Acum lumină biruitoare se revarsă din norii de la miazănoapte și măreția Domnului robește și cutremură inima. (Iov 37.22)
Am stat lângă multe persoane care și-au dat sfârșitul, am stat lângă mulți muribunzi, i-am vegheat până la capăt. Toți, invariabil toți, cereau o clipă în plus de viață, ca să-și rezolve criza, problema lăuntrică. (Un duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i știm numele.) Este cutremurător! Și spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poți face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)
Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocurea, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. (Luca 21.10, 11)
Ca să-i ferească sufletul de prăpastie și viața lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui și oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)
Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur și zgomot mare, uragan și vijelie și flăcări de foc mistuitor! (Isaia 28.6)
Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67.8, 9)
Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a și s-a cutremurat pământul. (Psalmi 76.17)
Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete și fulgere și nor des pe Muntele Sinai și sunet de trâmbițe foarte puternic. Și s-a cutremurat tot poporul în tabără. Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu și au stat la poalele muntelui. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el în foc; și se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, și tot muntele se cutremura puternic. (Ieșirea 19.16-18)
Iar Iisus, strigând iarăși cu glas mare, Și-a dat duhul. Și iată, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos, și pământul s-a cutremurat și pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților adormiți s-au sculat. (Matei 27.50-52)
Nici de glasul trâmbiței, nici de răsunetul cuvintelor despre care cei ce îl auzeau s-au rugat să nu li se mai grăiască, deoarece nu puteau să sufere porunca: „Chiar dacă și fiară de s-ar atinge de munte, să fie ucisă cu pietre, sau să fie străpunsă cu săgeata„, și atât de înfricoșătoare era arătarea, încât Moise a zis: „Sunt înspăimântat și mă cutremur!”. (Evrei 12.19-21)
Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde: Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine, pentru o femeie disprețuită când ea se mărită și pentru o slugă care moștenește pe stăpâna sa. (Solomon 30.21-23)
Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur. (Psalmi 2.11)
Și iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer și venind, a prăvălit piatra și ședea deasupra ei. Și înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Și de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau și s-au făcut ca morți. (Matei 28.2-4)
Și intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta? Iar mulțimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii. (Matei 21.10, 11)
Și m-am uitat când a deschis pecetea a șasea și s-a făcut cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr și luna întreagă s-a făcut ca sângele, și stelele cerului au căzut pe pământ, precum smochinul își leapădă smochinele sale verzi, când este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat în lături, ca o carte de piele pe care o faci sul și toți munții și toate insulele s-au mișcat din locurile lor. (Apocalipsa 6.12-14)
Teamă și cutremur au venit asupra mea și m-a acoperit întunericul. Și am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc? Iată m-aș îndepărta fugind și m-aș sălășlui în pustiu. (Psalmi 54.5-7)