Logica

 A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ține de conditiile existenței noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversație. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)

Este o logică a inimii, foarte grea, care n-a fost scrisă. (Nicolae Iorga)

 Exactitatea nu înseamnă adevăr. (Eugene Delacroix)

 Geometria este cea mai bună și mai simplă dintre toate logicile, cea mai potrivită să dea inflexibilitate judecății și rațiunii. (Denis Diderot)

 Gramatica este logica vorbirii. (Richard C. Trench)

 Inteligența nu este vorbire și raționament de logică; este pătrundere și convingere. (Thomas Carlyle)

 Logica este anatomia gândirii. (John Locke)

 Logica este arta de a da greș cu încredere. (Joseph Wood Krutch)

 Logica te va duce de la A la Z. Imaginația te va purta dincolo de limite. (Albert Einstein)

 Nebunia este, deseori, logica unei minți pline de bun simț, oprimate. (Oliver Wendell Holmes)

 Nu tot ce este logic este și adevărat și nu tot ce este adevărat este și logic. (Sfinții Părinți)

Raționamentul este imaginea logică a mișcării. (George Bancroft)

Religia este iubire; în niciun caz nu este logică. (Beatrice Webb)

Religia nu este o concluzie a rațiunii. (Lyman Abbott)

Știința se oprește la hotarele logicii. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru și psiholog elvețian)

Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică. (François de La Rochefoucauld)

 Un alt criteriu al spiritualității autentice este înțeleapta raportare a omului la cruce. E vorba desigur de crucea ca atitudine existențială în fața necazului și a suferinței. Viața spirituală include înțelegerea spirituală a crucii, care inevitabil e întâlnită în viață. Să ai un raport echilibrat cu crucea e într-adevăr o artă spirituală. Înseamnă să nu o cauți, să nu te lauzi cu ea, să nu te pedepsești prin cruce, să nu faci pe eroul ajutâdu-i cu orice preț pe ceilalți să și-o poarte pe a lor. Din confruntările cu crucea apar atâtea comportamente ce indică o spiritualitate tulbure, de-a dreptul nesănătosă. Se poate crede că omul este obligat, pentru a atinge sfințenia, să aleagă în viață calea cea mai marcată de cruce. Se poate crede că putem să fim mai dom al lui Hristos căutând suferința, dar astfel cădem în orgoliu spiritual. Înțelepciunea crucii în schimb înseamnă să primești zidirea pe care ți-o dă duhul și să fii conștient că prin acea iubire se intră în logica pascală, deoarece acela care iubește, suferă. Cine se expune iubirii și în iubire își scrie istoria propriei existențe, intră inevitabil în cruce. Înțelepciunea crucii e logica răsturnată a lumii. Iubirea dă forța de a sacrifica propria  legătură cu ceea ce posezi, îți dă puterea de a dărui totul. Tot ceea ce e dăruit rămâne pentru totdeauna. Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înțelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfești liber din ceea ce ai pentru a dărui. Și când ești dispus să jerfești, orice necaz ți s-ar întâmpla nu provoacă disperare și cârteală, ci te ajută să rămâi senin și lucid, o stare necesară pentru a reuși și s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)