Fin

 Egoismul este o patimă rafinată. (Sfinții Părinți)

 Ironia este felul cel mai rafinat de a expune defectele altora. (John Locke)

 Literatura înaltă și fină este ca vinul, iar a mea este ca apa; oricui însă îi place apa. (Mark Twain)

 O viață nu poate căpăta strălucire decât dacă este finisată și muncită. (Masutatsu Oyama)

 Pavel îl vede pe creștin ca un ins cu foarte multă statornicie. Iar statornicia i-o dă duhul și prin aceasta el devine om duhovnicesc. Duhul reprezintă permanența omului și reprezintă mai cu seamă etajul superior pe care el poate să intre în comunicare și în comuniune cu Dumnezeu. De aceea scările acestea terminologice ale Sfântului Apostol Pavel: este trupescul, la nivelul de jos, este psihicul, deasupra, este duhovnicescul, deasupra, și deasupra tuturor este noeticul, de la noos, care este puțin convențional tradus prin intelect, rațiune, inteligență. Este partea cea mai fină, cea mai rafinată a sufletului, fără să fie altceva decât sufletul și prin care omul duhovnicesc, în starea de extaz, intră în comuniune cu Dumnezeu. Dar mai mult decât starea de extaz, pentru că extazul este revărsarea insului în afara lui; în starea de entaz, care este înmănuncherea insului în interiorul său, în propriul său interior, așa încât omul cu adevărat duhovnicesc, și mă refer la categoria sfântului de acuma, depășește etajul și al psihicului și al duhovnicescului și intră în acela al noeticului, în care sfera aceea foarte, foarte fină a sufletului poate să atingă starea aceea de entaz și deci de legătură imediată cu Dumnezeu. (Mitropolitul Bartolomeu Anania 12.19)

 Ți-am dat veșminte brodate, încălțăminte de piele fină, o legătură de vison pentru cap și o mantie de mătase. (Iezechiel 16.10)