Aruncă un om norocos în mare și el va ieși cu un pește în gură. (Proverb arab)
Bună e la gust pâinea agonisită cu înșelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele.(Solomon 20.17)
Cei înțelepți ascund știința, iar gura celui fără de socotință este o nenorocire apropiată. (Solomon 10.14)
Chiar și nebunul, când tace, trece drept înțelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte. (Solomon 17.28)
Cine își păzește gura își păzește sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui. (Solomon 13.3)
De ești așa de nebun ca să te lași mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură. (Solomon 30.32)
De ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4.3, 4)
Deschide gura să-ți dau papa! – Nu e papa, e Doamne-Doamne! (Cuvintele unui copil de 3-4 ani care se împărtășea)
Din aceeași gură ies binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie, frații mei, să fie acestea așa. Oare izvorul aruncă din aceeași vână, și apa dulce și pe cea amară? (Iacob 3.10, 11)
Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. (Psalmi 50.16, 17)
Doamne, Părintele și Stăpânul vieții mele, nu mă lăsa să mă ducă gura mea cum va vrea ea și nu îngădui să alunec din pricina ei! (Ecclesiasticul 23.1)
Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineață. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, în pământ pustiu și neumblat și fără de apă. Așa în locul cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea Ta și slava Ta. Că mai bună este mila Ta decât viața; buzele mele Te vor lăuda. Așa Te voi binecuvânta în viața mea și în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ca de seu și de grăsime să se sature sufletul meu și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. (Psalmi 62.1-6)
E mai bine să taci din gură și să-i lași pe ceilalți să creadă că ești prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială. (Mark Twain)
Extazul este un pahar cu ceai și o bucățică de zahăr în gură. (Pușkin)
Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl silește. (Solomon 16.26)
Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună și un fagure de miere este dulce gurii tale. Să știi că înțelepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândești, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută. (Solomon 24.13, 14)
Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria și obrăznicia, calea răutății și gura cea aprigă le urăsc eu. (Solomon 8.13)
Greșelile drepților sunt împrejurul buzelor, iar ale păcătoșilor izvorăsc din tot trupul. Pentru aceea cântă David: “Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele, și: zis-am, păzi-voi căile Tale, ca să nu greșesc cu limba mea!” (Sfântul Epifanie, episcopul Ciprului)
Gura celui drept rodește înțelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. (Solomon 10.31)
Gura lumii este gura diavolului. (Sfinții Părinți)
Gura lumii numai pământul o astupă. (Anton Pan)
Gura ta a înmulțit răutate și limba ta a împletit vicleșug. (Psalmi 49.20)
Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Acestea zice Cel ce este Amin, martorul cel credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Știu faptele tale; că nu ești nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! Astfel, fiindcă ești căldicel – nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. (Apocalipsa 3.14-16)
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toți iudeii care locuiau în Damasc, venind la mine și stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăși! Și eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumnezeul părinților noștri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoști voia Lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în fața tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut și auzit. Și acum de ce zăbovești? Sculându-te, botează-te și spală-ți păcatele, chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)
Izvor de viață este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate. Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. (Solomon 10.11, 12)
Limba celor înțelepți picură știință, iar gura celor nebuni revarsă prostie. (Solomon 15.2)
Limba mincinoasă urăște adevărul și gura lingușitorilor pricinuiește prăbușirea. (Solomon 26.28)
Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău și înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: „A fost o rătăcire!” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău și să nimicească lucrul mâinilor tale? (Ecclesiastul 5.5)
Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. (Matei 15.17, 18)
Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. 5.10
Nu te duce la preot ca să-ți speli conștiința; aceasta e grija ta. (Pitagora)
Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu știi la ce poate da naștere. Să te laude altul și nu gura ta, un străin și nu buzele tale. (Solomon 27.1, 2)
Nu umbla după știri din viața lumească pentru că din așa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omenești.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros despre treburile oamenilor păcătoși, acela repede trezește în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii dornic să cunoști viața oamenilor drepți, căci aceasta îți va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)
Păziți-vă deci de vorbele cârtitoare și deșarte și feriți limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă și gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 1.11)
Pentru că puterea cailor este în gura lor și în cozile lor; căci cozile lor sunt asemenea șerpilor, având capete, și cu acestea vatămă. (Apocalipsa 9.19)
Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântecelui și gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)
Pune Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoți cu aleșii lor. (Psalmi 140.3, 4)
Și cuvintelor tale fă jug și cumpănă și gurii tale fă-i ușă și încuietoare. (Ecclesiasticul 28.28)
Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. Și apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4.2-4)
Și m-am dus la înger și i-am zis să-mi dea cartea. Și mi-a răspuns: Ia-o și mănânc-o și va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Și apoi mi-a zis: Tu trebuie să proorocești, încă o dată, la popoare și la neamuri și la limbi și la mulți împărați. (Apocalipsa 10.9-12)
Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea și te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoșteai și pe care nu o cunoșteau nici părinții tăi, ca să-ți arate că nu numai cu pâine trăiește omul, ci că omul trăiește și cu tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)
Un prost găsește totdeauna pe altul mai prost care să-l asculte cu gura căscată. (Mihail Sadoveanu)
Zis-a Avva Pimen: Învață-ți gura să vorbească cele ale inimii!