A uita este marele secret al firilor tari și creatoare, a uita asemenea naturii care nu-și cunoaște trecutul, care reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite. (Honoré de Balzac)
Arta teatrului are nevoie de firi de structură excepțională. (Camil Petrescu)
Asceza este omorârea morții din noi, ca să se elibereze firea de sub robia ei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Ba, ceea ce ar fi și mai grav, însăși crearea omului și înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu și nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creștin din secolul al doilea)
Banul este cea mai sigură piatră de cercare a firii omenești. (Vasile Alecsandri)
Binele, din punct de vedere moral, este tot ceea ce se potrivește cu firea omenească. (Ioan Slavici)
Conștiința bună se află prin rugăciune, iar rugăciunea curată prin conștiință. Căci una are trebuință de alta prin fire. (Sfântul Marcu Ascetul)
Dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învață, să se sârguiască în învățătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăție; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluiește, să miluiască cu voie bună! (Romani 12.7, 8)
Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari neajunsuri. (Ecclesiastul 10.4)
Dar pentru că firea omenească este trândavă și se îndreaptă mai degrabă spre tihnă și plăceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă și de plăceri și să ne și ducă de la grijile lumești la lucrarea celor duhovnicești. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinței au fost tăiate, iar tu stai prin credință. Nu te îngâmfa, ci temete; căci dacă Dumnezeu n-a cruțat ramurile firești, nici pe tine nu te va cruța. (Romani 11.19-21)
Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârșirea Celui Atotputernic? Ea este mai înaltă decât cerurile. Și ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăția morții. Cum vei pătrunde-o tu? (Iov 11.7, 8)
Dragostea de Dumnezeu este mișcarea cea mai firească a inimii. 9.19
Firea ațâță poftele, dar, pe măsură ce crește asceza, ea le și stinge. (Patericul)
Firea omului îl atrage spre vechile deprinderi. (Juvenalis)
În firea omului stă să aleagă între bine și rău. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simțurile sufletului său, deoarece potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simțuri ale sufletului și anume inteligența, cunoașterea, discernământul, răbdarea și mila primesc harul cel de sus și sfințirea duhului sunt cu adevărat fecioare înțelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioare neînțelepte și fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Înțeleptul se teme și se ferește de rău, iar cel fără de minte își iese din fire și se simte la adăpost. (Solomon 14.16)
Judecata asupra celui de o fire cu tine peste care ești stăpân se face o sentință asupra ta, așa cum este. (Sfântul Grigorie de Nisa)
Judecați în voi înșivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit? Nu vă învață oare însăși firea că necinste este pentru un bărbat să-și lase părul lung? Și că pentru o femeie, dacă își lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. (I Corinteni 11.13-15)
Lucrurile mai presus de fire pot fi înțelese doar prin puterea credinței. (Sfântul Ioan Damaschin)
Pentru că orice fel de fiare și de păsări, de târâtoare și de vietăți din mare se domolește și s-a domolit de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. (Iacob 3.7, 8)
Precum și este scris: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viață„; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; și cum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești. Și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc. (I Corinteni 15.45-49)
Toate sunt după fire, numai păcatul este împotriva firii. (Sfântul Ioan Damaschinul)
Toți am fost creați capabili să dobândim virtutea, dar prin învățătură și exercițiu unul se apropie mai mult de ea, altul mai puțin . De aceea unii ajung până la o virtute desăvârșită, alții ajung până la o oarecare virtute, iar alții, pentru că nu și-au dat niciun interes, deși prin firea lor erau în stare, s-au îndreptat spre fapte contrarii. (Cuviosul Clement Alexandrinul)