Patimile (Acedia – Mândria)

Patimile

Patimile  7.15, 8.20

Patimile nu-l pot birui pe acela care are frica de Dumnezeu.  6.5

Patimile nu ţin de suflet, chiar dacă ele se mişcă în el. (Sfântul Isaac Sirul)

Patimile sufletului  11.5

Patimile sunt asupririle dracilor. (Sfinţii Părinţi)

Patimile sunt bolile sufletului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

A persevera în făţărnicie devine un pericol mortal.  7.2

Acedia este cea mai apăsătoare şi greu de îndurat patimă. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Acedia este gustarea gheenei. (Sfântul Ioan Casian)

Acedia este moartea sufletului şi a minţii.(Sfântul Simeon Noul Teolog)

Acedia nu este urmată de o altă patimă pentru că le are în ea pe toate. (Sfinţii Părinţi)

Acedia, o stare păcătoasă şi destul de primejdioasă pentru om.  12.6

Acedia/

Rugăciunea curată, leacul acediei.  12.6

Aroganţa e conştiinţa de sine a complexului de inferioritate. (Jean Rostand)

Aroganţa este un monstru. Ea nu are simţuri, ci numai o limbă ascuţită si un deget arătător. (Toba Beta)

Aroganţa scade înţelepciunea. (Proverb arab)

Aroganţa/

Adevăratele trăsături ale ignoranţei sunt vanitatea, mândria şi aroganţa. (Samuel Butler)

Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educată se poartă cu o  nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere modestiei. (Aleksandr  Soljeniţân)

La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit. (Jean de la Bruyère)

Mândria este mama aroganţei. (Toba Beta)

Omul vanitos este laş în faţa judecăţii oamenilor şi arogant în faţa judecăţii lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Scărarul)

Ascultarea de voia proprie, opusă ascultării de Dumnezeu.  2.5

Asuprirea/

Atunci s-a sculat regele Egiptului şi cu şiretenie i-a umilit, şi i-a asuprit cu făcutul de cărămidă şi i-a pus în rândul robilor. Dar ei au strigat către Dumnezeul lor, Care a bătut ţara Egiptului cu plăgi fără leac, din care pricină Egiptenii i-au izgonit din ţara lor. (Iudita 5.11, 12)

Ci toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai de plâns decât sufletul unui copil; sunt toţi duşmanii poporului tău şi asupritorii lui; căci pe toţi idolii neamurilor i-au socotit drept dumnezei pe cei care nici cu ochii nu văd, nici cu nasul nu respiră, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele mâinilor nu pipăie, nici cu picioarele nu umblă. (Solomon 15.14, 15)

Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi. (Ecclesiastul 5.7)

Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui! Dacă leul mugeşte, cine nu se va înfricoşa? Şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci?  Daţi de ştire de pe acoperişurile palatelor din Aşdod, de pe palatele din ţara Egiptului şi ziceţi: Adunaţi-vă pe muntele Samariei şi vedeţi câte neorânduieli sînt în această cetate si ce asupriri în sânul ei. (Amos 3.7-9)

Lenea şi mândria ne apasă mai greu decât guvernele şi parlamentele. Să ne lecuim de primele şi le vom suporta mai uşor pe cele din urmă. (Benjamin Franklin)

Nebunia este, deseori, logica unei minţi pline de bun simţ, oprimate. (Oliver Wendell Holmes)

Orice război de eliberare este sacru; orice război de asuprire este blestemat. (Henri Lacordaire)

Patimile sunt asupririle dracilor. (Sfinţii Părinţi)

Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine deloc. Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui. (Iov 20.19-22)

Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri. (Isaia 58.3)

Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a arătat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug. Iar Moise, văzând, s-a minunat de vedenie, dar când s-a apropiat ca să ia seama mai bine, a fost glasul Domnului către el: „Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov„. Şi Moise, tremurând, nu îndrăznea să privească; iar Domnul i-a zis: „Dezleagă încălţămintea picioarelor tale, căci locul pe care stai este pământ sfânt. Privind, am văzut asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul lor l-am auzit şi M-am pogorât ca să-i scot. Şi acum vino, să te trimit în Egipt„.  (Faptele Apostolilor 7.30-34)

Atâta timp cât trupul lucrează pentru patimi, sufletul nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. (Mitropolitul Filaret)

Băbismele  6.17, 12.8

Bârfa/

A ponegri pe altul e cea mai mare crimă. (Părintele Vichentie Mălău)

Bârfeala este puiul urii, care oţărăşte iubirea.  9.18

Cei absenţi sunt asasinaţi prin bârfă. (Paul Scarron)

Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam. (Iov 42.3)

Cine te linguşeşte în faţă, te bârfeşte pe la spate. (Napoleon Bonaparte)

Dintre toate fiarele sălbatice, cea mai primejdioasă este bârfitorul, iar printre cele domestice e linguşitorul. (Diogene din Sinope)

E trist când lumea te bârfeşte, dar când nu te bârfeşte nimeni e groaznic! (Oscar Wilde)

Nu vorbi de rău, chiar dacă ai văzut cu ochii tăi. (Părintele Arsenie Papacioc)

Pe bârfitor şi pe cel cu două limbi blestemaţi-i, că pe mulţi care aveau pace i-au pierdut. (Ecclesiasticul 28.14)

Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe nişte făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta. (I Petru 2.12)

Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni. (Iov 5.21)

Vrei să-i faci rău cuiva? Nu-l bârfi, ridică-l în slăvi. (André Siegfried)

Beţia  2.10

Beţia e în stare să anihileze simţurile şi să întunece mintea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Beţia este eşecul omului în a-şi controla gândurile. (Ray Stannard Baker)

Beţia este o nebunie voluntară. (Seneca)

Beţia Îl goneşte pe Duhul Sfânt.  2.9

Beţia nu-i ia omului numai judecata, ci îi schimbă şi simţurile şi-l face pe cel ce se îmbată mai rău decât orice animal. Care vită îşi răneşte într-atât vederea şi auzul cum şi le răneşte beţivul? Nu-i aşa că nu-şi mai cunosc cunoscuţii? Nu aleargă adeseori la străini ca la nişte prieteni? Nu sar de multe ori peste umbre, ca peste nişte şanţuri şi prăpăstii? … (Sfântul Vasile cel Mare)

Beţia nu-L primeşte pe Domnul.  2.9

Beţia/

Anxietatea este ameţeala libertăţii. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Beţivii nu vorbesc de băutură. (Emile Zola)

Beţivul este şi mândru; el nu se va considera beţiv. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe omul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu lanţuri de nedezlegat. Dar mai bine spus, omul beat e mai rău decât omul mort. Omul mort nu mai poate face rău, nici bine. Omul beat, însă, bine nu poate face, ci numai rău. Face de râs pe toţi, şi pe femeie şi pe copii. Prietenii se ascund şi se ruşinează, gândindu-se la ruşinea lui. Duşmanii se bucură, îşi bat joc de el, îl blestemă  …  Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutură, care toarnă vin în el în fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor?  …  (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. (Solomon 23.21)

Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci. Vin până la îmbătare să nu bei şi beţia să nu călătorească cu tine pe cale! (Tobit 4.15)

Creaţioniştii par a sugera că o “teorie” este ceva ce ai inventat după o noapte de beţie. (Isaac Asimov)

Cu cât stai mai rău cu gânditul, cu atât o duci mai bine cu băutul. (Scriitorul american Terry Goodkind)

Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca dinţii de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică. (Ioil 1.5, 6)

Izvoarele răutăţilor dintr-o ţară sunt cârciumile şi luxul. (Nicolae Iorga)

În urma unei adevărate nevoi, monahului îi este îngăduit să bea vinul cu măsură (cumpătat), ca vinul să lucreze în stomac, nu şi în cap. (Avva Xoie)

Lăcomia este o beţie mai rea decât beţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

„M-au lovit… Nu m-a durut! M-au bătut… Nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, voi cere iarăşi vin„. (Solomon 23.35)

Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor, căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe.  (Solomon 23.20, 21)

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)

Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere de timp. Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură şi dacă îl lauzi te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi pierde frumuseţea şi cinstea printre străini. (Părintele Savatie Baştovoi)

Omul se cunoaşte în trei împrejurări: la mânie, la bani şi la pahar. (Proverb italian)

Pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (Galateni 5.21)

Pot dărui creierilor mei altceva mai bun decât alcool. Băutura este pentru creier ceea ce este nisipul pentru rulmenţii unei maşinării. (Thomas Alva Edison)

Să fugim de desfătare, de beţia pricinitoare de mult râs şi maică a desfrânării. 2.9

Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte. (Romani 13.13, 14)

Şi a scos capul din desagă şi, arătându-l, le-a zis: „Iată capul lui Olofern, căpetenia armatei Asirienilor; iată şi perdeaua sub care sta în beţia lui. Şi Dumnezeu l-a ucis prin mâna unei femei. (Iudita 13.14)

Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. (Efeseni 5.18)

Trei feluri de oameni spun adevărul: proştii, copiii şi beţivii. (Proverb german)

Un om cumpătat nu se împrieteneşte cu un beţiv. (Samuel Smiles)

Urgie mare este femeia beţivă şi ruşinea sa nu o va acoperi nimic. (Ecclesiasticul 26.9)

Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin! (Isaia 5.11)

Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare! (Isaia 5.22)

Vinul este inocent, doar beţivul este vinovat. (Proverb francez)

Blânzi sunt aceia care pun capăt luptei de nepotolit din sufletul lor împotriva mâniei, a poftei şi a patimilor înrudite cu acestea. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit. (Avva Pimen)

Calomnia este fiica ignoranţei şi soră geamănă cu invidia. (F. Romero Robledo)

Calomnia este flagelul cel mai de temut, pentru că ea reprezintă doi vinovaţi şi o victimă. (Herodot)

Calomnia este o patimă ciudată; încercarea de a o înlătura o face să trăiască; indiferenţa o distruge în mod inevitabil. (Thomas Paine)

Calomnia este răzbunarea laşului şi disimularea apărării sale. (Samuel Johnson)

Calomnia nu atinge niciodată mediocrităţile, care mor de ciudă că trăiesc ignorate. (Honoré de Balzac)

Calomnia nu este altceva decât “zgomotul” pe care îl fac cei nebuni. (Diogene din Sinope)

Calomnia/

Adevărul este în principiu cea mai bună soluţie împotriva calomniei. (Abraham Lincoln)

Când dezbaterea este pierdută, calomnia devine unealta ratatului. (Socrate)

Există ceva mai îngrozitor decât calomnia: adevărul. (Talleyrand)

Nu este virtute pe care calomnia să nu ştie să o atingă. (William Shakespeare)

Capra vecinului.  4.13

Cârtirea/

Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui, ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustiu şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile. (Psalmi 105.24-27)

Cărturarii cârtitori  11.10

Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Iar fariseii şi cărturarii au început să cârtească, zicând: Cine este Acesta care grăieşte hule? Cine poate să ierte păcatele decât unul Dumnezeu? (Luca 5.21, 22)

În pustia aceasta toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron. Şi au zis către ei fiii lui Israel: „Mai bine muream bătuţi de Domnul în pământul Egiptului, când şedeam împrejurul căldărilor cu carne şi mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-aţi adus în pustia aceasta, ca toată obştea aceasta să moară de foame”. (Ieşrea 16.2, 3)

Mai uşor se mântuieşte bogatul harnic, drept şi milostiv decât săracul cârcotaş. (Părintele Ilie Cleopa)

Nici să cârtiţi, precum au cârtit unii dintre ei şi au fost nimiciţi de către pierzătorul. (I Corinteni 10.10)

Nu tot aşa am grăit şi cu robul Meu Moise, – el este credincios în toată casa Mea: cu el grăiesc gură către gură, la arătare şi aievea, iar nu în ghicituri, şi el vede faţa Domnului. Cum de nu v-aţi temut să cârtiţi împotriva robului Meu Moise?” Şi s-a aprins mânia Domnului asupra lor şi, depărtându-Se Domnul, s-a depărtat şi norul de la cort şi iată s-a făcut albă de lepră, ca zăpada. Şi când s-a uitat Aaron la Mariam, iată era leproasă. (Numerii 12.7-10)

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)

Potrivnica ei însă o amăra grozav, aţâţând-o ca să cârtească din pricină că nu i-a dat Domnul prunci. (I Regi 1.6)

Raiul este plin de canceroşi care n-au cârtit. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)

Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte mulţimea. (Ioan 7.12)

Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei, zicând: Aceştia de pe urmă au făcut un ceas şi i-ai pus deopotrivă cu noi, care am dus greutatea zilei şi arşiţa. (Luca 20.11, 12)

Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând: Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. (Luca 15.2)

Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. (Marcu 7.2, 3)

Cel aflat în afara nădejdii este în chip văzut şi în afara credinţei.  11.21

Cel ce caută lauda, e supus patimii şi cel ce se plânge de necaz, iubeşte plăcerea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Clevetirea  9.8, 10.3, 2.9

Clevetirea/

Cel ce păzeşte legea este un fiu înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu clevetitorii face ruşine tatălui său. (Solomon 28.7)

Cel ce rosteşte clevetirea şi cel ce ascultă, amândoi îl au pe diavol: unul pe limbă, iar altul în urechi. (Sfântul Francisc de Sales)

Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor.(Psalmi 71.4)

Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele celor mari a stricat. Limba clevetitoare femei vrednice a izgonit şi le-a lipsit de ostenelile lor. Cel care ascultă de ea, nu va afla odihnă, nici nu va locui cu linişte. (Ecclesiasticul 28.15-17)

Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)

Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. (Psalmi 100.6)

Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. (Solomon 25.23)

Coborârea Fiului lui Dumnezeu este singurul leac al bolii noastre. Prin iconomie, singurul doctor înţelept al sufletelor noastre, primind în Sine pătimirile noastre, a vindecat boala tuturor. (Leonţiu de Bizanţ, unul dintre marii scriitori bisericeşti)

Dacă nu ştii să ierţi, rămai în braţele satanei.  10.4

Dacă vezi vreun frate robit de vreo patimă, nu-l urî, urăşte patima, care se războieşte cu el.  8.4

De dragul plăcerii, iubim patimile şi de teama durerii, fugim de virtute. (Sfântul Maxim Mărurisitorul)

Defăimarea este fiica amorului propriu şi a trândăviei. (Voltaire)

Defăimarea/

Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi defăimarea vor înceta. (Solomon 22.10)

Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun. (Solomon 10.18)

Iar El le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va aşeza iarăşi toate. Şi cum este scris despre Fiul Omului că va să pătimească multe şi să fie defăimat? (Marcu 9.12)

Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. (Psalmi 21.6)

 Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. (Psalmi 30.18)

Nu căuta să te înalţi defăimând pe alţii. (în Mahabharata)

Nu lăsaţi ca bunul vostru să fie defăimat. (Romani 14.16)

Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te grăieşte de  rău; căci inima ta singură ştie de câte ori şi tu ai defăimat pe alţii. (Ecclesiastul 7.21, 22)

Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni. (Solomon 16.28)

Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. (Efeseni 4.31)

Pe calea cea împărătească să umblaţi şi milele să număraţi şi să nu defăimaţi.(Avva Veniamin)

Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării; el nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte. (Solomon 6.34, 35)

Regele s-a bucurat foarte şi a poruncit să scoată pe Daniel din groapă şi Daniel a fost scos din groapă şi nici o rană nu i-a fost găsită, căci nădăjduise în Dumnezeul lui. Atunci a poruncit regele să aducă pe bărbaţii aceia care defăimaseră pe Daniel şi au fost aruncaţi în groapa cu lei, ei, fiii lor şi femeile lor, şi nici nu au ajuns bine în fundul gropii, că leii s-au şi năpustit asupra lor şi le-au sfărâmat toate oasele. (Daniel 6.24, 25)

Şi a început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze. (Marcu 8.31)

Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. (Psalmi 118.141)

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)

Delăsarea  10.1

Deşertăciunile lumeşti.  5.2

Desfătarea  5.15

Desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.5)

Desfătarea/

Care om, îndestulat cu hrană îmbelşugată şi trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har duhovnicesc? (Sfântul Vasile cel Mare)

Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. (Psalmi 4.1)

Când trupul se desfată, se face uşă de intrare a diavolului în suflet. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale. (Psalmi 36.4)

Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. (II Petru 2.13, 14)

Gloria nu-l poate desfăta pe cel ce o câştigă prin furt şi nu prin vrednicie. ((Nicolai V. Gogol)

Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.4, 5)

Pune faţă în faţă aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, şi desfătarea, care îndepărtează de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să fugim de desfătare, de beţia pricinitoare de mult râs şi maică a desfrânării. 2.9

V-aţi desfătat pe pământ şi v-aţi dezmierdat; hrănit-aţi inimile voastre în ziua înjunghierii. (Iacob 5.5)

Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. (Luca 6.25)

Desfrânarea  2.9, 8.9

Desfrânarea/

A iubi pe duşmani nu înseamnă a iubi răul, nici necredinţa sau desfrânarea sau hoţia, ci înseamnă a iubi pe hoţ, pe necredincios, pe desfrânat nu pentru că păcătuiesc, că prin asta întinează numele de om, ci pentru că sunt oameni şi făpturi ale lui Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Acolo unde sfânta pietate e alungată, domneşte desfrâul. (Publilius Syrus)

Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)

Cauza bolilor: desfrânarea. Medicamentul: înfrânarea. (Părintele Arsenie Boca)

Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. (Solomon 23.21)

Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. (Marcu 7.21-23)

Ce folos are păcătosul de curviile sale din tinereţe, dacă la bătrâneţe ajunge povară pentru copiii săi? (Părintele Savatie Baştovoi)

Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea. (Solomon 29.3)

Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi se jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin casele desfrânatelor. (Ieremia 5.7)

Curvia 5.16

De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai. (Psalmi 49.19)

Desfrânarea  2.9, 8.9

Dintre dracii care  se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Toti ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi de ei. Căci este cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui. (Evagrie Ponticul)

Dispreţuieşte plăcerile; plăcerea cumpărată cu durere e vătămătoare. (Quintus Horatius Flaccus)

Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5)

Duhul curviei.  2.10, 12.4

Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. (II Petru 2.13, 14)

Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui. (Matei 5.28)

Fraţilor, prea-săturarea este maica desfrânării, iar postul şi înfrânarea este bogăţia sufletului. (Patericul)

Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? (I Corinteni 6.18, 19)

Iar pe fruntea ei scris nume tainic: Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului. (Apocalipsa 17.5)

Iar trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m-am scârbit de viaţa lor: Săracul trufaş, bogatul

mincinos şi bătrânul desfrânat şi lipsit de înţelepciune. În tinereţile tale n-ai adunat, şi cum vei afla la bătrâneţile tale? (Ecclesiasticul 25.3-5)

În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, …   (vezi Sufletul)

Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)

Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor, căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe.  (Solomon 23.20, 21)

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)

Nu-l judeca pe cel curvar, dacă eşti tu curat, căci de asemenea calci legea. Căci Cel ce a zis: să nu curveşti, a zis şi să nu judeci! (Patericul)

Postul este frâu călugărului asupra păcatului. Cel ce îl leapădă, cal turbat după parte femeiască se află. (Avva Yperehie)

Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu. (Iacob 4.4)

Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte. (Romani 13.13, 14)

Şi a zis Domnul către mine: „Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie îndrăgită de un prieten, şi totuşi desfrânată, aşa precum Domnul iubeşte pe fiii lui Israel, deşi ei se întorc spre dumnezei străini şi iubesc turtele de struguri„. (Osea 3.1)

Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite. (II Petru 2.6-8)

Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de furtişagurile lor. (Apocalipsa 9.21)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

Văzut-am desfrânarea ta şi strigătele tale de plăcere, netrebniciile tale şi urâciunile tale de pe dealuri şi din câmp. Vai ţie, Ierusalime, tu eşti necurat! Dar până când…?” (Ieremia 13.27)

Viaţa trăită în desfrâu este o ruşine, chiar dacă-i plăcută. (Menandru)

Voluptatea este poarta prin care intră desfrâul. (Petre Ţuţea)

Dezordinile spirituale se traduc inevitabil în suflet şi trup prin tulburări patologice.  4.12

Diavolul se foloseşte de obicei de slăbiciunile noastre, adică de împătimirea noastră pentru cele pământeşti, atunci când ne întinde momeala ispitei. (Origen)

Dispreţul este forma cea mai subtilă a răzbunării. (Baltasar Gracian)

Dispreţul trebuie să fie cel mai tăcut sentiment al nostru. (Antoine de Rivarol)

Dispreţul/

Acestea grăieşte, îndeamnă şi mustră cu toată tăria. Nimeni să nu te dispreţuiască.(Evrei 2.15)

Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui, ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustiu şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile. (Psalmi 105.24-27)

Ca să înlături mândria, trebuie să te rogi cu lacrimi, să nu dispreţuieşti pe nimeni şi să primeşti necazurile cele fără de voie. (Sfântul Talasie Libianul)

Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cel ce dispreţuieşte (acestea), nu dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Său cel Sfânt. (I Tesaloniceni 4.7)

Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.  (Luca 18.9-14)

Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. (Romani 14.3)

Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte. (Solomon 14.2)

Culmea dispreţului constă în a nu te osteni să descoperi nici măcar defectele aproapelui. (Jose Ortega y Gasset)

Curăţirea sufletului se face prin dispreţuirea plăcerilor simţurilor. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dar tu, de ce judeci pe fratele tău? Sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea judecăţii lui Dumnezeu. (Romani 14.10)

Dispreţuirea binelui este acelaşi lucru cu primirea răului. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai credinţa religioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi istoric francez contemporan cu Napoleon Bonaparte)

Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăcerea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit. (Albert Camus)

Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic. Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc. De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli. (Iov 5.17-19)

Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag. (Solomon 3.11, 12)

Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. (Solomon 1.7)

Iar de va veni Timotei, vedeţi să fie fără teamă la voi, căci lucrează ca şi mine lucrul Domnului. Nimeni deci să nu-l dispreţuiască; ci să-l petreceţi cu pace, ca să vină la mine; că îl aştept cu fraţii. (II Timotei 16.10, 11)

Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: „Te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine fecioara, fiica Sionului; în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului! (Isaia 37.22)

Israel a dispreţuit milostivirea mântuitoare; duşmanul să-l urmărească! Ei şi-au ales rege fără voinţa Mea, şi-au pus căpetenii fără ca Eu să fi ştiut. Din aurul şi din argintul lor şi-au făcut idoli, ca ei să se prăbuşească. (Osea 8.3, 4)

Luaţi seama să nu răsplătească cineva cuiva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi. Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. Duhul să nu-l stingeţi. Proorociile să nu le dispreţuiţi. Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; feriţi-vă de orice înfăţişare a răului. Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi desăvârşit, şi întreg duhul vostru, şi sufletul, şi trupul să se păzească, fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos. (I Tesaloniceni 5.15-23)

Minciuna este dispreţuirea şi oarecum nimicirea propriei tale demnităţi umane.(Immanuel Kant)

Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. (Psalmi 118.163, 164)

Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea; dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ceea ce are în casa lui. (Solomon 6.30, 31)

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. (Matei 6.24)

Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia.  (I Timotei 4.12)

Nu dispreţui sensibilitatea nimănui; sensibilitatea fiecăruia e propriul lui geniu. (Charles Baudelaire)

Nu dispreţui vorba celor bătrâni, că şi ei au învăţat de la părinţii lor. Că de la ei vei învăţa înţelepciunea şi  îndemânarea de a da răspuns bun la nevoie. (Ecclesiasticul 8.9)

Nu poţi să dispreţuieşti ştiinţa fără să dispreţuieşti raţiunea; nu poţi dispreţui raţiunea fără a dispreţui pe om. (Anatole France)

Nu trebuie să confundăm (cum fac unii oameni complexaţi) orice ironie cu batjocura, desconsiderarea, insulta. Ironia civilizată face parte din panoplia dialogului. S-au scris cărţi despre ironie (Jankélévitch). (George Pruteanu)

Nu-i dispreţuim pe toţi care au vicii, însă îi dispreţuim pe ei care n-au nicio virtute. (François de La Rochefoucauld)

Numai de Dumnezeu trebuie să ne temem, dispreţuindu-i pe diavoli şi netemându-ne deloc de ei. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. (Solomon 1.29, 30)

Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr. (Solomon 14.20)

Şi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: „Mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestui templu şi tot mâinile lui îl vor termina, şi tu vei şti că Domnul Savaot m-a trimis la voi. Căci cine a dispreţuit vremea acestor începuturi mici? Ei se vor bucura văzând cumpăna zidarului în mâna lui Zorobabel. Iar aceste şapte (candele) sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul„. (Zaharia 4.8-10)

Şi aţi uitat îndemnul care vă grăieşte ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când eşti mustrat de El. (Evrei 12.5)

Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2.3, 4)

Şi venind în patria Sa, îi învăţa pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: De unde are El înţelepciunea aceasta şi puterile? Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii) Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi se sminteau întru El. Iar Iisus le-a zis: Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. (Matei 13.54-58)

Unii oameni dispreţuiesc tot ce sunt incapabili să înţeleagă. (Alexandru Paleologu)

Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. (Matei 18.10)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Duhul răutăţii/

Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. (Filipeni 6.12)

Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate şi alungă-le de la faţa mea, a nepriceputului. (Sfinţii Părinţi)

Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. (Matei 10.1)

Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor, prin făţărnicia unor mincinoşi, care sunt înfieraţi în cugetul lor. (I Timotei 4.1, 2)

Diavolul, după ce secole de-a rândul s-a luptat să scoată Biserica din lume, fără să reuşească, acum se luptă să bage duhul lumii în Biserică. (Părintele Porfirie)

Dintre dracii care  se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Toti ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi de ei. Căci este cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui. (Evagrie Ponticul)

Duhul curviei.  2.10, 12.4

Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20)

Închide uşa chiliei tale oamenilor, uşa buzelor tale cuvintelor, şi uşa gândurilor tale duhurilor necurate. 3.1

Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. (Filipeni 2.3)

Precum se topeşte ceara de foc, aşa se topeşte duhul necurat de focul lui Dumnezeu.  6.5

Să nu te înalţi întru inima ta pentru că înţelegi cele zise în Scripturi, ca să nu cazi cu mintea în duhul hulirii. (Sfântul Marcu Ascetul)

Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi. (Marcu 5.7-9)

Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine. (Sfântul Justin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)

Dumnezeu să-i răsplătească!  10.3

Egoismul este o patimă rafinată. (Sfinţii Părinţi)

Eu împărat sunt astăzi! Că am împărăţit peste patimi. (Avva Iosif cel din Panefo)

Fărădelegea/

Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi. (Solomon 10.29)

Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare; iar calea celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica. (Solomon 4.18, 19)

Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. (Psalmi 89.7-9)

Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea? Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu. (Psalmi 93.15, 16)

Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu, Doamne, fă milă cu noi pentru numele Tău! Mare este abaterea noastră şi am păcătuit înaintea Ta. (Ieremia 14.7)

Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu Îşi mai aduce aminte de fărădelegile tale. (Isaia 43.25)

Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci acesta este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată. (Ieremia 51.6)

Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit. (Iezechiel 16.49)

Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. (Solomon 10.20)

M-am scăpat de fărădelegi şi m-am vindecat. (Sfântul Nicolae Cabasila)

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. (Psalmi 50.3, 4)

Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.4, 5)

Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. – Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele  voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire. Căci atunci, când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. (Romani 6.19, 20)

Postul curăţeşte păcatele şi fărădelegile tale.  2.10

Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor. (Psalmi 140.3, 4)

Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte. (Psalmi 78.8)

Şi era Iosua îmbrăcat în veşminte murdare şi stătea înaintea îngerului. Şi a răspuns şi a zis celor care stăteau înaintea lui: „Dezbrăcaţi-l de veşmintele cele murdare!” Şi i-a zis lui: „Iată ţi-am iertat fărădelegile şi te-am îmbrăcat cu veşmânt de prăznuire!” (Zaharia 3.3, 4)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. (Matei 23.27, 28)

Făţărnicia este omagiul pe care viciul îl aduce virtuţii.( François de La Rochefoucauld)

Făţărnicia/

A persevera în făţărnicie devine un pericol mortal.  7.2

Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. (Matei 6.16)

Desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.5)

Dragostea să fie nefăţarnică. Urâţi răul, alipiţi-vă de bine. (Romani 12.9)

Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul frate lui tău. (Luca 4.42)

Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor„. (Matei 15.7-9)

Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi? (Luca 12.56)

Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El. (Luca 13.15 – 17)

Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia. (Luca 12.1)

Ispita făţărniciei  7.2

Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)

Nu ştii tu oare că de mult de tot, din zilele când omul a fost aşezat pe pământ, desfătarea celor fără de lege ţine foarte puţin şi bucuria făţarnicului nu stă decât o clipă? (Iov 20.4, 5)

Nu te făţărnici înaintea oamenilor, şi buzelor tale ia aminte. Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău. (Ecclesiasticul 1.28)

Rugăciunea publică făţarnică  7.2

Un om făţarnic are două feţe şi niciun obraz. (Nicolae Iorga)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23.32)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. (Matei 23.27, 28)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară. (Matei 23.25, 26)

Flecăreala este mustrarea deşartă, care se manifestă prin ea, iar somnul lung este lenevirea sufletului.  9.18

Flecarii nu vor moşteni împărăţia lui Dummnezeu.  9.12

Frica apare din lipsa de credintă.  11.9

Frica de lume ne leagă de lume.  7.12

Furia e mama trădării. (Proverb galez)

Furia unui rege e ca răcnetul unui leu, iar bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. (Solomon 19.12)

Furia/

Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. (Romani 2.6-8)

Când a ajuns la trepte, a trebuit, de furia mulţimii, să fie purtat de ostaşi. Căci mergea după el mulţime de popor, strigând: Omoară-l! (Faptele Apostolilor 21.35, 36)

Cel care zâmbeşte în loc să se înfurie va fi întotdeuna mai puternic. (Proverb japonez)

Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit. (Faptele Apostolilor 7.54-60)

Linişteşte-ţi inima mânioasă şi înfuriată, sileşte-ţi mânia să asculte de raţiune, ca şi calul de frâu. 12.2

Nu te întovărăşi cu omul mânios şi cu cel înfierbântat de furie să n-ai nici un amestec, ca să nu te deprinzi pe calea lui şi să-ţi întinzi o cursă pentru viata ta. (Solomon 22.24, 25)

Nu te lăsa în voia patimilor tale, ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios. (Ecclesiasticul 6.2)

Oamenii furioşi nu sunt întotdeauna înţelepţi. (Jane Austen)

Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă. (Solomon 27.3)

Stâlpii cerului se clatină şi se înspăimântă la mustrarea Lui. Cu puterea Lui El a despicat marea şi cu înţelepciunea Lui a sfărâmat furia ei. (Iov 26.11, 12)

Şi judecata se va năpusti ca apa şi dreptatea ca un şuvoi furios. (Amos 5.24)

Gândul rău.  7.15

Gândurile care mişcă patimile animalice se fac mai cuminti şi mai slabe.  2.10

Gândurile potrivnice se numesc şi furnică-leu.  2.11

Gândurile rele.  4.7

Grija de multe.  2.9

Ignoranţa  5.4

Ignoranţa este fiica lenei. (Arthur Schopenhauer)

Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele. (Confucius)

Ignoranţa este originea tuturor relelor. (Socrate)

Ignoranţa este un mare duşman al minţii. (Sfântul Nicodim Aghioritul)

Ignoranţa nu este inocenţă, ci păcat. (Robert Browning)

Ignoranţa nu înseamnă lipsă de inteligenţă; înseamnă lipsă de cunoştinţe. (Dave Ramsey)

Ignoranţa/

A fi conştient că eşti ignorant este un mare pas spre educaţie. (Benjamin Disraeli)

Adevărata ignoranţă nu este absenţa cunoaşterii, ci refuzul de a o dobândi. (Karl Raimund Popper)

Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă. (Socrate)

Adevăratele trăsături ale ignoranţei sunt vanitatea, mândria şi aroganţa. (Samuel Butler)

Calomnia este fiica ignoranţei şi soră geamănă cu invidia. (F. Romero Robledo)

Cele două piscuri ale neştiinţei sunt: necredinţa în Dumnezeu şi superstiţia. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cum să ne ferim de ignoranţă.   5.4

Cunoaşterea noastră nu poate fi decât limitată, în timp ce ignoranţa trebuie să fie în mod necesar infinită. (Karl Popper)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate semenilor, drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)

Dacă cunoaşterea creează probleme, nu ignoranţa va duce la rezolvarea acestora. (Isaac Asimov)

Hazardul este măsura ignoranţei noastre. (Jules Henri Poincaré)

Infinit mai puternice decât raţiunea şi ştiinţa sunt ignoranţa şi nebunia. (Anatole France)

Intrarea în templul înţelepciunii este o recunoaştere a propriei noastre ignoranţe. (Proverb hindus)

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înşelat de aparenţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)

Norocul nu este decât o iluzie, crezută de ignoranţi şi vânată de nebuni. (Timothy Zahn)

Nu am întâlnit niciodată un om atât de ignorant încât să nu am ce să învăţ de la el. (Galileo Galilei)

Ocultarea cu bună ştiinţă sau din ignoranţă a acestei dimensiuni a creştinismul duce la o diluare a acestuia şi la transformarea sa dintr-un mod de viaţă, într-o simplă ideologie.  8.20

Rasismul este o consecinţă în plus a ignoranţei. (Marcio Barrios)

Ştiinţa noastră este o picătură, ignoranţa noastră, o mare (William James)

Teama este umbra alungită a ignoranţei. (Arnold Glasow)

Umpleţi prăpastia ignoranţei şi veţi distruge cuibul de criminalitate. (Victor Hugo)

Un om inteligent pe un plan poate fi un prost pe altul. (Albert Camus)

Un ziar este un mecanism pentru a-l face pe ignorant şi mai ignorant şi pe nebun mai nebun. (Scriitorul american Henry Louis Mencken)

Inima rea.  5.11

Invidia este o patimă nenorocită. (Mitropolitul Andrei Andreicuţ)

Invidia este singura patimă care se hrăneşte din virtuţile altora. (Sfântul Vasile cel Mare)

Invidia este tristeţea pentru fericirea aproapelui. (Sfântul Vasile cel Mare)

Invidia este ulcerul sufletului. (Socrate)

Invidia este un grăunte de nisip în ochi. (Proverb chinezesc)

Invidia roade pe invidios precum rugina roade fierul. (Antistene)

Invidia şi duşmănia au dărâmat cetăţi mari şi au nimicit din rădăcină popoare mari. (Sfântul Clement Romanul, ucenicul Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel.)

Invidia şi orgoliul dezbină de la cei mici la cei mari. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)

Invidia separă, smerenia uneşte. (Fericitul Augustin)

Invidia, viciu neputicios, nu se poate ridica până la însuşirile înalte, ci se târăşte jos, pe pământ, ca vipera ce se ascunde. (Ovidius)

Invidia/

Calomnia este fiica ignoranţei şi soră geamănă cu invidia. (F. Romero Robledo)

Corupţia nu răzbeşte mai bine decât cinstea. În mâna-ţi dreaptă poartă blânda pace, ca să impui invidiei tăcere. (William Shakespeare)

Cum să pricinuieşti suferinţe celor care te invidiază? Să fii bine dispus. (Diogene din Sinope)

De la invidie la răzbunare nu e decât un pas. (Honoré de Balzac)

Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos? Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui. (Matei 27.17, 18)

După glorie urmează invidia. (Sallustius)

Generosul dăruieşte, zgârcitul moare de invidie. (Rabindranath Tagore)

Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni de rând, răi, adunând gloată întărâtau cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea poporului. (Faptele Apostolilor 17.5)

Invidia e când te uiţi la succes, dar treci cu vederea sudoarea. (Miroslav Bustruc)

Mai rea invidia prietenului decât viclenia duşmanului. (Proverb italian)

Nu există semn mai bun al reuşitei decât ura şi invidia celorlalţi. (Gabriel Liiceanu)

O, invidia! Rădăcina tuturor relelor si vierme care roade virtuţile. (Miguel de Cervantes)

Să izgonim invidia din sufletul nostru, ca să atragem asupra noastră bunăvoinţa lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură da Aur)

Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi  în cinste înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât visurile.  (Sfântul Vasile cel Mare)

Ispita, ca fenomen, are o latură de seducţie şi una de testare.  12.17

Iubesc muzica cu patimă. Muzica e pentru mine un prilej de inspiraţie, dar câteodată un motiv de durere. (Gala Galaction)

Iubirea de argint/

Că iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns cu multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea şi urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. (II Timotei 6.10, 11)

Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie. (II Timotei 3.2)

Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: „Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”. (Iacob 13.5, 6)

Mintea devine oarbă prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava deşartă şi prin plăcere. (Sfântul Marcu Ascetul)

Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint şi-L luau în bătaie de joc. (Luca 16.14)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

Iubirea de stăpânire.  2.9

În fiecare patimă este câte un demon. (Sfinţii Părinţi)

În fiecare plăcere e ascunsă câte o durere. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Încrederea nesocotită în dumnezeiasca milostivire este şi mai primejdioasă.  9.21

Îndrăzneala şi râsul sunt asemenea focului care arde paiele. (Patericul)

Înfumurarea şi slava deşartă.  6.6

Îngâmfarea/

Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi pentru păcatele lor. Voi smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ. (Isaia 13.11)

Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat. (Tit 1.7, 8)

Când mândria şi îngâmfarea merg înainte, ruşinea şi paguba le urmează de aproape. (Ludovic al XI-lea)

Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie. (Solomon 21.24)

Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea. (Esop)

Dacă eşti iubitor de învăţătură, fă-te iubitor şi de osteneală. Căci simpla cunoştinţă îngâmfă pe om. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dar vei zice: Au fost tăiate ramurile, ca să fiu altoit eu. Bine! Din cauza necredinţei au fost tăiate, iar tu stai prin credinţă. Nu te îngâmfa, ci temete; căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. (Romani 11.19-21)

Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. (I Timotei 6.3-5)

Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor. Aceasta nu este decât păcat. (Solomon 21.4)

Prostia şi înfumurarea sunt tovarăşe nedespărţite. (Pierre Beaumarchais)

Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart. (Proverb arab)

Înjosirea/

Nu e de osândit înjosirea care apără de o primejdie. (Publilius Syrus)

Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău. Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale şi în mijlocul adunării te va înjosi, pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, şi inima ta este plină de vicleşug. (Ecclesiasticul 1.29-31)

Pasiunile înjosesc, pasiunea înalţă. (Mihai Eminescu)

Pe cât de puternic este adevărul, pe atât de slabă şi de neputincioasă este minciuna. Din omul cel mai neînsemnat, din stratul cel mai de jos al societăţii, adevărul face o personalitate ilustră. Minciuna însă, dimpotrivă, îl înjoseşte pe om şi dintr-un om mare face un om de nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Preoţii lui calcă legea Mea şi pângăresc lucrurile sfinte ale Mele; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt şi nu fac deosebire între curat şi necurat; de la zilele Mele de odihnă şi-au întors ochii, şi Eu sunt înjosit de către aceştia. (Iezechiel 22.26)

Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă. (Nicolae Iorga)

Înşelăciunea/

Aparenţele sunt deseori înşelătoare. (Esop)

Aşa sunt uneltirile vrăjmaşului: Ne urcă prin înşelăciune la mare înălţime, ca să ne coboare de acolo, în adâncul prăpastiei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăcerea aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea conştiinţei, cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele. (Solomon 20.17)

Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii. (Leonardo da Vinci)

Cea mai mare înşelăciune este să crezi că nu te înşeli. (Sfântul Ignatie Briancianinov)

Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea. (Solomon 12.17)

Chiar dacă ai vedea cu ochii tăi pe cel ce păcătuieşte, să nu osândeşti nici atunci, pentru că adeseori şi ochii se înşeală. (Sfântul Ioan Scărarul)

Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. (Marcu 4.19)

Diavolul poate înşela, poate pune piedici celor trândavi, dar nu poate opri, nu poate sili. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minţii şi asupra sentimentelor umane este devastator. Aşa este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârşit, ne întunecă judecata şi ne înşeală mintea, dar după ce a fost săvârşit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui. Plăcerea aceea scurtă şi ruşinoasă ne chinuie mereu şi ne umple de ruşine. (Din emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

El cunoaşte pe cei ce trăiesc din înşelăciune, El vede nedreptatea şi o ţine în seamă; astfel deci un om fără minte câştigă înţelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare. (Iov 11.11, 12)

Escrocheria şi linguşirea sunt relaţii de sânge. (Abraham Lincoln)

Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate. (Jack Penn)

Este mai cinstit să urăşti pe faţă, decât să-ţi ascunzi gândul sub un chip înşelător. (Cicero)

Foc! Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, nu dumnezeul filosofilor şi al înţelepţilor. ( Aceste cuvinte au fost scrise pe o bucată de hârtie, găsită cusută în căptuşeala hainei lui Blaise Pascal, după moartea sa, şi sună pentru noi ca un scurt testament)

Ispita este bântuiala cea rea, care înşeală şi împinge pe credincios sub jugul diavolului. (Fericitul Augustin)

Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate. (vezi Cunoaşterea de sine)

Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor neînţelepţi este înşelăciune. (Solomon 14.8)

La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian,   vezi Diavolul)

Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos. (Coloseni 2.8)

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înşelat de aparenţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)

Lumina înşelăciunii şi lumina harului.  2.7

Lumina înşelăciunii, fierbinte şi nu prea luminoasă.  2.7

Nimic nu ne înşeală mai mult decât propria noastră gândire. (Leonardo da Vinci)

Numai speranţa este reală, iar realitatea este amărăciune şi înşelăciune. (William Makepeace Thackeray)

Socotelile celor drepţi sunt dreptatea, iar punerile la cale ale celor nelegiuiţi înşelăciunea. (Solomon 12.5)

Speranţa înşeală mai mulţi oameni decât o face şarlatania. (Vauvenargues)

Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. (Marcu 4.18, 19)

Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)

Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât visurile. (Sfântul Vasile cel Mare)

Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi. (Ecclesiasticul 19.2)

Întreg consumismul, care mişcă mecanismul economic global, speculează chiar aceste slăbiciuni ale omului, pe care părinţii bisericii le numesc patimi.  8.20

Judecarea aproapelui.  8.10, 10.3, 11.7, 11.10, 12.4

Judecarea aproapelui e o afacere proastă. (Sfinţii Părinţi)

Judecarea aproapelui/

Când judeci pe aproapele îţi înăspreşti judecata şi-ţi măreşti vinovăţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cine dintre voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra.  11.7

Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? (Romani 14.4)

Cine-şi poate zări neputinţele şi sărăcia, nu mai are vreme si nici starea necesară să-i judece pe ceilalţi. 11.8

Cine-ţi dă dreptul de a judeca pe alţii?  117

Dacă o faci pe grijuliul, fii grijuliu mai întâi cu tine însuţi, unde păcatul este şi mai vădit şi mai mare. Iar dacă nu eşti grijuliu cu tine însuţi, apoi lămurit lucru este că şi pe fratele tău nu-l judeci pentru că te îngrijeşti de soarta lui, ci pentru că îl urăşti şi vrei să-l faci de ocară. Dacă aproapele tău trebuie judecat, apoi s-o facă unul care nu are astfel de păcate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Dacă vezi pe cineva păcătuind, nu vorbi, nici nu judeca, nici nu-l urî pentru ca nu cumva să cazi şi tu în acelaşi păcat. Zi mai bine: Eu sunt mai rău decât acesta. (Sfântul Efrem Sirul)

De la mândrie până la judecarea aproapelui nu-i decât un pas.  11.8

Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală. (Romani 14.13)

Este extrem de dureros să judeci un lucru pe care nu-l cunoşti. (Sfinţii Părinţi)

Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. (Luca 18.11, 12)

Ia seama la relele tale, nu ale altuia; şi nu se va jefui de tâlhari casa de lucru a minţii tale. (Sfântul Marcu Ascetul)

Înainte de a judeca pe altul, trebuie să privesc mai întâi asupra mea, să-mi contemplu găurile din coş.  12.4

Învingând ispitele, ne vom păzi mintea de judecată şi mânie, două dintre cele mai mari ispite care pândesc pe om.  10.7

Judecata asupra celui de o fire cu tine peste care eşti stăpân se face o sentinţă asupra ta, aşa cum este. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Judecata s-o laşi în seama lui Dumnezeu.  10.4

Judecă-te pe tine cu inimă de judecător, iar pe celălalt cu inima de mamă.  12.4

Judecătorul cel drept este numai Dumnezeu.  11.7

Lipsa mustrărilor de conştiinţă în tot ce facem este e semnul unei inimi învârtoşate, al unui obicei al omului de a se îndeptăţi pe sine şi de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu.  9.14

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înşelat de aparenţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)

Nu judeca aproapele! Nu ştii de ce a păcătuit şi nici nu cunoşti întoarcerea lui cu lacrimi.  9.1

Nu judeca aproapele! Ori să-l compătimeşti, ori să-l fericeşti în inima ta.  9.1

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!  8.10

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. (Matei 7.1 şi 2)

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi. (Luca 6.37)

Nu-l judeca pe cel curvar, dacă eşti tu curat, căci de asemenea calci legea. Căci Cel ce a zis: să nu curveşti, a zis şi să nu judeci! (Patericul)

Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi să judec păcatele altuia.  124

Răul este un mod prost de a judeca. (Sfinţii Părinţi)

Să învăţăm ce înseamnă să mergi la Liturghie pentru că vrei să te întâlneşti cu Hristos, nu să îi judeci pe cei mai slabi ca tine şi să învăţăm ce înseamnă să te întorci în lume cu aceeaşi gingăşie cu care Dumnezeu are grijă de ea. (Teologul Alexander Schmemann)

Să nu fericeşti pe nimeni înainte de sfârşit, dar nici să nu te deznădăjduieşti de mântuirea nimănui. (Sfântul Efrem Sirul)

Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)

Laşitatea devine la apogeul ei cruzime. (Henrik Ibsen)

Laşitatea este cel mai cumplit viciu. (Mihail Bulgakov)

Laşitatea este mama cruzimii. (Michel de Montaigne)

Laşitatea/

Calomnia este răzbunarea laşului şi disimularea apărării sale. (Samuel Johnson)

Ce fiinţă laşă şi jalnică făcuse din mine în acele zile frica, născută din pedepsa nedreaptă. (Charlotte Brontë)

Dacă văd o nedreptate şi nu fac nimic să o îndrept, sunt laş. (Confucius)

De luptă se feresc doar laşii. Să lăsăm trecutul să fie trecut. (Homer)

Frica are folosul său, dar nu şi laşitatea. (Mahatma Ganhi)

Imposibilul e o fantomă a timizilor şi refugiul laşilor. (Napoleon Bonaparte)

Indiferenţa nu-i decât laşitate. (Lev Tolstoi)

Laşitate înseamnă nu numai să eviţi sau să fugi, tot laşitate e şi dacă nu-ţi pasă. (Octavian Paler)

Laşul ameninţă doar dacă se simte protejat. (Johann Wolfgang von Goethe)

Lăsaţi-L pe Cristos să vă găsească….  Să vă fie frică doar de nepăsare şi laşitate. (Papa Ioan Paul II)

Omul vanitos este laş în faţa judecăţii oamenilor şi arogant în faţa judecăţii lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Scărarul)

Toleranţa intoleranţei este laşitate. (Ayaan Hirsi Ali)

Uitarea ni se pare o trădare. Uitarea e suprema laşitate. (Victor Eftimiu)

Lauda/

Ca cei morti să fii, să nu socoteşti nici lauda şi nici ocara, şi poţi să te mântuieşti.  11.2

Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie. (II Timotei 3.2)

Cel ce caută lauda, e supus patimii şi cel ce se plânge de necaz, iubeşte plăcerea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubeşte, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)

E câte un soi de laudă mai urâtă decât ocara. (Proverb armenesc) 

Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)

Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de douăori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. (Luca 18.11, 12)

Laudele şi ocările îl înnebunesc pe om pentru că îl fac să nu mai ştie cine este. (Părintele Savatie Baştovoi)

Lucru greţos şi apăsător este omul care se laudă cu păcatele sale. (Părintele Savatie Baştovoi)

Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere. Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale. (Solomon 27.1, 2)

Singura cale de a scăpa de efectul coruptibil al laudelor este să continui să lucrezi. (Albert Einstein)

Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. (Solomon 13.7)

Lăcomia  8.9, 2.10, 6.9

Lăcomia duhovnicească.  2.9

Lăcomia adesea slăbeşte simţământul omeniei şi strică dreapta judecată.  (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Lăcomia este o amăgire a ochilor.  10.14

Lăcomia este o beţie mai rea decât beţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Lăcomia este o slujire la idoli. (Sfântul Ioan Casian)

Lăcomia este pierzătoare de suflet. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Lăcomia nu lasă niciun pic de odihnă celui pe care îl robeşte. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Lăcomia pântecelui.  2.10, 5.10, 6.9, 10.14

Lăcomia pântecelui/

Dintre dracii care  se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Toti ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi de ei. Căci este cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui. (Evagrie Ponticul)

Fraţilor, prea-săturarea este maica desfrânării, iar postul şi înfrânarea este bogăţia sufletului. (Patericul)

Grija de trup să nu o faceţi spre poftă.  5.10

Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit. (Iezechiel 16.49)

Pentru robii stomacului, pântecele este Dumnezeu sensibil. Prin lăcomie, omul aduce jertfă pântecelui şi gurii sale, în loc să aducă jertfă curată lui Dumnezeu. (Sfântul Grigorie Palama)

Maica iubirii de plăcere este lăcomia pântecelui, căci aceasta naşte iubirea de plăceri, dar şi multe din celelalte patimi. (Sfântul Nil Ascetul)

Robul pântecelui socoteşte cu ce mâncăruri va sărbători praznicul, pe când robul Domnului, cu ce daruri se va îmbogăţi. (Sfântul Ioan Casian)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios. (Ecclesiasticul 31.23)

Lăcomia/

Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii. (Solomon 1.19)

Căci niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de linguşire, după cum ştiţi, nici cu ascunse porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este martor. (I Tesaloniceni 2.5)

Când cineva depăşeşte limitele legii este lacom. (Sfântul Vasile cel Mare)

Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege. (Solomon 10.3)

Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5)

Există suficient în lume pentru nevoile omului, dar nu şi pentru lăcomia lui. (Mahatma Gandhi)

Fericit este acela care a putut să stârpescă lăcomia, rădăcina viciilor. Acesta în chip sigur nu se va teme de cântarul judecăţii de apoi. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Ia-ţi gândul de la orice lăcomie şi atunci vei putea să vezi uneltirile diavolului. (Sfântul Marcu Ascetul)

Mulţi sunt lacomi să ştie când va avea loc următoarea eclipsă de lună, sau să afle ce este cu petele din soare, dar de norii păcatului din viaţa lor nu se neliniştesc deloc. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)

Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. (I Corinteni 6.9, 10)

Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.  (Psalmi 118.36)

Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale. (Luca 2.15)

Lenea  2.3, 4.6

Lenea e cucoană mare, care n-are de mâncare. (Proverb)

Lenea este creativă: progresul este realizat de către oamenii leneşi care caută căi mai uşoare pentru a realiza lucrurile. (Robert Heinlein)

Lenea şi mândria ne apasă mai greu decât guvernele şi parlamentele. Să ne lecuim de primele şi le vom suporta mai uşor pe cele din urmă. (Benjamin Franklin)

Lenea şi mândria sunt cele două izvoare ale tuturor viciilor. (Blaise Pascal)

Lenea te face să cazi în toropeală; sufletului trândav îi va fi foame. O casă şi o avere sunt moştenire de la părinţi, iar o femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu. (Solomon 19.14, 15)

Lenea trupului şi a minţii.  12.6

Lenea/

Asemenea unui morman de gunoi este leneşul; tot cel care îl va ridica îşi va scutura mâna. (Ecclesiasticul 22.2)

Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă. (Solomon 15.19)

Călugărul cu nădejde tare junghie lenea omorând cu sabia acesteia pe aceea. (Sfântul Ioan Scărarul)

Cel leneş pune pricini şi zice: „Afară este un leu, aş putea să fiu sugrumat în mijlocul uliţelor”. (Solomon 22.13)

Dar în acelaşi timp se învaţă să fie leneşe, cutreierând casele, şi nu numai leneşe, ci şi guralive şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvin. (I Timotei 5.13)

Diavolul nu te biruieşte prin puterea lui, ci prin delăsarea ta. (Sfântul Vasile cel Mare)

Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. (Solomon 6.6-8)

Flecăreala este mustrarea deşartă, care se manifestă prin ea, iar somnul lung este lenevirea sufletului.  9.18

Ignoranţa este fiica lenei. (Arthur Schopenhauer)

Lenea este mama tuturor viciilor, dar – fiind o mamă – trebuie respectată. (Poetul american Robert Frost)

Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură. (Solomon 26.15)

Leneşul întinde mâna în blid şi nu are putere s-o ducă la gură. (Solomon 19.24)

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai cumpă comoară pentru om este munca. (Solomon 12.27)

Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii. (Solomon 10.4)

Munca gândeşte, lenea visează. (Jules Renard)

Norocul este întotdeauna ultimul refugiu al lenei şi incompetenţei. (James Cash Penney)

Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? „Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!” (Solomon 6.9)

Plânsul amarnic este un medicament puternic împotriva vederilor de noapte zămislite de lene. (Evagrie Ponticul)

Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă. (Solomon 10.26)

Rugăciunea este marele medicament al lenei. (Sfinţii Părinţi)

Să nu crezi că se va împodobi cu cele mari, cel ce este leneş în cele mici (Sfântul Vasile cel Mare)

Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. (Galateni 6.9)

Somnul lung, lenevirea spiritului.  9.18

Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat. (Solomon 13.4)

Sunt multe metode prin care se poate vindeca lenea, însă problema care se ridică este că cei leneşi nu-şi doresc să se vindece. (Sfinţii Părinţi)

Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?  (Matei 25.26)

Uleiul de bici este cel mai bun remediu împotriva crampelor de lene. (Poetul american Robert Frost)

Lenevia  6.2

Lepădarea de sine înseamnă răstignirea egoului pătimaş din noi. (Patriarhul Daniel)

Liber cugetătorii  10.1

Linguşirea câştigă prieteni, iar adevărul stârneşte ură. (Terenţiu)

Linguşirea umflă, dar nu satură. (Lope de Vega)

Linguşirea/

Căci niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de linguşire, după cum ştiţi, nici cu ascunse porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este martor. (I Tesaloniceni 2.5)

Căci nu mă pricep să linguşesc, altfel într-o clipeală m-ar smulge Ziditorul meu. (Iov 32.22)

Căci, mai ales, spunea el, prin aceea se deosebeşte prietenul de linguşitor; unul vorbeşte numai ce ştie că place, pe când celălalt nu ezită să spună şi cuvinte care supără. De aceea, Sfântul Vasile cel Mare îl numeşte pe adevăratul prieten bărbat înţelept, şi spune despre el că dacă ar locui într-o ţară îndepărtată, şi chiar dacă ochii mei nu l-ar vedea niciodată, tot prieten l-aş socoti. Aşa spunea şi Euripide. (Din emisiunea “Cuvântul care zideşte” de la postul de radio “Trinitas”. Multe din învăţăturile care nu au trimitere la CD-uri au fost luate din această emisiune, realizată de părintele Narcis Stupcanu, precum şi din alte emisiuni transmise de acelaşi post de radio.)

Cine te linguşeşte în faţă, te bârfeşte pe la spate. (Napoleon Bonaparte)

Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel de fel de vorbe şi-ţi va zâmbi şi-ţi va da nădejde. (Ecclesiasticul 13.8)

Dintre toate fiarele sălbatice, cea mai primejdioasă este bârfitorul, iar printre cele domestice e linguşitorul. (Diogene din Sinope)

Escrocheria şi linguşirea sunt relaţii de sânge. (Abraham Lincoln)

Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea. (Solomon 26.28)

Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri. (Solomon 5.3)

Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui. (Solomon 29.5)

Orice linguşitor trăieşte pe cheltuiala cui îl ascultă. (La Fontaine)

Prefer să deranjez cu adevărul decât să fac pe plac cu linguşiri. (Seneca)

Şi oşti trimise de el vor sta şi vor pângări locaşul sfânt şi cetatea, iar jertfa de fiecare zi o var da de o parte şi vor pune în loc urâciunea pustiirii. Şi pe cei ce au săvârşit fărădelegi împotriva legământului îi va înşela prin linguşiri, iar poporul care cunoaşte pe Dumnezeul său va rămâne statornic şi îl va urma. (Daniel 11.31, 32)

Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi. (Psalmi 65.2)

Lumea dă robilor săi atâţia stăpâni posibili, câte nevoi, pofte, patimi şi deprinderi au ei. (Mitropolitul Filaret)

Mândria  2.5, 3.2, 3.6, 4.13, 5.3, 5.14, 6.15, 8.9, 8.10

Mândria celor tineri este legată de putere şi frumuseţe, mândria celor bătrâni este legată de discreţie. (Democritus)

Mândria e când te lauzi tu.  7.1

Mândria este complicată, având multe şi felurite feţe. Îşi atacă adversarul din toate părţile şi chiar pe învingătorul său în orice privinţă. (Sfântul Ioan Casian)

Mândria este mama aroganţei. (Toba Beta)

Mândria este supraevaluarea Eului. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)

Mândria este un cancer al sufletului: distruge posibilitatea iubirii, sau a fericirii sau chiar a bunului simţ. (Clive Stamples Lewis)

Mândria i-a orbit.  8.14

Mândria încearcă să-şi închipuie o lume şi să trăiască în ea. Smerenia primeşte lumea aşa cum a zidit-o Dumnezeu. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Mândria ne face să ne amăgim întotdeuna. Dar adânc înăuntrul nostru, dincolo de suprafaţa conştiinţei obişnuite, o voce mică şi liniştită ne spune “Ceva e în neregulă”. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi. (Solomon 13.10)

Mândria nu ia în seamă două lucruri: puterea divină şi slăbiciunea omului.  2.8

Mândria nu reuşeşte niciodată ca atunci când este acoperită de modestie. (Antoine Gombaud, chevalier de Méré)

Mândria se manifestă prin încrederea foarte mare în sine.  11.8

Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit. (Solomon 29.23)

Mândria, boală spirituală.  11.8

Mândria/

Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte.   8.9

Adevăratele trăsături ale ignoranţei sunt vanitatea, mândria şi aroganţa. (Samuel Butler)

Am fost mândru, extaziat şi extrem de surprins că am reuşit. (Neil Armstrong)

Am răbdare când e vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea. (Edith Sitwell)

Bărbaţii sunt ca nişte copii. Plini de mândrie prostească. (James Clavell)

Beţivul este şi mândru; el nu se va considera beţiv. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ca să înlături mândria, trebuie să te rogi cu lacrimi, să nu dispreţuieşti pe nimeni şi să primeşti necazurile cele fără de voie. (Sfântul Talasie Libianul)

Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)

Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste obraz, – răbdaţi. (II Corinteni 11.20)

Când mândria şi îngâmfarea merg înainte, ruşinea şi paguba le urmează de aproape. (Ludovic al XI-lea)

Când uiţi de propriile tale defecte ajungi mândru. (Democritus)

Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Solomon 11.1, 2)

Cel mândru, viclean, rău nu ştie să ceară iertare, nici să ierte.  10.4

Chopin este şi rămâne cel mai îndrăzneţ şi mândru spirit poetic al vremii…. (Robert Schumann)

Cunoaşte-ţi ruşinea şi ascunde-ţi mândria, astfel vei fi un model sub ceruri. (Lao Tse)

Dacă eşti iubitor de învăţătură, fă-te iubitor şi de osteneală. Căci simpla cunoştinţă îngâmfă pe om. (Sfântul Marcu Ascetul)

Dacă noi n-am avea deloc mândrie nu ne-am plânge de a altora. (François de La Rochefoucauld)

Dacă nu vei căuta să te dai în vânt după cuvinte, vei fi la bătrâneţe o comoară de înţelepciune. (Platon)

Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Solomon 11.2)

Decât să-ţi faci o fală din merite străine, cu bruma ta de bunuri te-ai mulţumi mai bine. (Phaedrus)

E bine să parcurgem propriul drum şi să ne mândrim ce el. (Lauren Bacall)

E mai bine să bei vin cu măsură, decât numai apă, dar cu mândrie. (Sfinţii Părinţi)

Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. (Luca 18.11, 12)

Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor. (Luca 1.51)

Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu. (Solomon 8.13)

Iată care au fost fărădelegile Sodomei, sora ta, şi ale fiicelor ei: mândria, îmbuibarea şi trândăvia; iar mâinile săracului şi ale celui nevoiaş nu le-au sprijinit. (Iezechiel 16.49)

Iertarea este veşmântul care acoperă orgoliile şi mândriile nemăsurate. Iertarea ne smereşte, iertarea rea ne înalţă. Cine iartă, învinge întotdeauna. (Părintele Dumitru Păduraru)

Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri. (Psalmi 93.2)

Între mândrie sau vanitate, pe de o parte, şi smerenie, despre care nici tu nici eu nu ştiu nimic, deci nu te pot învăţa, se află un adăpost la jumătatea drumului. Acest loc, situat la jumătatea drumului dintre mândrie şi smerenie, poartă numele de recunoştinţă. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra)

Lauda de sine nu miroase a bine. (Proverb)

Lenea şi mândria ne apasă mai greu decât guvernele şi parlamentele. Să ne lecuim de primele şi le vom suporta mai uşor pe cele din urmă. (Benjamin Franklin)

Lenea şi mândria sunt cele două izvoare ale tuturor viciilor. (Blaise Pascal)

Mai bine să faci binele şi să te mândreşti, decât să faci răul şi să te smereşti. (Patericul)

Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine.(Solomon 12.9)

Mândriile rănite sunt mai periculoase decât interesele lovite. (Louis Jacques Maurice Cardinal de Bonald)

Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit. Pierde–va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie. (Psalmi 11.1-3)

Modestia nu trebuie să îngroape mândria. (Fabrizio Frizzi)

Multe lucruri are omul, / Dar virtutea cea mai mare / E să nu se ţie mândru / Cu virtuţile ce are. (George Coşbuc)

Nimic nu poate sfâşia trupul Bisericii atât de mult ca mândria. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu cuvintele unuia sau altuia provoacă în noi supărarea, ci mândria nostră de a ne socoti mai buni decât cel care ne-a jignit.  12.2

Nu există o mândrie mai mare decât aceea de a fi mândru de ceilalţi. (Ana Blandiana)

Numai mândria doare, numai mândria chinuieşte; smerenia odihneşte, e totdeauna odihnitoare. (Părintele Teofil Pârâian)

Omul mândru nu atrage pe nimeni. Şi dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura duhovnicească este indisolubilă numai atunci când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie. (Părintele Amfilohie Makris din Patmos)

Oriunde e geniu, acolo-i mândrie. (Goldsmith)

Patima mândriei îl luptă pe om până la mormânt. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Patriotismul este sentimentul de mândrie că ceva frumos s-a putut petrece în ţara ta. (D. I. Suchianu)

Pe când mândria este moartea virtuţilor şi viaţa păcatelor, smerenia este moartea păcatelor şi viaţa virtuţilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pe scara mândriei putem urca atât de sus, încât ne trezim direct în iad. (Sfinţii Părinţi)

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici  încolo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie? Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har„. Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi. (Iacob 4.5-7)

Să ai mândria cuvenită meritelor. (Quintus Horatius Flaccus)

Să nu te înalţi întru inima ta pentru că înţelegi cele zise în Scripturi, ca să nu cazi cu mintea în duhul hulirii. (Sfântul Marcu Ascetul)

Să renunţăm a fi propria noastră normă. (Mark-Antoine Costa de Beauregard)

Smrenia părută este odraslă a mândriei. (Sfinţii Părinţi)

Sunt două feluri de mândrii: mândria de tine fără fapte şi mândria. (Nicolae Iorga)

Sunt mândru că niciodată nu am inventat arme cu care să fie ucişi oameni. (Thomas Alva Edison)

Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)

Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, iar ochii cei mândri îi smereşti. (II Regi 22.28)

Ura se naşte din mândrie. (Luigi Casian)

Voiesc să fiu biruit şi să am smerenie decât să fiu biruitor şi să am mândrie. (Patericul)

Voinţa poate fi mai mult decât talentul un motiv de mândrie. (Honoré de Balzac)

Zis-a Avva Ilie: Ce poate păcatul unde este pocăinţă şi ce foloseşte dragostea unde este mândrie?