unirea credinţei voastre se risipeşte prăpădul lui. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Scara desăvârşirii.  3.3

Secretul vieţii duhovniceşti este să faci toate la timpul lor şi după măsurile cuvenite. (Evagrie Ponticul)

Seriozitatea este în stare să înlăture pornirile spre obrăznicie, numai din privire. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Seriozitatea este singurul refugiu al celui cu o inteligenţă redusă. (Oscar Wilde)

Seriozitatea este singurul refugiu al celui superficial. (Oscar Wilde)

Seriozitatea o numim mai bună decât gluma şi veselia. (Aristotel)

Seriozitatea/

Ai fete? Veghează la curăţia lor Şi să le arăţi o faţă serioasă. Mărită-ţi fata şi mare lucru vei face, dar dă-o după un bărbat înţelept. (Ecclesiasticul 7.25, 26)

În Biblie sunt scrise multe, dar nimeni nu le ia în serios. (Harriet Beecher Stowe)

Divinitatea nu glumeşte! Universul nu a fost creat în glumă, ci cu mare seriozitate de către o Putere care este fără măsură de tainică, sfântă şi primitoare. (Anni Dillard)

Savanţii serioşi sunt profund religioşi. (Albert Einstein)

Sfinţenia este excluderea şi părăsirea răutăţii şi a păcatului. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Sfinţenia este împlinirea umanului. (Nichifor Crainic)

Sfinţenia nu are formule sau, pentru a spune mai bine, ea le are pe toate. (Scriitorul francez Georges Bernanos)

Sfinţenia vine din dragoste. Toţi cei care cred şi iubesc pe Dumnezeu cu adevărat, sunt sfinţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sfinţenia/

A nu dori şi aştepta nimic pentru sine şi a avea o profundă înţelegere faţă de ceilalţi reprezintă o autentică sfinţenie. (Ivan Turgheniev)

Arta este mai presus de orice, o revelaţie, o binecuvântare şi o sfinţire a vieţii omeneşti. (Michelangelo)

Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască, nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu. (II Corinteni  1.12)

Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. (Psalmi 29.4)

Ceea ce are preţ înainte lui Dumnezeu este frumuseţea sfinţeniei, un duh blând şi liniştit. (Ellen G. White)

Civilizaţia cucereşte, Biserica sfinţeşte. (Părintele Arsenie Papacioc)

Culmea umanului rămâne sfântul, geniul. (Nichifor Cainic)

De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi. (Romani 8.26, 27)

Din confruntările cu crucea apar atâtea comportamente ce indică o spiritualitate tulbure, de-a dreptul nesănătosă. Se poate crede că omul este obligat, pentru a atinge sfinţenia, să aleagă în viaţă calea cea mai marcată de cruce. Se poate crede că putem să fim mai dom al lui Hristos căutând suferinţa, dar astfel cădem în orgoliu spiritual. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Divinitatea nu glumeşte! Universul nu a fost creat în glumă, ci cu mare seriozitate de către o Putere care este fără măsură de tainică, sfântă şi primitoare. (Anni Dillard)

Doamne, cine este asemenea Ţie între dumnezei? Cine este asemenea Ţie preaslăvit în sfinţenie, Minunat întru slavă Şi făcător de minuni? Întins-ai dreapta Ta Şi i-a înghiţit pământul! Călăuzit-ai cu mila Ta acest popor şi l-ai izbăvit; Tu îl povăţuieşti cu puterea Ta, Spre locaşul sfinţeniei Tale. [Ieşirea 15.11(10) – 13(12)]

Dumnezeu a creat lumea din nimic. Minunat, vei spune. Fii sigur că e aşa, dar face lucruri şi mai minunate: face sfinţi din păcătoşi. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Iubirea adevărată impune, ca şi monahismul, asceză şi sfinţenie. (Paul Evdokimov)

Îi cinstim pe sfinţi, imitându-i. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau şi strigau unul către altul, zicând: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum. (Isaia 6.1-4)

Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea legăturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura, suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem acest dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)

Nenorocirile scot la iveală oameni mari şi sfinţi, aşa cum războiul îi naşte pe eroi. (Mitropolitul Filaret)

O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. (Psalmi 88.35, 36)

Omul mândru nu atrage pe nimeni. Şi dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura duhovnicească este indisolubilă numai atunci când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie. (Părintele Amfilohie Makris din Patmos)

Părintele duhovnicesc nu este decât un om, pe care Dumnezeu ţi-l dăruieşte pentru sfinţenia ta.  9.22

Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. (Deutoronomul 5.12)

Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Sacralitatea şi sfinţenia vieţii umane.  5.17

Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. (Luca 1.75)

Semnul sfinţeniei este inima compătimitoare. (Sfântul Isaac Sirul)

Sfânt este acela care s-a curăţit lăuntric cu desăvârşire. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Sfânt este ceva ce întrece în sfinţenie orice necurăţie. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Şi sfinţii cad, numai că ei se ridică repede. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; (Matei 6.9)

Simplitatea este cel mai dificil lucru de asigurat în lume, este ultima limită a experienţei şi ultimul efort al geniului. (George Sand)

Simplitatea este în sine o complexitate – şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea. (Constantin Brâncuşi)

Simplitatea în artă este în general o complexitate rezolvată. (Constantin Brâncuşi)

Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare şi mai greu de dobândit; pentru a fi simplu trebuie să fi trecut prin mari experienţe. (Krishnamurti, filosof indian)

Simplitatea/

Am o concepţie simplă despre viaţă: ţine-ţi ochii deschişi şi mergi înainte. (Laurence Olivier)

Am văzut oameni simpli smerindu-se cu fapta şi s-au făcut mai înţelepţi decât înţelepţii. (Sfântul Marcu Ascetul)

Binele nu este o simplă calitate etică sau aptitudine morală, ci un reflex al harului, o “rază arătătoare de Dumnezeu”, o lucrare îndumnezeitoare care vine în om din Binele ultim, suprem, care este Dumnezeu. (Calist Catafygiotul)

Care este prima datorie a omului? Răspunsul este simplu: să fie el însuşi. (Henrik Ibsen)

Cea mai subtilă viclenie este să te porţi simplu şi firesc. (Dostoievski)

Cel iscusit vede nenorocirea şi se ascunde, cei simpli trec mai departe şi suferă. (Solomon 22.3)

Copilul învaţă fără strădanie prin simpla imitaţie, ca şi cum ar primi învăţătura prin porii pielii. (Samuel Smiles)

Creativitatea înseamnă pur şi simplu conectarea unor lucruri. (Steve Jobs)

Dacă eşti iubitor de învăţătură, fă-te iubitor şi de osteneală. Căci simpla cunoştinţă îngâmfă pe om. (Sfântul Marcu Ascetul)

Deşi sunt simplu şi smerit, pentru credinţa şi mărturisirea lui Hristos sunt mai presus şi mai puternic decât împăraţii lumii. (Sfântul Sfinţit Mucenic Teodot, episcopul Ancirei. A fost chinuit cumplit şi decapitat, în timpul împăratului Diocleţian)

Esenţa matematicii nu este aceea de a face lucrurile mai complicate, dar de a face lucrurile complicate mai simple. (S. Gudder)

Eşecul este pur şi simplu ocazia de a începe din nou, de data aceasta cu mai multă inteligenţă. (Henry Ford)

Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert. (Paulo Coelho)

Fericiţi sunt cei care nu citesc ziare, analfabeţii, neimplicaţii, căci au bun-simţ. Pentru a ne simţi deplin mulţumiţi, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor. (Lev Tolstoi)

Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu „Amin” la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici? (I Corinteni 4.16)

Fugi de purtarea cu multe feţe, urmăreşte adevărul, sinceritatea şi simplitatea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Geometria este cea mai bună şi mai simplă dintre toate logicile, cea mai potrivită să dea inflexibilitate judecăţii şi raţiunii. (Denis Diderot)

Imaginaţia nu este o simplă închipuire. (Maurice Leblanc)

În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseamnă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)

În zilele noastre am ajuns să confundăm foarte mult Sfânta Liturghie cu un moment în care te retragi pur  şi simplu într-un colţ, te mânii pe toţi care se mişcă în jurul tău, îi judeci pe cei care nu sunt îmbrăcaţi corespunzător şi, în acelaşi timp, îţi repeţi cât eşti de păcătos şi nevrednic de a te apropia de Sfintele Taine, refuzând primirea Euharistiei cu anii. (Teologul Alexander Schmemann)

Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe. (Contele Axel Oxenstierna)

Matematica este un joc care se joacă după anumite reguli simple cu semne fără înţeles pe hârtie. (David Hilbert)

Mulţi oameni de pe această planetă suferă din cauza nemulţumirii faţă de sine şi a vinovăţiei. Acesta este un simplu gând, iar gâdurile pot fi schimbate. (Louise L. Hay)

Nu acord niciun fel de importanţă lucrurilor pe care alţii le ridică în slăvi sau le condamnă. Eu pur şi simplu îmi urmez instinctul. (Wolfgang Amadeus Mozart)

Numai lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată. (Erich Maria Remarque)

Ocultarea cu bună ştiinţă sau din ignoranţă a acestei dimensiuni a creştinismului, duce la o diluare a acestuia şi la transformarea sa dintr-un mod de viaţă, într-o simplă ideologie.  8.20

Omul fără Dumnezeu este un simplu animal. (Sfinţii Părinţi)

Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi. (Solomon 14.15)

Onoarea este pur şi simplu moralitatea oamenilor superiori. (H. L. Mencken)

Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: „Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă! (Solomon 8.3-5)

Pentru orice problemă complicată există o soluţie simplă – şi aia greşită. (Umberto Eco)

Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate şi de har. (Nicolae Manolescu)

Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sfântul Ioan de Kromstadt)

Să complici ce este simplu este banal; să redai simplu ce este complicat, grozav de simplu – asta – este creativitate. (Charles Mingus)

Succesul este simplu. Fă ceea ce este potrivt, pe calea potrivită, la timpul potrivit. (Arnold H. Glasow)

Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau, şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus. (Faptele Apostolilor 4.13)

Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă! (Solomon 8.5)

Sinceritatea/

Adevărata politeţe este sinceră. (Samuel Smiles)

Duhovnicul îi pregăteşte pe fiii săi spirituali pentru întâlnirea cu Domnul Hristos Euharistic, şi-i pregăteşte, determinându-i la o sinceră şi eficientă pocăinţă. (Părintele Andrei Scrima)

Fără minciună se împlineşte legea şi înţelepciunea este desăvârşită în sinceritate. (Ecclesiasticul 34.8)

Fugi de purtarea cu multe feţe, urmăreşte adevărul, sinceritatea şi simplitatea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Iertarea sinceră şi adevărată este un dar de la Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Nimic nu-i mai sincer decât conştiinţa şi mai avantajos decât sfaturile ei. (Oxenstierna)

Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)

Orgoliosul nu va putea să iubească sincer pe ceilalţi.  2.5

Progresul umanităţii nu se poate întemeia pe minciună, ci numai pe sinceritate şi adevăr. (Mihail Sadoveanu)

Refuzul sincer e preferabil aprobării ipocrite. (Tudor Muşatescu)

Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era sută la sută sincer.”]

Smerenia  1.10, 2.5, 2.8, 214, 32, 36, 4.4, 413, 5.9, 7.1, 9.22, 10.9, 10.18, 11.8

Smerenia deschide poarta harului lui Dumnezeu, mândria ne închide în noi înşine.  8.1

Smerenia devine virtute când îndreaptă slăbiciunile, nu când doar le afirmă şi le cocoloşeşte.  7.1

Smerenia este acoperământul faptelor bune.  7.1

Smerenia este ascensorul vieţii duhovniceşti. [Un părinte apusean (nu-i ştim numele)]

Smerenia este haina lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)

Smerenia este iadul diavolilor. (Klaus Kenneth)

Smerenia este însăşi prezenţa lui Dumnezeu în om. (Sfinţii Părinţi)

Smerenia este lumina în care Îl putem vedea pe Dumnezeu. (Cuviosul Siluan Atonitul)

Smerenia este mama înţelepciunii. Dacă ai smerenia, le vei avea şi pe toate celelalte. (Sfântul Vasile cel Mare)

Smerenia este mama tuturor virtuţilor. (Sfinţii Părinţi)

Smerenia este o virtute care nu se arată. (Sfântul Francisc de Sales)

Smerenia este rădăcina şi izvorul tuturor virtuţilor. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Smerenia este scurtătura către mântuire. (Sfinţii Părinţi)

Smerenia este singura faptă bună care nu poate fi imitată de diavol. (Sfinţii Părinţi)

Smerenia înseamnă să te evaluezi în mod corect. (Charles Spurgeon)

Smerenia nu priveşte la cele ce are, ci cugetă şi caută la cele ce nu are.  8.14

Smerenia părută este odraslă a mândriei. (Sfinţii Părinţi)

Smerenia şi rugăciunea.  4.5

Smerenia, începutul îndumnezeirii.  5.14

Smerenia/

A zămislit deci Lia şi a născut lui Iacov un fiu, căruia i-a pus numele Ruben, zicând: „A căutat Domnul la smerenia mea şi mi-a dat fiu; de acum mă va iubi bărbatul meu„. (Facerea 29.32)

Acolo unde sfânta pietate e alungată, domneşte desfrâul. (Publilius Syrus)

Adevărata smerenie este aceea care se ascunde în omenie, în modestie.  7.1

Am văzut oameni simpli smerindu-se cu fapta şi s-au făcut mai înţelepţi decât înţelepţii. (Sfântul Marcu Ascetul)

Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. (Psalmi 33.17)

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormântul voinţei şi înviere a smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul)

Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul: „Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!”  (III Regi 21.28, 29)

Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei. (Zaharia 9.9)

Calea smereniei este pavată cu pietrele răbdării. (Părintele Dumitru Păduraru)

Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)

Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei. (Ecclesiasticul 2.5)

Căutaţi iubirea şi trăiţi-o cu smerenie. (Valeriu Gafencu)

Când eşti în pace şi nu ai altă luptă, atunci mai mult te smereşte, ca nu cumva bucurie străină intrând, să ne lăudăm şi să fim daţi la război. Că de multe ori Dumnezeu pentru neputinţele noastre, nu ne lasă să fim daţi spre luptă, ca să nu pierim. (Avva Visarion)

Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Solomon 11.1, 2)

Cel blând pentru Dumnezeu este mai înţelept decât înţelepţii şi cel smerit cu inima e mai puternic decât cei puternici pentru că poartă jugul lui Hristos.  (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.17, 18)

Cel ce are smerenie, smereşte pe draci, iar cel ce nu are smerenie, este batjocorit de draci. (Patericul)

Cel ce e smerit în cugetul său şi împlineşte o lucrare duhovnicească, când citeşte dumnezeieştile Scripturi pe toate le aduce în legătură cu sine şi nu cu altul. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.32, 33)

Cel smerit niciodată nu cade. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. (Filipeni 2.7, 8)

Cine l-a vândut pe Iosif? – Fraţii lui. – Nu, ci smerenia lui l-a vândut. Că putea să spună că frate al lor este şi să răspundă împotrivă; ci tăcând, pentru smerenie, s-a vâdut pe sine şi smerenia l-a făcut ocârmuitor peste Egipt. (Avva Ioan Colov)

Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa. (Matei 23.12)

Conştiinţa este îngerul lui Dummnezeu care îl păzeşte pe om. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte. (Părintele Paisie Olaru)

Cu cât creşti şi devii mai mare şi mai important prin creaţiile tale, cu atât îi priveşti cu mai mult respect şi cu mai mare smerenie pe creatorii dinaintea ta. La vârsta voastră (a studenţilor cărora le vorbea), ziceam: Eu. Eu eram cel mai mare. Când am împlinit vârsta de 25 de ani, am început să zic: Eu şi Mozart. Astăzi, pot să spun doar: Mozart. (Charles François Gounod)

Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este preaslăvit de cei smeriţi. (Ecclesiasticul 3.18, 19)

Cununa călugărului este smerita-cugetare. (Avva Or)

Cuvioasa Maria Egipteanca este o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti a omului, prin rugăciune, smerenie şi prin post. (Patriarhul Daniel)

Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Solomon 11.2)

De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har. (Solomon 3.34)

Desăvârşirea, un adânc de smerenie.  7.1

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în singurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare; probabil astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea poziţie a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Doar smerenia te introduce în amintirea eternă a timpului, singura care de fapt contează. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât să se căiască şi cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răbdare, smerenie şi recunoştinţă să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va primi şi pe aceştia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareţi ruşi de dinainte de venirea comunismului)

Fă bine celui smerit, şi nu da celui nelegiuit. (Ecclesiasticul 12.5)

Fără smerenie, adevărul e orb. (Ilie Ecditul)

Fericit este sufletul care iubeşte smerenia şi lacrimile şi care urăşte gândurile cele rele. (Cuviosul Siluan Atonitul)

Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Solomon 15.33)

Harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulţimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naşte din multa osteneală. (Sfântul Isaac Sirul)

Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea. (Psalmi 21.21-23)

Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile şi mândriile nemăsurate. Iertarea ne smereşte, iertarea ne înalţă. Cine iartă, învinge întotdeauna. (Părintele Dumitru Păduraru)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

Iubirea şi smerenia sunt sinonime. (Maica Gavrilia Papaianis)

Întâia temelie pentru ca omul să desluşească şi să deosebească adevărul este smerenia. (Sfântul Porfirie Kafsokalivitul)

Întâiul şi cel mai mare dar al lui Dumnezeu, puternica păzitoare a virtuţilor, adică smerenia, este rodul adevăratei filosofii. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Între mândrie sau vanitate, pe de o parte, şi smerenie, despre care nici tu nici eu nu ştiu nimic, deci nu te pot învăţa, se află un adăpost la jumătatea drumului. Acest loc, situat la jumătatea drumului dintre mândrie şi smerenie, poartă numele de recunoştinţă. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra)

Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă între cei mari. (Ecclesiasticul 11.1)

Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. (Psalmi 50.18)

Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ. (Psalmi 9.38)

Mai bine să faci binele şi să te mândreşti, decât să faci răul şi să te smereşti. (Patericul)

Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi decât să împarţi prada cu cei mândri. (Solomon 16.19)

Mai înainte de boală smereşte-te, şi în vremea păcatelor arată întoarcere. (Ecclesiasticul 18.21)

Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine. (Solomon 12.9)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, acela este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meritelor, a reuşitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi  întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când proclami că o deţii. (Blaise Pascal)

Mândria încearcă să-şi închipuie o lume şi să trăiască în ea. Smerenia primeşte lumea aşa cum a zidit-o Dumnezeu. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit. (Solomon 29.23)

Nici cel trufaş la cugetare nu-şi cunoaşte căderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtuţile sale. (Avva Ilie Ecdicul)

Nimic nu aduce atâta odihnă şi linişte sufletului nostru, ca bunătatea şi smerenia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu batjocori pe omul al cărui suflet este întristat, căci Dumnezeu este Cel care smereşte şi Cel care înalţă. (Ecclesiasticul 7.12)

Nu este smerit cel care se ocărăşte singur pe sine, ci acela care rabdă ocările de la alţii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. (Filipeni 2.3)

Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)

Nu te încrede în vrăjmaşul tău în veci; că în ce chip arama cocleşte, aşa şi răutatea lui. Şi de se va smeri să umble plecat, fii cu luare aminte şi te păzeşte de el. Şi să fii faţă de el ca şi cel care şterge oglinda, şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată rugina. Nu-l pune să stea lângă tine, ca să nu te împingă pe tine şi să stea el în locul tău. Să nu-l pui să şadă de-a dreapta ta, ca nu cumva să caute scaunul tău, şi mai pe urmă vei cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele te vei umili. (Ecclesiasticul 12.12-16)

Numai mândria doare, numai mândria chinuieşte; smerenia odihneşte, e totdeauna odihnitoare. (Părintele Teofil Pârâian)

Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi. (Solomon 5.15)

Omul smerit e acela care nu găseşte în sine nimic sigur de care să se sprijine, deoarece singura lui certitudine e iubirea pe care celălalt i-a dat-o şi cuvântul pe care  celălalt i l-a scris în suflet şi care îl înalţă în mod tainic. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Paradoxul smereniei.  8.14

Pe când mândria este moartea virtuţilor şi viaţa păcatelor, smerenia este moartea păcatelor şi viaţa virtuţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Poate să-ţi vină smerenia după slavă şi se poate ca, după smerenie, să ridici capul până la slavă. (Ecclesiasticul 20.10)

Recunoştinţa e o stare de smerenie. (Sfinţii Părinţi)

Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.18)

Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har„. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. (Iacob 4.5-7)

Smereşte sufletul tău foarte, că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios. (Ecclesiasticul 7.18)

Să punem smerenia ca temelie a faptelor noastre bune. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Seamănă milostenie cu smerenie şi vei secera milă la Judecată. (Sfântul Isaac Sirul)

Smerit este acela care a trecut prin conacele tuturor virtuţilor. (Sfântul Isaac  Sirul)

Smerit este acela care rabdă cu smerenie şi adevărul şi neadevărul spus de alţii despre sine. 7.1

Smerita-cugetare şi frica lui Dumnezeu sunt mai presus decât toate faptele bune. (Avva Ioan Colov)

Şi a intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis: „Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească! Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale; (Ieşirea 10.3, 4)

Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri  subacoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. (Matei 8.7, 8)

Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)

Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, iar ochii cei mândri îi smereşti. (II Regi 22.28)

Unde este smerenie este şi Dumnezeu.  7.2

Unde este smerenie este şi harul lui Hristos.  2.8

Urâtă este trufaşului smerenia; tot aşa şi bogatului îi este urât săracul. Pe bogat, când se clatină, îl reazimă prietenii; iar cel sărac, când cade, este respins de prietenii săi. (Ecclesiasticul 13.23, 24)

Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11.28-30)

Vezi de toţi semeţii şi smereşte-i şi calcă în picioare, fără zăbavă, pe toţi cei răi! (Iov 40.12)

Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele. (Psalmi 24.19)

Voiesc să fiu biruit şi să am smerenie decât să fiu biruitor şi să am mândrie. (Patericul)

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales de toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot ceasul să fii smerit, şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.

Speranţa este negarea realităţii. (Margaret Weis)

Speranţa este singurul bun comun tuturor oamenilor; cei care nu posedă nimic au totuşi speranţa. (Thales)

Speranţa este valul naturii care acoperă nuditatea adevărului. (Alfred Nobel)

Speranţa înşeală mai mulţi oameni decât o face şarlatania. (Vauvenargues)

Speranţa/

A trăi fără speranţă înseamnă să încetezi să trăieşti. (Dostoievski)

Acela care nu practică virtutea decât în speranţa de a dobândi o mare faimă este foarte aproape de viciu. (Napoleon Bonaparte)

Cele trei lucruri esenţiale în această viaţă este să ai ceva de făcut, ceva care să-ţi placă şi ceva la care să speri. (Joseph Addison)

Cine nu judecă şi nu condamnă lasă loc unor speranţe nelimitate. (Francis Scott Key Fitzgerald)

Credeţi-mă, rugăciunea este un strigăt de speranţă. (Alfred de Musset)

Dacă nu îi laşi speranţe, inima se poate frânge. (Thomas Fuller)

Dacă s-ar baza toţi pe premiza că lucrurile acceptate ca adevărate sunt într-adevăr adevărate nu ar mai exista speranţă de progres. (Orville Wright)

Dacă ţi-ai pierdut averea, n-ai pierdut nimic. Dacă ţi-ai pierdut sănătatea, ai pierdut ceva, dar dacă ţi-ai pierdut speranţa şi curajul, totul e pierdut. (Predicatorul american Norman Vincent Peale)

E bine să încercăm cât mai mult să păstrăm legăturile cu prietenii noştri sau legăturile cu părinţii sau cu duhovnicii noştri, pentru că izolarea într-o astfel de afecţiune duce la pierderea oricărei speranţe. (vezi Tristeţea)

Frica este inamicul speranţei. (Dave Ramsey)

În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ. (Ugo Foscolo)

Întreaga înţelepciune umană se rezumă la două cuvinte: aşteptare şi speranţă. (Alexandre Dumas)

Lumea are nevoie de speranţă ca de lumină. (Dimitrie Bolintineanu)

Mai cumplită este deznădejdea decât păcatul. Cel care şi-a pierdut speranţa a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde, curmându-şi viaţa, cel de al doilea a căzut în deznădejde, dar s-a ridicat prin speranţă, iar căinţa i-a adus iertarea lui Dumnezeu. (Ioan Carpatinul)

Nefericitul nu are nicio altă doctorie în afară de speranţă. (William Shakespeare)

Nicio victorie nu e dată fără înfrângere şi nicio cădere nu e dată fără speranţă. (Andrei Pleşu)

Numai speranţa este reală, iar realitatea este amărăciune şi înşelăciune. (William Makepeace Thackeray)

Orice creştin trebuie să găsească un loc în inima sa, atât pentru tristeţea răstignirii, dar şi pentru speranţa şi bucuria învierii. (Părintele Dumitru Păduraru)

Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de fericire. (Norman Vincent Peale)

Se pare că viaţa şi speranţa trebuie să înceteze împreună. (Anne Brontë)

Spiritul omenesc îşi trece timpul cu dorinţa şi cu speranţa. (Oxenstierna)

Trebuie să ne menţinem întotdeauna speranţa, credinţa, convingerea că există o viaţă mai bună, o lume mai bună, dincolo de orizont. (Franklin D. Roosevelt)

Toate interesele raţiunii mele, speculative ca şi practice, se combină în următoarele trei întrebări: 1. Ce pot să ştiu? 2. Ce am de făcut? 3. La ce pot spera? (Immanuel Kant)

Unde nu este viziune, nu există nici speranţă. (George Washington Carver)

Vom putea goni din noi patima ucigătoare numai dacă, susţinuţi de speranţa celor viitoare şi de contemplarea fericirii făgăduite, vom păstra mintea noastră stăpânită de o necontenită meditaţie spirituală. (Sfântul Ioan Casian)

Stăpân pe durere, stăpân pe minte, stăpân pe orice fel de manifestare în afară, aşa trebuie să fie creştinul. 2.13

Starea de vesnică deschidere spre Dumnezeu.  5.5

Stăruinţa în rugăciune.  3.6

Strategia duhovnicească.  8.11

Străduinţa/

Când Dumnezeu vede strădania omului, îi dă harul Său.  9.8

Cel care se sileşte să fie asemenea lui Dumnezeu, datorită marii lui lipsă de răutate, iartă de şaptezeci de ori câte şapte, adică tot timpul vieţii şi în tot circuitul cosmic, pentru că aceasta înseamnă numărul şapte. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Copilul învaţă fără strădanie prin simpla imitaţie, ca şi cum ar primi învăţătura prin porii pielii. (Samuel Smiles)

De aceea ne şi străduim ca, fie că petrecem în trup, fie că plecăm din el, să fim bineplăcuţi Lui. Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5.9, 10)

Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Matei 6.31-33)

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. (Matei 11.12)

Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai. (Cântări 12.10)

Nu trebuie să vă străduiţi singuri, ci cereţi şi ajutorul de Sus. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Străduiţi-vă să fiţi în acelaşi gând cu Dumnezeu. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Şi când eu, Daniel, am văzut vedenia şi m-am străduit să o înţeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om. Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga şi spunea: „Gavriile, tâlcuieşte celui de acolo vedenia!” (Daniel 8.15, 16)

Şi întru aceasta mă străduiesc şi eu ca să am totdeauna înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor un cuget neîntinat. (Faptele Apostolilor 24.16)

Stăpânirea de sine este numai o altă formă a curajului, ea stă la baza tuturor virtuţilor. (Samuel Smiles)

Sufletul este fiinţă înţelegătoare şi raţională având ca putere mintea, ca mişcare – cugetarea, iar ca efect – înţelegerea. De aceea tot ce facem se datorează fiecăruia în parte. Fiecare dintre noi este înzestrat cu aceste puteri prin care poate să decidă asupra hotărârilor pe care le ia. Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufletului său, deoarece potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufletului şi anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Sunt mândru că niciodată nu am inventat arme cu care să fie ucişi oameni. (Thomas Alva Edison)

Superioritatea/

A răspunde la rău cu bine e dovadă de tărie şi superioritate.  10.16

A-şi impune voinţa altora înseamnă forţă. A şi-o impune sie însuşi înseamnă forţă superioară. (Lao  Tse)

Adevărata ambiţie constă, mai degrabă, în a te dovedi superior prin merite decât prin demnităţi. (Doamna de Lambert)

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Frumosul este superior sublimului pentru că este permanent şi nu satură; în timp ce sublimul este relativ, trecător şi violent. (Henri-Frédéric Amiel)

Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea. (Ludwig van Beethoven)

Omul superior este modest în cuvinte şi excelent în fapte. (Confucius)

Onoarea este pur şi simplu moralitatea oamenilor superiori. (H. L. Mencken)

Rămân un clovn, nimic mai mult. Asta mă face să fiu superior unui politician. (Charlie Chaplin)

Răzbunându-te, te faci egalul adversarului; iertându-l, te arăţi superior. (Francis Bacon)

Singurătatea este soarta spiritelor superioare. (Arthur Schopenhauer)

Spunem deci că numai Biserica Veche şi Universală este una şi în ce priveşte fiinţa ei, si în ceea ce priveşte începutul ei, şi în ceea ce priveşte superioritatea ei. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Un credincios poate fi mai virtuos, şi deci superior din punct de vedere sufletesc, unui savant necredincios.  9.23

Ştiinţa nu rodeşte virtuţi morale.  9.23

Ştim că cel mai bun lucru este cercetarea unită cu credinţa care, pe temelia credinţei, zideşte cunoaşterea cea măreaţă a adevărului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Taina ascultării.  2.14, 5.1

Taina iubirii lui Dumnezeu stă în iubirea pentru fratele tău.  8.4

Taina schimbării interioare.  8.11

Tăcerea  6.4, 7.5

Tăcerea capul filosofiei este. (Dimitrie Cantemir)

Tăcerea e floarea sfioasă a minţii. (Heinrich Heine)

Tăcerea este a doua putere a lumii, după cuvânt. (Henri Lacordaire)

Tăcerea este arma esenţială a puterii. (Charles de Gaulle)

Tăcerea este marea artă a conversaţiei. (William Hazlitt)

Tăcerea este o virtute a femeilor şi o onoare lipsită de primejdii pentru tineri, iar cuvântul unui bătrân este un bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Tăcerea este o virtute care ne face plăcuţi semenilor noştri. (Samuel Butler)

Tăcerea este profundă ca şi eternitatea; vorbirea este superficială ca şi timpul. (Thomas Carlyle)

Tăcerea este taina veacului ce va să fie. (Sfântul Isaac Sirul)

Tăcerea este una din marile arte ale conversaţiei. (Cicero)

Tăcerea este zona de siguranţă a conversaţiei. (Arnold H. Glasow)

Tăcerea femeilor le aduce respect. (Sofocle)

Tăcerea intră cu nouă părţi din zece în înţelepciune. (Honoré de Balzac)

Tăcerea înseamnă înţelepciune, dar să taci tot timpul nu e înţelept. (Proverb evreiesc)

Tăcerea înţelegătoare e de preferat cuvintelor nepricepute. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Tăcerea lui Dumnezeu e, înainte de toate, o tăcere a iubirii… (Vladimir Ghika)

Tăcerea, la vremea potrivită, este o virtute. (Sfinţii Părinţi)

Tăcerea, mama tuturor gândurilor bune.   9.12

Tăcerea/

A întrebat un frate pe Avva Pimen: Mai bine este a vorbi sau a tăcea? I-a răspuns lui bătrânul: Cel ce vorbeşte pentru Dumnezeu, bine face; şi cel ce tace pentru Dumnezeu, tot bine face.

A şti să taci, e o virtute mai mare decât a şti să vorbeşti. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Adevărul poate fi denaturat prin minciună, dar şi prin tăcere. (Cicero)

Am să vă spun eu ce realizează pustnicii. Dacă mergi foarte departe, într-o pădure, şi devii foarte tăcut, vei ajunge să înţelegi că eşti conectat la tot. (Alan Wats)

Avva Pambo: Este bine să lauzi pe aproapele tău? Avva Pimen: Mai bine este să taci.

Avva Pimen către Avva Amon: Dacă nu poti păzi tăcerea e mai bine să vorbeşti după cuvintele bătrânilor, iar nu după cărţi.

Câţiva au auzit cuvintele lui Hristos, dar foarte puţini au auzit tăcerea Lui.   9.12

Cel care tace se pregăteşte să vorbească în viaţa de apoi. (Sfântul Isaac Sirul)

Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace. (Solomon 11.12)

Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte. (Solomon 17.28)

Cine l-a vândut pe Iosif? – Fraţii lui. – Nu, ci smerenia lui l-a vândut. Că putea să spună că frate al lor este şi să răspundă împotrivă; ci tăcând, pentru smerenie, s-a vâdut pe sine şi smerenia l-a făcut ocârmuitor peste Egipt. (Avva Ioan Colov)

Corupţia nu răzbeşte mai bine decât cinstea. În mâna-ţi dreaptă poartă blânda pace, ca să impui invidiei tăcere. (William Shakespeare)

Cuvântul tăcerii este foarte puternic şi nu-i putem prinde frecvenţa.   7.5

Cuvântul tăcerii se sprijină pe harul lui Dumnezeu şi nu pe puterea omenească. El poate fi auzit oriunde în lume. Materia se transfigurează în duh, cuvântul se transformă în tăcere grăitoare.7.5

Dacă din tăcerea mea nu întelegeţi nimic, cum veţi întelege din cuvânt? (Patericul)

Dacă omul va ţine minte textul Sfintei Scripturi: “Din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osândi”, atunci el se va hotărî ca mai bine să tacă. (Avva Pimen)

Dacă taci atunci când trebuie să vorbeşti, să ştii că eşti fricos. (Abraham Lincoln)

De la un om mare ai întotdeauna de învăţat, chiar şi când tace. (Seneca)

De-a lungul istoriei, ceea ce a făcut ca răul să triumfe a fost inerţia celor care ar fi putut acţionaindiferenţa celor care aveau mai multă minte, tăcerea vocii justiţiei când conta cel mai mult. (Haile Selassie)

Dispreţul trebuie să fie cel mai tăcut sentiment al nostru. (Antoine de Rivarol)

Dragostea trebuie să se desfăşoare în tăcere, ca să se audă zâmbetul spiritului. (Petre Pandrea)

Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis. (Psalmi 108.1)

E mai bine să taci şi să fii luat de prost decât să vorbeşti şi să confirmi că eşti. (Abraham Lincoln)

E mai uşor să te păzeşti de o femeie sau de un bărbat iute la mânie decât de un om viclean şi tăcut. (Euripide)

Este mult mai bine să dojeneşti decât, tăcând, să fierbi de mânie, şi cel care se mărturiseşte va fi apărat de pagubă. (Ecclesiasticul 202.1, 2)

Fericirea tace şi se ascunde; numai nefericirea este militantă şi zgomotoasă. (Duiliu Zamfirescu)

Frumoasă e tăcerea în faţa vorbelor nelegiuite. (Origen)

În lumina tăcerii toate problemele se dizolvă. (Krishnamurti, filosof indian)

În tăcere suntem inundaţi de energia lui Dumnezeu care ne ajută să facem toate lucrurile în bucurie. (Maica Tereza)

La omul cinstit, ca şi la câinele tăcut, nu vocea e de temut, ci tăcerea. (Aristotel)

Mai bine este să taci şi să fii, decât să vorbeşti şi să nu fii. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Mai mult foloseşte tăcerea celui care a văzut taine, decât sfaturile meşteşugite ale celor ce iau aminte la oameni. (Părintele Savatie Baştovoi)

Mai bine să taci, decât să fii ecou. (Pitagora)

Măi, tăcerea e ca mierea! (Părintele Petroniu Lipă)

Muzica este vinul care umple cupa tăcerii. (Robert Fripp)

Nedreptatea zguduie conştiinţa în fiecare zi, chiar când tace cel nedreptăţit. Cei care fac nedreptate, aşteptându-se la pedeapsă, trăiesc în fiecare zi cu frică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimic nu întăreşte mai mult autoritatea decât tăcerea. (Leonardo da Vinci)

Păstrează tăcerea şi tăcerea te va păstra lângă Dumnezeu.   9.12

Pentru a judeca drept, nu asculta numai toate vocile, ci ascultă şi toate tăcerile. (R. Wurmbrand)

Pentru orice rău există două leacuri: timpul şi tăcerea. (Alexandre Dumas)

Pictura este poezie tăcută. (Plutarh)

Pictura este tăcerea minţii, muzica ochiului. (Orhan Pamuk)

Podoaba de preţ a femeii e să tacă. (Sofocle)

Prin tăcere Îl trădăm pe Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Să suferi în tăcere este unica lecţie care face să o învăţăm în această viaţă. (Vincent van Gogh)

Sufletele mari rabdă în tăcere. (Friedrich von Schiller)

Şi a zis Iosif către fraţii săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?” Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinşi de frică. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: „Apropiaţi-vă de mine!”

Şi ei s-au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.”  (Facerea 45.3, 4)

Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. (Apocalipsa 8.1)

Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea faţă de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)

Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi! Şi când a trecut glasul, S-a aflat Iisus singur. Şi ei au tăcut şi nimănui n-au spus nimic, în zilele acelea, din cele ce văzuseră. (Luca 9.35, 36)

Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.  Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)

Şi tăcând ne va auzi Dumnezeu! (Sfinţii Părinţi)

Tace cu adevărat doar cine ştie vorbi. (Jean-Paul Sartre)

Taci, ca să te auzi pe tine. (Sfinţii Părinţi)

Trebuie călugărului acestea trei: străinătatea, sărăcia şi tăcerea întru răbdare. (Avva Andrei)

Un frate i-a cerut sfat lui Avva Visarion. Ce să fac? Şi i-a răspuns lui bătrânul: Taci, şi nu te număra pe tine cu ceilalţi!

Un prost care nu spune niciun cuvânt nu se deosebeşte de un savant care tace. (Molière)

Unii tac din înţelepciune, alţii din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbeşte. (Dimitrie Cantemir)

Viaţa fără cuvânt foloseşte mai mult decât cuvântul fără viaţă. Prima tace şi zideşte, al doilea strică şi tulbură, dar când şi cuvântul şi viaţa merg împreună, alcătuiesc imagiea întregii filosofii. (Sfântul Isidor Pelusiotul)

Vocea interioară se va auzi doar dacă eşti tăcut. (Yoga Swami)

Vorbele nu pot să ajungă la înţelesul lucrurilor, dar tăcerea este ca un strugure copt. (Părintele Savatie Baştovoi)

Zis-a Avva Isidor: Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tăcere foloseşte. Cuvântul chiar şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea.

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales de toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot ceasul să fii smerit, şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.

Tămăduirea sufletească şi trupească.  11.16

Tămăduirea/

Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. (Iov 5.18, 19)

Când cauţi tămăduire, ia seama la conştiinţă şi tot ce-ţi va spune ea, fă, şi vei avea folos. (Sfântul   Marcu Ascetul)

Evangheliile sunt calea tămăduirii de orice boală, luptă împotriva amintirilor prin cultivarea virtuţilor. (Cuviosul Talasie)

Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutăţii. Orbia răutăţii nu are leac, dar are pedeapsă. (Părintele Arsenie Boca)

Ispitele le vom primi pentru tămăduirea omului dinlăuntru.  10.7

Izvorul Tămăduirii  11.16

Omul se tămăduieşte cu iertare, cu dragoste, cu mângâiere.  10.16

Pentru mine, pictura este mai mult decât o terapie; este un mod de viaţă. (Tony Curtis)

Sfatul (canonul) duhovnicului, medicamentul prin care ne tămăduim trupul şi sufletul.  11.20

Şi Domnul va bate Egiptul, îl va lovi şi apoi îl va vindeca. Şi ei se vor întoarce la Domnul şi El se va îndupleca şi îi va tămădui. (Isaia 19.22)

Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)

Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.  (Matei 10.8)

Timpul este un reparator infailibil, care tămăduieşte fără niciun leac rănile sufletului. (Guy de Maupassant)

Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire pentru semeni… Însă cine nu se luptă contra Răului, s-a şi predat inamicului. (Constantin Brâncuşi)

Toţi am fost creaţi capabili să dobândim virtutea, dar prin învăţătură şi exerciţiu unul se apropie mai mult de ea, altul mai puţin . De aceea unii ajung până la o virtute desăvârşită, alţii ajung până la o oarecare virtute, iar alţii, pentru că nu şi-au dat niciun interes, deşi prin firea lor erau în stare, s-au îndreptat spre fapte contrarii. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Trebuie să renunţi la ceva, dacă vrei să-I faci loc lui Hristos în inima ta. (Sfinţii Părinţi)

Trezvia   3.4

Trezvia, potrivnica somnului.  6.2

Trezvia/

De ai inimă trează, poţi să te mântuieşti. (Avva Pambo)

Fii treaz, sfătuieşte-te, păzeşte cele prezente, poartă grijă de cele viitoare. (Sfântul Vasile cel Mare)

Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită. (II Petru 5.8)

Mustrarea de conştiinţă aduce multă trezvie minţii.  9.14

Pocăinţa trezeşte! (Sfântul Ioan Scărarul)

Postul, împreună locuitor al trezviei şi ziditor al întregii înţelepciuni.  2.9

Privegheaţi, că nu ştiţi nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului. (Matei 25.13)

Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! (II Timotei 4.5)

Tristeţea conştientizării propriilor păcate.  11.15

Tristeţea de fericita întristare.  11.15

Tristeţea se vindecă prin meditaţia inimii curate.  11.15

Ţine-ţi mintea ta în iad şi nu deznădăjdui.   6.15, 12.1

Uitarea e leac jignirilor. (Publilius Syrius)

Ultima împlinire, dincolo de moarte.  5.17

Umilinţa  1.3

Umilinţa e o forţă uriaşă. (Dostoievski)

Umilinţa este piatra de încercare a celui măreţ. (Sfântul Francisc de Sales)

Umilinţa este un văl necesar pentru toate celelalte haruri. (William Gurnal)

Umilinţa/

A ştiut să se umilească decât să spună adevărul. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului, despre Iosif cel Tânăr, când a fost condamnat la închisoare)

Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. (Psalmi 33.17)

Atunci s-a sculat regele Egiptului şi cu şiretenie i-a umilit, şi i-a asuprit cu făcutul de cărămidă şi i-a pus în rândul robilor. Dar ei au strigat către Dumnezeul lor, Care a bătut ţara Egiptului cu plăgi fără leac, din care pricină Egiptenii i-au izgonit din ţara lor. (Iudita 5.11, 12)

Ca să înveţi, trebuie să fii umil. Însă viaţa este marele învăţător. (James Joyce)

Cei care se aprindeau împotriva Ta vor fi ruşinaţi şi umiliţi, făcătorii de idoli se vor face de râs. (Isaia 45.16)

Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumuseţea ei i-a robit inima, şi cu sabia i-a retezat capul. Perşii s-au îngrozit de îndrăzneala ei şi Mezii de cutezanţa ei. Atunci au chiuit umiliţii mei şi au strigat din răsputeri cei fără vlagă, iar ei s-au înspăimântat şi şi-au ridicat glasul şi au luat-o la goană.  (Iudita 16.9-11)

Cultura te urcă pe culmile gândirii; educaţia te învaţă să cobori până la cei umili. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)

Doar cel ce şi-a înfrânt egoismul este imun la umilinţă. (Georges Barbarin)

Eşecul ne învaţă umilinţa, ne confruntă cu propriile noastre limite şi ne arată că nu suntem invincibili. (Hal Urban)

Handel este cel mai mare compozitor care a trăit vreodată. Întotdeauna îmi voi scoate pălăria în faţa muzicii lui şi voi îngenunchia cu umilinţă la mormântul său. (Ludwig van Beethoven)

Hristos este prezent în potirul din Sfântul Altar, dar şi în fiecare om sărac, umilit, în fiecare om care suferă şi aşteaptă de la noi un semn al iubirii frăţeşti milostive. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

În viaţa noastră, plină de nervozitate şi violenţă, avem o mare nevoie de umilinţă.  10.18

Înaintea prăbuşirii vine trufia inimii, iar înaintea măririi merge umilinţa. (Solomon 18.12)

Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. (Psalmi 50.18-20)

Lăsaţi-i pe cei blânzi şi umili să moştenească pământul – aşa şi merită. (James Grover Thurber)

Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)

Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit. (Solomon 29.23)

Nu ajungi la slavă decât trecând prin umilinţă.  6.15

Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi. (Solomon 5.15)

Omul este deopotrivă măreţie şi umilinţă, cer şi pământ, vremelnicie şi nemurire, moştenitor al pământului dacă priveşte pe cele de sus, dar şi moştenitor al întunericului dacă priveşte doar spre cele de jos. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Postul trebuie ţinut în chip deosebit numai pentru Dumnezeu, spre umilinţa inimii şi curăţirea de păcate. (Sfântul Ioan Casian)

Rodul umilinţei şi a temerii de Dumnezeu sunt: bogăţia, mărirea şi viaţa. (Solomon 22.4)

Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om. (Petre Ţuţea)

Rugăciunea nerisipită naşte umilinţă, plâns şi lacrimi. (Patericul)

Truda şi postul, sărăcia şi umilinţa nu sunt grele pentru cei ce le acceptă, ci pentru cei ce nu vor să le accepte. (Scriitorul bisericesc Salvianus)

Umilinţă şi smerenie.  10.18

Umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertăţii. (Gabriel Liiceanu)

Viaţa este o îndelungată lecţie de umilinţă. (James Matthew Barrie)

Umilinţă şi smerenie.  10.18

Un credincios poate fi mai virtuos, şi deci superior din punct de vedere sufletesc, unui savant necredincios.  9.23

Unde este Dumnezeu acolo este şi fiica Sa, răbdarea. (Tertulian)

Unde este mângâierea Duhului, neputinţa şi trândăvia nu rămân.  1.1

Unde ispita bântuie mai aprig, acolo se poate spune că şi virtutea este mai mare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Unii numesc înţelepţi pe cei ce deosebesc lucrurile sensibile. Dar înţelepţi sunt cei ce stăpânesc voile lor. (Sfântul Marcu Ascetul)

Urâţi comunismul, dar iubiţi-i pe comunişti! (Părintele Nicolae Steinhardt)

Urcuşul ca virtute/

Ascensiunea morală dă strălucire omului şi societăţii în care trăieşte. (Alexis Carrel)

Când ajungi în vârf, atunci începe urcuşul. (Michael Caine)

Fericirea e un urcuş continuu, o dinamică ce se adaptează permanent nevoilor noastre. (Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa)

Fiecare treaptă urcată reprezintă un nou altar de jertfă. (Nicolae Iorga)

Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El. (Michelangelo)

Rugăciunea din inimă asigură urcuşul spre desăvârşire.  3.3

Rugăciunea este urcuşul minţii spre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)

Toată lumea vrea să trăiască pe vârful unui munte, fără să ştie că adevărata fericire este în felul în care urci pantele abrupte spre vârf. (Gabriel Garcia Marquez)

Urcuşul duhovnicesc.  4.2

Urcuşul duhovnicesc: mântuirea, desăvârşirea, îndumnezeirea.  10.19

Urmarea lui Hristos.  10.17

Vederea greşelilor proprii.  12.4, 2.9

Vederea păcatelor proprii (în lumina lui Dumnezeu).  6.15

Veghea  11.3

Viaţa curată.  9.8

Viaţa duhovnicească.  12.10, 4.2, 4.3, 57

Viaţa duhovnicească cere un anumit echilibru, o dreaptă măsură.  6.17

Viaţa omului este o luptă continuă cu propriile patimi şi slăbiciuni.  8.20

Vieţile sfinţilor ne sunt puse înainte, ca să râvnim virtutea lor şi să imităm faptele lor mari. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Virtutea  4.6

Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic. (Socrate)

Virtutea constă în luptă, nu în trofeul final. (Richard Mifaies)

Virtutea este perfecţiunea stării umane, iar nu absenţa defectelor. (Antoine de Saint-Exupéry )

Virtutea este raţiune devenită energie. (Karl Wilhelm Friedrich von Schlegel)

Virtutea este sănătatea sufletului. (Joseph Joubert)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Virtutea este ştiinţă. (Socrate)

Virtutea nu constă în abţinerea de la viciu, ci în nedorirea lui. (Geoge Bernard Shaw)

Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel ce o practică va avea vecini. (Confucius)

Virtutea poate deveni viciu, dacă nu este cultivată cum trebuie. (Sfântul Ioan Casian)

Virtutea stă, înainte de toate, în puterea noastră. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Virtutea, contemplarea duhovnicească, rugăciunea curată.  6.16

Vistierie sigură a faptelor bune este uitarea faptelor bune. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Voinţa care tinde către cunoaştere nu se mulţumeşte niciodată cu un lucru gata făcut. (Giordano Bruno)

Voinţa lui Dumnezeu devine voinţa omului.  6.15

Voinţa poate fi mai mult decât talentul un motiv de mândrie. (Honoré de Balzac)

Voinţa superioară (raţională) are ca scop pe Dumnezeu.  10.8

Voinţa superioară (raţională)/

Cu voinţa superioară dorim numai lucruri bune.  10.8

În voinţa superioară constă tot războiul nevăzut.  10.8

Voinţa/

A gândi, a cugeta, e tot secretul voinţei, ca şi al memoriei. (William James)

A-şi impune voinţa altora înseamnă forţă. A şi-o impune sie însuşi înseamnă forţă superioară. (Lao Tse)

Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus. (William Shakespeare)

Ardoarea în rugăciune vine de la propia voinţă, pe când bucuria vine de la har.  (Sfântul Macarie Egipteanul)

Ascultarea faţă de Dumnezeu este mormântul voinţei şi înviere a smereniei. (Sfântul Ioan Scărarul)

Aşa vreau, aşa ordon, voinţa să fie în serviciu raţiunii. (Juvenal)

Caracterul are drept fundament voinţa şi inteligenţa. (Boccaccio)

Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi. (Romani 1.10)

Cine a cunoscut voinţa Ta, dacă Tu nu i-ai dat înţelepciune şi dacă nu i-ai trimis de sus Duhul Tău cel Sfânt? (Cartea înţelepciunii lui Solomon 8.17)

Cu adevărat, ce om poate să cunoască sfatul lui Dumnezeu sau cine poate să pătrundă voinţa lui Dumnezeu? (Cartea înţelepciunii lui Solomon 8.13)

Curăţirea de reaua-voinţă  10.6

Dai voinţă, iei putere. (Sfinţii Părinţi)

De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini,   8.7)

Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieşte îl miluieşte, iar pe cine voieşte îl împietreşte. Îmi vei zice deci: De ce mai dojeneşte? Căci voinţei Lui cine i-a stat împotrivă? (Romani 9.18, 19)

Israel a dispreţuit milostivirea mântuitoare; duşmanul să-l urmărească! Ei şi-au ales rege fără voinţa Mea, şi-au pus căpetenii fără ca Eu să fi ştiut. Din aurul şi din argintul lor şi-au făcut idoli, ca ei să se prăbuşească. (Osea 8.3, 4)

Nimic nu rezistă voinţei omului care ştie adevărul şi vrea binele. (Eliphas Levi)

Norocul este o altă denumire pentru tenacitatea voinţei. (Ralph Waldo Emerson)

O voinţă puternică schimbă pe loc cea mai cumplită nenorocire într-o stare suportabilă. (Stendhal)

Ordinea care domneşte în lucrurile materiale arată în mod suficient că au fost create de o voinţă plină de inteligenţă. (Isaac Newton)

Pentru a face un rău nu este nevoie de mult efort, însă când vrei să săvârşeşti un bine este nevoie de voinţă, dorinţă şi dreaptă socotinţă. (Părintele Dumitru Păduraru)

Puterea de concentrare este în legătură cu voinţa şi autodisciplina. (Herbert Harris)

Raţiune, sentiment, voinţă.  3.1

Viitorul ni-l putem modela cum vrem. Viaţa este un lut căruia voinţa îi dă forma. (Liviu Rebreanu)

Vom vedea pe Dumnezeu aşa cum este.  12.1

Vrednicia  3.6, 5.1

Zdrobirea inimii pentru păcatele tale.  6.

În partea 1 se află subcategoriile: A fi imun – Curăţia
În partea 2 se află subcategoriile: Desăvârşirea – Isteţimea
În partea 3 se află subcategoriile: Iubirea – Liniştea
În partea 4 se află subcategoriile: Meditaţia – Răsplata
În partea 5 se află subcategoriile: Rânduiala – Voinţa