Omul

Omul a fost creat pentru a se uni cu Dumnezeu.  8.15

Omul a pus hotare întunericului şi cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră şi în beznă. (Iov 28.3)

Omul acela e mai tare, care-şi cunoaşte mai bine slăbiciunile sale. (Barbu Ştefănescu Delavrancea)

Omul adevărat, omul bun, nu se răzbună niciodată.  10.16

Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi o dată, trebuie să începi din nou. (Solomon 19.19)

Omul are libertatea de a alege, şi mintea pentru a înţelege.  10.17

Omul are nevoie de dificultăţi; ele sunt necesare pentru sănătate. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Omul autonom, oricât ar explora el viaţa şi universul, n-are acces la adevăr fără revelaţie. (Petre Ţuţea)

Omul bine informat face cât o armată. (Napoleon Bonaparte)

Omul bine-crescut se îndestulează cu puţin şi în aşternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare. (Ecclesiasticul 31.21)

Omul bogat este înţelept în ochii lui, dar cel sărac şi priceput îl dovedeşte cu mintea. (Solomon 28.11)

Omul bun este prietenul a tot ce trăieşte. (Mahatma Gandhi)

Omul bun munceşte şi se roagă. (Ernest Bernea)

Omul care descoperă pe Dumnezeu se trezeşte ca dintr-o beţie: întreaga lui viaţă i se pare o pierdere de timp. Dar omul necredincios face şi vorbeşte lucruri vrednice de râs; dacă-i dai bani se bucură şi dacă îl lauzi te slujeşte ca un catâr. De tânăr îşi părăseşte casa în care s-a născut şi pleacă de-şi pierde frumuseţea şi cinstea printre străini.  (Părintele Savatie Baştovoi)

Omul care este cu Dumnezeu, acela face numai bine şi cu el este tot binele, în timp ce omul fără Dumnezeu face numai rău şi cu el este tot răul. (Sfântul Dimitrie al Rostovului)

Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui. (Solomon 29.5)

Omul care şi-a rânduit cu bine postul va putea să intre cu uşurinţă, dar şi cu evlavie, în cămara lui Hristos.  10.7

Omul cinstit rămâne drept, incoruptibil, în orice împrejurare. (Augustin Păunoiu)

Omul cufundat în neştiinţă este mai nesimţitor decât pietrele. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Omul de acţiune nu se încurcă în teorie. (Petre Pandrea)

Omul e făcut să trăiască între oameni. Prin urmare, ori îl educi, ori îl suporţi. (Marcus Aurelius)

Omul e lup pentru om. (Plaut)

Omul e un mister, iar la temelia umanităţii stă mereu admirarea acestui mister. (Thomas Mann)

Omul este bun de la natură, dar societatea este aceea care îl corupe. (Jean-Jacques Rousseau)

Omul este chemat să caute cu tot dinadinsul să-şi păstreze frumuseţea sufletului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Omul este deopotrivă măreţie şi umilinţă, cer şi pământ, vremelnicie şi nemurire, moştenitor al pământului dacă priveşte pe cele de sus, dar şi moştenitor al întunericului dacă priveşte doar spre cele de jos. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Omul este încă la fel cum a fost. Este încă brutal, violent, agresiv, avid, competitiv. Şi … a construit o societate după aceste trăsături. (Krishnamurti, filosof indian)

Omul este mare, abia atunci când se recunoaşte mic, când îşi recunoaşte slăbiciunile, neputinţele şi nu virtuţile. (Augustin Păunoiu)

Omul este o faptură care a primit poruncă să devină Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Omul este patru în unu: spiritul şi sufletul, lumina şi corpul. (Eliphas Levi)

Omul este pentru om ceea ce  lupul nu e pentru lup. (Stipe Golac)

Omul este punctul de întâlnire al spiritului cu materia.   7.4

Omul este spirit. Ce este însă spiritul?  Spiritul este sinele. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Omul este totuşi cel mai bun calculator. (John F. Kennedy)

Omul este un dialog interior. (Blaise Pascal)

Omul este un ucenic, durerea este învăţătorul său. (Alfred de Musset)

Omul fără Dumnezeu este un simplu animal. (Sfinţii Părinţi)

Omul încearcă câte poate după voia sa; iar Dumnezeu le sfârşeşte după dreptate. (Sfântul Marcu Ascetul)

Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia. (Solomon 12.23)

Omul îşi pierde inteligenţa la nervi. (Dalai Lama)

Omul la nevoie se prinde şi de ascuţişul sabiei. (Proverb)

Omul mândru nu atrage pe nimeni. Şi dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura duhovnicească este indisolubilă numai atunci când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie. (Părintele Amfilohie Makris din Patmos)

Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său. (Solomon 11.17)

Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri. (Iov 14.1)

Omul nu ajunge niciodată atât de bătrân încât să nu mai poată face încă o prostie. (Woody Allen)

Omul nu ajunge să trăiască nici o sută de ani, dar se frământă şi îşi face griji pentru o mie de ani. (Mitropolitul Filaret)

Omul nu e niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi să ajute un copil. (Pitagora)

Omul nu este ceea ce ştie, nici ceea ce învaţă sau propovăduieşte; el este ceea ce iubeşte, ceea ce trăieşte. (Mitropolitul Nicolae Mladin)

Omul nu este creat doar pentru a îngriji şi conduce lumea, ci şi pentru a o transfigura, pentru a o transforma în lumină şi a o aduce ca ofrandă de mulţumire Creatorului.  6.3

Omul nu este niciodată ispitit dincolo de puterile sale. (Teologul Paul Evdochimov)

Omul nu este numai stăpân al lumii, ci este fiu al ei. El se naşte din pământ şi se întoarce în el. Acest fapt îl încarcă pe om cu o responsabilitate maximă. Îndumnezeirea omului este legată, iată, nu numai de relaţia cu semenii săi, ca persoane, ci ea se realizează în relaţie cu lumea, ca întreg. (Teologul catolic Thomas Friedrich)

Omul nu există decât dacă există Dumnezeu şi nemurirea. (Dostoievski)

Omul patimaş  9.18

Omul prudent îşi face bine lui însuşi, cel virtuos face bine oamenilor. (Voltaire)

Omul se cunoaşte în trei împrejurări: la mânie, la bani şi la pahar. (Proverb italian)

Omul trăieşte din iluziile sale. (Willhelm Raabe)

Omul sfătuieşte pe aproapele precum ştie; iar Dumnezeu lucrează în cel ce aude, precum acela a crezut. (Sfântul Marcu Ascetul)

Omul smerit e acela care nu găseşte în sine nimic sigur de care să se sprijine, deoarece singura lui certitudine e iubirea pe care celălalt i-a dat-o şi cuvântul pe care  celălalt i l-a scris în suflet şi care îl înalţă în mod tainic. (Teologul catolic Marko Rupnik)

Omul superior este modest în cuvinte şi excelent în fapte. (Confucius)

Omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul. (Paulo Coelho)

Omul vanitos este laş în faţa judecăţii oamenilor şi arogant în faţa judecăţii lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Scărarul)

Omul viteaz este foarte sigur de sine. (Sallustius)

Omul, animal îndumnezeit.  10.17

Omul, centrul şi sinteza Creaţiei lui Dumnezeu.  6.3

Omul, chipul lui Dumnezeu.  8.4

Omul, coroana creaţiei, punctul de întâlnire al spiritului cu materia.  7.4

Omul, fiinţă teonomă.  6.14, 8.15

Omul, în aparenţă materie, însă materie cu duh de viaţă în sine.  5.7

Omul, pe orice drum ar porni, ar vrea să cuprindă infinitul. (Ion Agârbiceanu)

Omul, persoană văzută şi nevăzută în acelaşi timp (trup şi spirit).  6.3

Omul, prin voinţa sa a căzut.  10.17

Omul, suflet viu.  5.7

Omul, ţinta morţii şi învierii lui Hristos.  11.14

Omul: simbol al veşniciei închis în timp. (Thomas Carlyle)

A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” (Facerea 1.25-28)

A fi aproape sau departe de Dumnezeu depinde doar de om, deoarece Dumnezeu este pretutindeni. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

A fi om al vremii tale înseamnă şi a îndrepta relele vremii tale, nu a te adapta la ele sau a le promova. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)

A fi sfânt este datoria oricărui creştin, a fiecărui om. (Papa Benedict-XVI)

A greşi e omeneşte, a deznădăjdui e lucru drăcesc. (Sfinţii Părinţi)

A greşi e omeneşte, a ierta e dumnezeieşte. (Alexander Pope)

A greşi e omeneşte, a pluti – divin. (Woody Allen)

A iubi pe duşmani nu înseamnă a iubi răul, nici necredinţa sau desfrânarea sau hoţia, ci înseamnă a iubi pe hoţ, pe necredincios, pe desfrânat nu pentru că păcătuiesc, că prin asta întinează numele de om, ci pentru că sunt oameni şi făpturi ale lui Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

A răspunde la rău cu bine e dovadă de tărie şi superioritate.  10.16

A răspunde la rău cu rău este o dovadă de slăbiciune.  10.16

A te apropia neîncetat de perfecţiunea absolută este o nevoie înnăscută, o necesitate impusă omului, este o datorie. (Marie d’Agoult)

A te îngriji de aranjatul părului şi de haine mai mult decât este necesar, este sau o faptă de om necugetat sau o faptă de om ticălos. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare)

A te naşte din nou  5.15

A urmări gândurile unui om de seamă – este ştiinţa cea mai interesantă. (Alexandr Sergheevici Puşkin)

A vorbi despre păcat este considerat retrograd şi demodat.  8.20

Abia atunci când omul are compasiune faţă de toate fiinţele vii se poate numi nobil. (Buddha)

Acolo unde nu este viziune, oamenii pier. (Stephen R. Covey)

Adesea, omul îşi este singur cel mai mare duşman. (Cicero)

Adevărata putere a omului constă în blândeţea sa. (Augustin Păunoiu)

Adevăratul test al caracterului unui om este cum se comportă cu cei de care nu are nevoie. (Lee Corso)

Adevărul este cel care-l satisface pe om în adâncul sufletului, îi dezvoltă forţele, îi înseninează zilele şi-i procură ani de fericire. (Pedagogul Johann Heinrich Pestalozzi)

Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13.18)

Am văzut oameni simpli smerindu-se cu fapta şi s-au făcut mai înţelepţi decât înţelepţii. (Sfântul Marcu Ascetul)

Ambiţia oricărui om se umflă pe măsură ce-i creşte puterea. (Oxenstierna)

Apa este singura băutură pentru un om înţelept. (Henry David Thoreau)

Apoi fiilor lui Israel să le spui: Omul care va huli pe Dumnezeu îşi va agonisi păcat. (Leviticul 24.15)

Arată-mi un om sănătos şi ţi-l voi vindeca. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Arta este mai presus de orice, o revelaţie, o binecuvântare şi o sfinţire a vieţii omeneşti. (Michelangelo)

Aruncă un om norocos în mare şi el va ieşi cu un peşte în gură. (Proverb arab)

Ascensiunea morală dă strălucire omului şi societăţii în care trăieşte. (Alexis Carrel)

Aşa cum ne purtăm noi cu aproapele, tot astfel se va purta şi Dumnezeu cu noi.  6.7

Aşa precum filosoful gândeşte, omul credincios se roagă.   4.15

Atât Adam şi Eva, cât şi Cain au fost blestemaţi de Dumnezeu, nu pentru păcat, ci pentru ocolirea mărturisirii, a căinţei şi a părerii de rău. (Sfinţii Părinti)

Atenţia umanităţii trebuie să treacă de la maşini şi lumea fizică la corpul şi spiritul omenesc, la acele procese fiziologice şi spirituale, fără de care Universul lui Newton şi Einstein nu ar exista. (Alexis Carrel, medic chirurg şi biolog francez)

Atunci când ne este viaţa la extrem, ne agăţăm de un singur lucru: credinţa.   5.9

Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. (Facerea 2.7-9)

Avem în noi şi o dorinţă sau un impuls de a fi sau de a ajunge mai presus de lumea aceasta. Noi oamenii, fiind şi o părticică a dumnezeiescului, purtăm în piept dragostea pentru viaţa viitoare. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Avem Stăpân blând şi iubitor de oameni şi nu ne cere lucruri peste puterea noastră. Nici nu ne cere să ne abţinem de la mâcăruri şi să postim aşa, de dragul postului, nici pentru asta să stăm nemâncaţi, ci ca să ne desprindem de lucrurile cele lumeşti şi să folosim tot răgazul cu cele duhovniceşti.Că dacă ne-am rândui viaţa noastră cu mintea trează, dacă am întrebuinţa tot răgazul vieţii noastre cu cele duhovniceşti şi am mânca atâta doar să fim în nevoie numai şi am cheltui viaţa noastră în fapte bune, nici n-am mai avea nevoie de ajutorul pe care ni-l dă postul. Dar pentru că firea omenescă este trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un Tată iubitor a dat leacul postului, ca să ne desprindă şi de plăceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Banul este cea mai sigură piatră de cercare a firii omeneşti. (Vasile Alecsandri)

Beţia este eşecul omului în a-şi controla gândurile. (Ray Stannard Baker)

Beţia nu-i ia omului numai judecata, ci îi schimbă şi simţurile şi-l face pe cel ce se îmbată mai rău decât orice animal. Care vită îşi răneşte într-atât vederea şi auzul cum şi le răneşte beţivul? Nu-i aşa că nu-şi mai cunosc cunoscuţii? Nu aleargă adeseori la străini ca la nişte prieteni? Nu sar de multe ori peste umbre, ca peste nişte şanţuri şi prăpăstii? … (Sfântul Vasile cel Mare)

Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc, binecuvântaţi-i şi nu-i blestemaţi. (Romani 12.14)

Binele pe care omul îl doreşte, nu rămâne nelucrător în el, ci dumnezeiescul izvor, în oricine s-ar afla el, preface pe cel ce s-a atins de el şi-i împărtăşeşte puterile Sale proprii. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Binele poate lua forma Răului, dar tot Bine rămâne şi face parte din planul creat de El pentru omenire. (Paulo Coelho)

Binele, din punct de vedere moral, este tot ceea ce se potriveşte cu firea omenească. (Ioan Slavici)

Birocraţia este un mecanism gigant acţionat de oameni mărunţi. (Honoré de Balzac)

Blestemul este o revărsare de răutate.  10.3

Bucuria este starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ridicată, cu atât omul este mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. (Anton Pavlovici Cehov)

Bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit. (Avva Pimen)

Bunătatea este gândirea lui Dumnezeu, înfăptuită de oameni. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi. (Solomon 10.21)

Ca să porţi coroana de om trebuie să ai trei etaje: minte, obraz şi inimă. (Liubiţa Raichici)

Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. (Iov 33.18, 19)

Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui. (Solomon 26.11) 

Calea providenţei (+) şi calea judecăţii (-)  7.14

Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale. (Platon)

Caracterul unui om se formează în generaţii şi se transmite genetic. (Platon)

Care este cel mai mare duşman al omului, dacă nu propria sa minte? (Buddha)

Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate şi alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am, eu sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. ….. El este creat şi dăruit nouă de Dumnezeu, ca cel mai mare şi de preţ dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu …..  Omul trebuie să crească, să cerceteze în, şi prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte.   8.9

Care este prima datorie a omului? Răspunsul este simplu: să fie el însuşi. (Henrik Ibsen)

Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)

Care om, îndestulat cu hrană îmbelşugată şi trăit într-o necontenită desfătare, a primit vreun har duhovnicesc? (Sfântul Vasile cel Mare)

Cartea e ca şi o conversaţie cu un om deştept. (Lev Tolstoi)

Că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii cei plăcuţi Domnului, în cuptorul smereniei. (Ecclesiasticul 2.5)

Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui. (Ecclesiasticul 11.28)

Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. (Marcu 7.21-23)

Căci răsuflarea vieţii, care l-a făcut pe om fiinţă vie este una, iar duhul dătător de viaţă este altul, Cel ce-l face pe om fiinţă duhovnicească. [Sfântul Irineu de Lugdunum(Lion)]

Câinele este mai bun dacât mine, căci şi dragoste are şi la judecată nu vine. (Avva Xantie)

Când cineva cade din măsura chibzuielii, devine atât fricos, cât şi îndrăzneţ cât sufletul său este slăbit. Omul, când pierde echilibrul interior, nu se mai cunoaşte pe sine şi cade astfel în extreme. (Sfântul Ioan Scărarul)

Când Dumnezeu vede strădania omului, îi dă harul Său.  9.8

Când noi facem tot ceea ce trebuie făcut, Dumnezeu ne ajută cu prisosinţă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Când omul face un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu face o mie de paşi spre el.  10.18

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Când porunceşte conştiinţa oamenii oneşti procedează întotdeauna în acelaşi sens. (Nicolae Titulescu)

Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. (Psalmi 8.3-6)

Când se află în dubiu, omul bun urmăreşte drumul indicat de intuiţie. (Kalidasa)

Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. (Luca 23.45-47)

Când un om are cugetul curat, când nu are în el murdărie, atunci va putea locui în el Stăpânul universului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. (Matei 10.23)

Cât de fericiţi ar trăi mulţi oameni, dacă s-ar ocupa de treburile altora la fel de puţin pe cât se îngrijesc de vale lor. (Georg Christoph Lichtenberg)

Ce e de crezut, să crezi! E o cerinţă adâncă a sufletului omenesc de a avea despre lume o viziune, o înţelegere coerentă şi unificatoare. În lipsa acestei viziuni, acestei înţelegeri, se nasc: angoasa şi schizofrenia. (François Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel în 1965, împreună cu Jacques Monod şi André Lwoff)

Ce este omul?  6.3, 7.4

Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia, dacă nu ne folosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare? (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Ce folos are păcătosul de curviile sale din tinereţe, dacă la bătrâneţe ajunge povară pentru copiii săi? (Părintele Savatie Baştovoi)

Ce se va întâmpla cu omul, când Dumnezeu îşi va întoarce pivirea Sa dreaptă asupra sufletului său şi nu va găsi nimic bun întrânsul? Aduceţi-vă aminte ce-a păţit smochinul în care Domnul nu a găsit niciun fel de rod. (Sfântul Tihon din Zadonsk)

Ce uşor e să-i faci pe oameni să creadă o minciună şi ce greu e să le-o scoţi din cap. (Mark Twain)

Ce-mi doresc eu mie, să-ţi dea Dumnezeu ţie. (O zicală din popor) Ce-mi doreşti tu mie, să-ţi dea Dumnezeu tot ţie! (O completare făcută de părintele Constantin Galeriu)

Cea mai înaltă treaptă a inteligenţei omeneşti este capacitatea de a observa fără să judeci. (Krishnamurti, filosof indian)

Cea mai mare bogăţie dintre toate este să te mulţumeşti cu ceea ce ai. (Epicur, citat de Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii. (Leonardo da Vinci)

Cea mai mare minune este să te ridici din propriile tale păcate. (Sfinţii Părinţi)

Cearta îl dă pe om mâniei, mânia îl dă orbirii, şi orbirea îl face de lucrează tot răul. (Patericul)

Ceea ce are omul dumnezeiesc în el este putinţa de a face binele. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Cei care nu primesc botezul, nu pot ieşi din necurăţia păcatului primar săvârşit de Adam si Eva.  9.6

Cei care nu se amăgesc cu vorbe deşarte vor trebui să se întoarcă la Evanghelie şi, sprijiniţi pe experienţa vieţii, să mărturisească cinstit rolul ei unic în dezvoltarea societăţii omeneşti. (William James,  fiziolog, psiholog şi unul dintre cei mai vestiţi pedagogi de peste ocean)

Cei ce se căiesc cu adevărat, sunt oameni fericiţi. (Mircea Eliade)

Cei mai puternici ochelari din lume sunt ochii unui om care se priveşte pe sine însuşi. (Alexander Pope)

Cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care râd de nefericirea altora. (Valeria Mahok)

Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândeşte Domnul. (Solomon 12.2)

Cel care are ranchiună pe demon, nu poartă ranchiună oamenilor. Cel care face pace cu demonul, acela îl războieşte pe fratele său. (Evagrie Ponticul)

Cel ce ascultă muzică simte dintr-o dată cum singurătatea îi este umplută de alţi oameni. (Robert Browning)

Cel ce este cinstit şi lăudat mai presus de vrednicie, mult se păgubeşte, iar cel ce nicidecum nu este cinstit de oameni, de sus va fi slăvit.(Avva Or)

Cel ce gândeşte să-şi păstreze curăţenia în mijlocul săturării şi luxului, este asemenea omului care, culcânduse în mijlocul noroiului, trage nădejde să rămână curat. (Arhiepiscopul Inochenţie)

Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput. (Solomon 17.27)

Cel ce se înalţă împotriva oamenilor, se va înălţa şi împotriva lui Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel ce se roagă pentru oamenii ce-l nedreptăţesc, îi înspăimântă pe draci; iar cel ce se luptă cu cei dintâi, e rănit de cel de al doilea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel mai bun lucru pentru muritori este ordinea, şi cel mai rău dezordinea. (Hesiod)

Cel mai fericit om este acela care face fericiţi un număr cât mai mare de oameni. (Lev Tolstoi)

Cel mai mare duşman al omului este stomacul său. (Proverb arab)

Cel mai mare om din lume nu este cuceritorul, ci acela care se stăpâneşte pe sine însuşi. (Arthur Schopenhauer)

Cel mai mare păcat faţă de oameni nu este ura, ci indiferenţa faţă de ei. (George Bernard Shaw)

Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace. (Solomon 11.12)

Centrul lumii nu eşti tu, ci Hristos!  5.14

Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. (Solomon 17.10)

Chiar dacă nu va veni acum sfârşitul lumii, totuşi sfârşitul fiecăruia bate la uşă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Chiar şi atunci când este susţinută de cincizeci de oameni, o prostie tot prostie rămâne. (Anatole France)

Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte. (Solomon 17.28)

Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. (Filipeni 2.7, 8)

Cine păzeşte poruncile Domnului, pe acela Domnul îl păzeşte de orice rău.  6.5

Conştiinţa curată te face să fii cuvios faţă de Dumnezeu şi drept faţă de oameni. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Conştiinţa este busola omului. (Vincent van Gogh)

Conştiinţa este îngerul lui Dummnezeu care îl păzeşte pe om. Conştiinţa pomeneşte păcatele noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte. (Părintele Paisie Olaru)

Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moştenirea, slava şi odihna, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, şi chiar dacă ar fi să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuţi de tristeţe.  1.1

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)

Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promise, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumnezeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea şi înălţarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Patriarhul Daniel,   Isaia 7.14)

Credinţa în Dumnezeu, care face atât cât e cu putinţă pe om asemenea cu Dumnezeu, ia pe Dumnezeu ca dascăl potrivit, singurul care poate face ca omul să semene cu Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Creştinii sunt chemaţi să creadă în nebunia crucii.  6.8

Cu cât suferă mai mult omul din afară, cu atât înfloreşte mai mult cel dinlăuntrul lui. (Patericul)

Cu o pâine hrăneşti un om, cu Pâinea Hristos hrăneşti omenirea întreagă! (Părintele Dumitru Păduraru)

Cugetarea este măreţia omului. (Blaise Pascal)

Cu siguranţă Dumnezeu nu a creat fiinţa umană să trăiască o zi! Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate. (Abraham Lincoln)

Cu timpul, omul îşi pierde părul, dinţii şi iluziile. (Proverb)

Cum a fost lucrat pomul, arată rodul lui; aşa şi cuvântul arată gândul cel din inima omului. Să nu lauzi pe nimeni înainte de a vorbi cu el, căci cuvântul este piatra de încercare a omului. (Ecclesiasticul 27.6, 7) 

Cum îţi este viaţa, aşa îţi este şi credinţa.  7.11

Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe omul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu lanţuri de nedezlegat. Dar mai bine spus, omul beat e mai rău decât omul mort. Omul mort nu mai poate face rău, nici bine. Omul beat, însă, bine nu poate face, ci numai rău. Face de râs pe toţi, şi pe femeie şi pe copii.Prietenii se ascund şi se ruşinează, gândindu-se la ruşinea lui. Duşmanii se bucură, îşi bat joc de el, îl blestemă  …  Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutură, care toarnă vin în el în fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor?  …  (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este preaslăvit de cei smeriţi. (Ecclesiasticul 3.18, 19)

Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni. (Ecclesiasticul 11.4)

Cu o memorie omenească se pot face lucruri uimitoare, dacă o îndrepţi către un singur domeniu de activitate. (Mark Twain)

Cultura înseamnă dezvoltarea perfectă şi egală a omului în toate privinţele. (John Burroughs)

Cunoaşterea are două momente mari: momentul morţii şi momentul învierii. 11.2

Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12.2-4)

Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om, ca şi tu să afli de la om, că omul poate ajunge Dumnezeu. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cuvântul tăcerii este foarte puternic şi nu putem să-i prindem frecvenţa.  7.5

Cuvintele noastre sunt căile noastre. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cuvioasa Maria Egipteanca este o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti a omului, prin rugăciune, smerenie şi prin post. (Patriarhul Daniel)

Da, avem mulţi savanţi şi oameni de ştiinţă, dar atât de ignoranţi în realităţile divine; avem o mulţime de filosofi, dar atât de puţini oameni ai lui Dumnezeu, pentru care Hristos este totul şi care pot să arate semenilor, drumul drept spre mântuire. (Sadhu Sundar Singh, un vestit hindus convertit la creştinism în secolul trecut)

Dacă îl cauţi pe om de bun, bun îl găseşti. Dacă îl cauţi de rău, şi rău îl găseşti. (Părintele Teofil Pârâian)

Dacă judeci oamenii, nu vei mai avea timp să îi iubeşti. (Maica Tereza)

Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu? Dacă omul este făcut pentru Dumnezeu, de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu? (Blaise Pascal)

Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Dacă nu poţi sta lângă un om când îi este greu, nu ai dreptul să stai lângă el când îi este bine. (Paulo Coelho)

Dacă oamenii ar şti ce mare lucru este a fi în harul lui Dumnezeu, nu s-ar înspăimânta de nicio suferinţă şi ar suporta în linişte orice durere, deoarece harul este rodul răbdării. (Sfânta Roza de Lima, patroana Americii Latine, a statului Peru şi a Insulelor Filipine)

Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, atunci Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti? (Părintele Arsenie Boca)

Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)

Dacă omul va ţine minte textul Sfintei Scripturi: “Din cuvintele tale te vei îndrepta, şi din cuvintele tale te vei osândi”, atunci el se va hotărî ca mai bine să tacă. (Avva Pimen)

Dacă stai cu tărie în credinţă eşti un om fericit. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)

Dacă ştiinţa nu are patrie, omul de ştiinţă trebuie să se gândescă mereu la tot ceea ce poate face pentru gloria patrie sale. (Louis Pasteur)

Dacă toată bogăţia unui om se află în mintea sa, nimeni nu va putea să i-o fure. (Benjamin Franklin)

Dacă un om nu este smintit, poate fi vindecat de orice nebunie în afară de vanitate. (Jean Jacques Rousseau)

Dacă vezi în aproapele neajunsuri şi patimi, roagă-te pentru el.  7.13

Dacă vrei să te ştie Dumnezeu, fii după putinţă necunoscut printre oameni. (Avva Teognost)

Dacă-şi va aduce aminte omul de păcatele sale, Dumnezeu va lua de la el trândăvia. (Sfântul Ioan Scărarul)

Dar Domnul a zis către Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea lui şi la înălţimea staturii lui; Eu nu Mă uit ca omul; căci omul se uită la faţă, iar Domnul se uită la inimă„. (I Regi 16.7)

De aceea vă zic: Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. (Matei 12.31)

De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. (Romani 5.12-14)

De ce Dumnzeu, care este dragoste, îngăduie suferinţa şi boala?  10.2

De dragul plăcerii, iubim patimile şi de teama durerii, fugim de virtute. (Sfântul Maxim Mărurisitorul)

De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4.3, 4)

De la cel în lipsă nu-ţi întoarce ochiul şi nu da loc omului să te blesteme. (Ecclesiasticul 4.5)

De la prima vedere se observă că cei doi duşmani ai fericirii omeneşti sunt: durerea şi plictiseala. (Arthur Schopenhauer)

De la un om mare ai întotdeauna de învăţat, chiar şi când tace. (Seneca)

De obicei oamenii care ştiu puţin sunt foarte vorbăreţi, în timp ce aceea care ştiu multe spun puţin. (Jean Jeacques Rousseau)

De vrei să primeşti laudă de la oameni, iubeşte mai întâi mustrarea pentru păcate. (Sfântul Marcu Ascetul)

Decenţa în comportament este adevărata valoare a Omului. (Betty Marcovici)

Delicateţea este calitatea supremă şi cea mai rară a sufletului omenesc, ea le presupune pe toate celelalte. (Garabet Ibrăileanu)

Demonul i-a strecurat cu uşurinţă, din ce în ce mai des, tot felul de gânduri primejdioase.  8.19

Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajbă. (Ecclesiasticul 8.8)

Destinul conduce jumătate din viaţa unui om. Pe cealaltă o conduce caracterul. (Alfred de Vigni)

Destinul omenesc nu cunoaşte ameninţare mai mare decât moartea din motive necunoscute. (Ramon Gomez de la Serna)

Dezrobeşte-te de tine însuţi!  8.12

Diavolul nu te biruieşte prin puterea lui, ci prin delăsarea ta. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dimensiunea divină a omului  6.3

Dimensiunea lui orizontală, de stăpân al lumii acesteia.  6.3

Dimensiunea lui verticală, de preot al lumii.  6.3

Din cauza păcatului neascultării protopărinţilor noştri, Adam şi Eva, am pierdut haina de lumină protectoare dumnezeiască.  4.12

Din ce în ce mai mulţi oameni sunt preocupaţi de toleranţa religioasă şi din ce în ce mai puţini de religie. (Alexander Chase)

Dintre toate relele omeneşti, singur păcatul este adevăratul rău. Cu adevărat, infecţia sufletului este păcatul, o stricăciune de nesuferit care duce la moarte veşnică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Doamne, cu ce-am greşit?  7.14

Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul. Albert Einstein)

Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)

Dobândeşte pacea în inima ta şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui. (Sfântul Serafim de Sarov)

Domnul iubeşte atât de mult pe om, încât îi dă darurile Duhului Sfânt. (Cuviosul Siliuan Atonitul)

Domnul se descoperă celor care au urât lumea, iar celor ce caută să placă oamenilor le pregăteşte ruşine. (Părintele Savatie Baştovoi)

Două categorii de oameni se vor mântui: cei care păcătuiesc şi sunt suficient de puternici încât să se căiască şi cei care sunt prea slabi să se căiască cu adevărat, dar sunt pregătiţi cu răbdare, smerenie şi recunoştinţă să îndure toată povara consecinţelor păcatelor lor. În smerenia lor, Dumnezeu îi va primi şi pe aceştia. (Părintele Ambrozie de la Optina, unul dintre ultimii stareţi ruşi de dinainte de venirea comunismului)

Dragostea îi vindecă pe oameni, atât pe cei care o dăruiesc, cât şi pe cei care o primesc. (Psihiatrul american, doctorul Karl Manninger)

Drept aceea, omorâţi mădularele voastre, cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli. (Coloseni 3.5)

Dreptatea judecăţii dumnezeieşti dă simţirii omeneşti faţă de cei în suferinţă, o întărire înaltă, încât îl face pe om în oarecare fel judecător al său propriu sau astfel simţirea lui dă prin judecata făcută supuşilor o hotărâre asupra lui însuşi. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne. (Psalmi 35.6)

Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Cartea Înţelepciunii lui Solomon 2.23, 24)

Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găseşte vase deşarte de grijile omeneşti. (Fericitul Augustin)

Dumnezeu este aproape neputincios în faţa libertăţii omului. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Dumnezeu este mai aproape de mine decât sunt eu însumi.  1.1

Dumnezeu n-a venit în lume ca să pună capăt suferinţei umane. El n-a venit în lume nici măcar să explice suferinţa. Dumnezeu a venit în lume să umple suferinţa umană de prezenţa Lui. (Paul Claudel)

Dumnezeu ne pedepseşte, dorindu-ne tot binele.  5.18

Dumnezeu nu comunică la nivel de superficial cu omul, ci la nivelul adâncului, la rădăcină. Ori boala, oricare ar fi ea, nu distruge adâncul. (Episcopul ortodox Antonie Blum din Londra; formaţia lui de bază: medic.)

Dumnezeu nu dă omului mai mult decât poate duce.  9.14

Dumnezeu nu l-a creat pe om muritor, şi nici nemuritor. Dumnezeu l-a creat capabil şi de una şi de alta în funcţie de libera lui alegere. (Sfântul Teolit al Antiohiei)

Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să se facă purtător de duh. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Este bine să ne căutăm prieteni în rândul oamenilor virtuoşi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

E mai bine să fii batjocorit de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amândoi i-a biruit. (Sfântul Marcu Ascetul)

E mai bine să plângă copilul din cauza tatălui, iar nu tatăl din cauza copilului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

E mai greu să-l convingi pe un om că e prost decât să-l minţi că e deştept. (Jean d`Ormesson)

E mai uşor să te păzeşti de o femeie sau de un bărbat iute la mânie decât de un om viclean şi tăcut. (Euripide)

E mare lucru să ştii să-ţi trăieşti viaţa. Majoritatea oamenilor doar există. (Oscar Wilde)

Editorii de ziar sunt oameni care separă grâul de pleavă şi apoi tipăresc pleava. (Adlai Stevenson)

Efectul pe care-l poate avea păcatul asupra minţii şi asupra sentimentelor umane este devastator. Aşa este păcatul, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur; înainte de a fi săvârşit, ne întunecă judecata şi ne înşeală mintea, dar după ce a fost săvârşit ne apare lămurit înaintea ochilor grozăvia lui. Plăcerea aceea scurtă şi ruşinoasă ne chinuie mereu şi ne umple de ruşine. (Din emisiunea “Cuvântul care zideşte”)

Egoul nostru  8.9

Este foarte primejdios să ai de-a face cu oameni deznădăjduiţi. (Walter Scott)

Este mai uşor să cunoşti zece ţări decât un singur om. (Proverb idiş)

Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire care cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)

Este primejdioasă şi vrednică de compătimire starea credinciosului care nu se poate ruga.  3.6

Este temperamentul părţii înfierbântate şi superstiţioase a omenirii, în probleme de religie, să îndrăgească misterele şi, din acest motiv, să le placă cel mai mult ceea ce înţeleg cel mai puţin.(Isaac Newton)

Eu cred că Biblia este cel mai mare dar dat omului. Tot ce este mai bun de la Mântuitorul lumii ne este dat prin intermediul acestei cărţi. (Abraham Lincoln)

Eu nu mă aflu în mine însumi. Eu îmi sunt străin şi trăiesc la periferia mea spirituală.  1.1

Eu sunt episcop pentru voi, dar penitent împreună cu voi. (Fericitul Augustin)

Eul nostru, încadrarea în Dumnezeu.  8.9

Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit. (Albert Camus)

Există oameni care vorbesc cu o clipă înainte de a fi gândit. (Jean de la Bruyère)

Există suficient în lume pentru nevoile omului, dar nu şi pentru lăcomia lui. (Mahatma Gandhi)

Experienţa ne învaţă că iubirea nu constă ca doi oameni să privească unul la altul, ci a privi amândoi în aceeaşi direcţie. (Antoine de Saint-Exupéry)

Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. (Petre Ţuţea)

Fără har, omul este numai pământ şi păcat. (Cuviosul Siluan Atonitul)

Fără voinţa omului, Dumnezeu nu face nimic, din respect faţă de liberul arbitru. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Fericirea la oamenii inteligenţi este cel mai rar lucru pe care-l ştiu. (Ernest Hemingway)

Fericiţi veţi fi când oamenii vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni dintre ei, şi vă vor batjocori şi vor lepăda numele voastre ca rău din pricina Fiului Omului. (Luca 6.22)

Feriţi-vă de iubirea de argint şi îndestulaţi-vă cu cele ce aveţi, căci însuşi Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: „Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”. (Iacob 13.5, 6)

Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câştigăm. (Victor Hugo)

Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli. (Buddha)

Fiecare om este unic. Nu te compara cu altcineva ca să nu intervii în planul lui Dumnezeu. (Baal Shem Tov)

Fiecare om doreşte un trai îndelungat, dar niciunul nu vrea să fie bătrân.(Jonathan Swift)

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. (Sigmund Freud)

Fiecare om poate să fie un mic creion, prin care Dumnezeu să poată scrie lumii o scrisoare de dragoste. (Maica Tereza de Calcuta)

Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează şi devine infinit de mic, el se transformă în punct şi atunci zice: “Acesta este punctul meu de vedere.” (David Hilbert, în Matematicienii glumesc)

Fiecare om trebuie să-şi inventeze propriul drum. (Jean-Paul Sartre)

Fiecare să dea lupta cu sine dacă vrea să se mântuiască.  4.7

Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului. (Faptele Apostolilor 17.29)

Firea omului îl atrage spre vechile deprinderi. (Juvenalis)

Fiţi îngăduitori cu neputinţele oamenilor. (Părintele Arsenie Boca)

Frica de moarte este provocată de frica de viaţă. Un om care trăieşte din plin este pregătit să moară oricând. (Mark Twain)

Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? (I Corinteni 6.18, 19)

Gândeşte ca un om de acţiune şi acţionează ca un om care gândeşte. (Henri Bergson)

Geniul trebuie să aibă răbdare cu oamenii mediocrii, căci el gândeşte mult prea repede şi mult prea departe. (Michelle Rosenberg)

Glasul conştiiţei înăbuşite  6.6

Greşeala lui Adam  5.14

Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani, viitorul ei. (Mihai Eminescu)

Harul dumnezeiesc completa prin foarte multe binefaceri insuficienţa naturii noastre.  4.12

Hristos este prezent în potirul din Sfântul Altar, dar şi în fiecare om sărac, umilit, în fiecare om care suferă şi aşteaptă de la noi un semn al iubirii frăţeşti milostive. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Hristos este unica ieşire din această lume; toate celelalte ieşiri – extazul sexual, utopiile politice, independenţa economică – nu sunt decât drumuri înfundate pe care putrezesc leşurile nenumăraţilor oameni ce le-au încercat. (Părintele Serafim Rose)

Hristos suferă cu fiecare om care suferă. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.  (Solomon 15.11)

Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere. (Matei 9.8)

Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. (Luca 23.47, 48)

Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. (Psalmi 38.7-10)

Iertarea este răzbunarea omului nobil, ca şi uitarea. (Friedrich von Schiller)

Imaginaţia poate să producă boli în om – şi poate să le şi vindece. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian)

Imaginea evoluţiei omenirii nu este o linie dreaptă, ci o spirală. (Friedrich Adolf Wilhelm Diesterweg)

Important este ceea ce suntem noi în faţa lui Dumnezeu, iar nu ceea ce gândesc oamenii despre noi. (Avva Teognost)

Inima oamenilor nu este decât un câmp de bătălie în  care se luptă Dumnezeu cu diavolul. (Dostoievski)

Inteligenţa sporeşte facultatea de a suferi, atingând la om cel mai înalt grad. (Arthur Schopenhauer)

Ispitele le vom primi pentru tămăduirea omului dinlăuntru.  10.7

Iubirea de sine, pentru orice om, este cauza tuturor păcatelor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun. (Paulo Coelho)

Iubirea faţă de Dumnezeu, datoria cea mai sfântă a omului.  9.19

Îi cinstim pe sfinţi, imitându-i. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Împăcându-se cu Dumnezeu, omul capătă sentimentul de iubire, iar frica dispare.  11.9

Împărăţia lui Dumnezeu nu se dobândeşte cu uşurinţă, însă puţin i se cere inimii omului pentru ea.  9.8

Împrejurarea este foarte importantă în acţiunile omeneşti, astfel încât ceea ce ar fi  cel mai bine de făcut acum, mâine ar fi zadarnic şi rău. (Axel Oxenstierna)

În ceasul din urmă, vederea păcatelor îi sfâşie inima omului de durere. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

În fiecare om Dumnezeu a ascuns o comoară. Să săpăm adânc pentru a o putea descoperi. (Părintele Dumitru Păduraru)

În fiecare om, să-L vezi pe Hristos. (Sfinţii Părinţi)

În firea omului stă să aleagă între bine şi rău. (Sfântul Macarie Egipteanul)

În împăcarea cu sine însuşi se află acel dram de fericire pe care îl speră omul pe pământ. (Ugo Foscolo)

În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri. (Iov 12.10)

În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseamnă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)

În primul rând, ca să-l înţelegi pe cineva, trebuie să-l iubeşti. Deci atâta înţelegi dintr-un om cât îl iubeşti. (Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa)

În spatele unui om mare s-a aflat întotdeauna un Dumnezeu mare. (Gavriil Stiharul)

În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun. (Solomon 27.21)

În viaţa aceasta toţi oamenii dăm examene pentru ca în cea veşnică să ne învrednicim de rai.  10.3

În viaţa noastră, plină de nervozitate şi violenţă, avem o mare nevoie de umilinţă.  10.18

Înainte de orice, fiţi buni; bunătatea îi dezarmează pe cei mai mulţi dintre oameni. (Henri Lacordaire)

Încearcă să fii un om de valoare şi nu neapărat un om de succes. (Albert Einstein)

Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut. (Ecclesiasticul 10.11)

Îndumnezeirea  4.11

Îndumnezeirea omului  6.14, 9.18

Însuşirea nestricăciunii  4.12

Întâia temelie pentru ca omul să desluşească şi să deosebească adevărul este smerenia. (Sfântul Porfirie Kafsokalivitul)

Între oamenii buni şi Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i uneşte. Am spus prietenie? E totuşi un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea legăturii dintre soţ şi soţie. La o aşa unire sunt chemaţi toţi oamenii, fiindcă aşa cum zice Scriptura, suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu şi al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem acest dar, trebuie să-l păzim prin sfinţenia vieţii noastre. (Seneca)

Întreg consumismul, care mişcă mecanismul economic global, speculează chiar aceste slăbiciuni ale omului, pe care părinţii bisericii le numesc patimi.  8.20

Înţelepciunea este armonia Sinelui omenesc cu lumea înconjurătoare. (Valeria Mahok)

Învaţă-te să vorbeşti mult cu tine însuţi şi cu Dumnezeu, iar cu oamenii, puţin. Cu cât vei vorbi mai puţin cu oamenii, cu atât vei vorbi mai mult cu Dumnezeu. (Mitropolitul Filaret)

Învierea lui Hristos aduce în inima omului nădejdea mântuirii.  11.21

Învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere şi osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)

Învingând ispitele, ne vom păzi mintea de judecată şi de mânie, două dintre cele mai mari ispite care pândesc pe om.  10.7

Judecă un om după întrebările sale, mai degrabă decât după răspunsurile sale. (Voltaire)

La omul cinstit, ca şi la câinele tăcut, nu vocea e de temut, ci tăcerea. (Aristotel)

La omul cu însuşiri mediocre şi virtutea e mediocră. (Jean Racine)

La tinereţe domină intuiţia, la bătrâneţe cugetarea; de aceea, la tinereţe omul este mai mult poet, iar la bătrâneţe mai mult filosof. (Arthur Schopenhauer)

Laudele şi ocările îl înnebunesc pe om pentru că îl fac să nu mai ştie cine este. (Părintele Savatie Baştovoi)

Lenea este creativă: progresul este realizat de către oamenii leneşi care caută căi mai uşoare pentru a realiza lucrurile. (Robert Heinlein)

Lepădaţi eul vostru, în care se infiltrează satana.  9.19

Libertatea de a alege  8.9, 10.17

Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. (Solomon 10.20)

Lipsa mustrărilor de conştiinţă, în tot ce facem, e semnul unei inimi învârtoşate, al unui obicei al omului de a se îndreptăţi pe sine însuşi, şi de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu.  9.14

Literatura şi fluturii sunt cele mai dulci pasiuni cunoscute de om. (Vladimir Nabokov)

Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)

  Luarea-aminte, ca discernământ, îl ajută pe om să-şi cunoască starea lăuntrică şi să ştie la ce treaptă a ajuns, şi astfel să vadă limpede câtă cale a străbătut, şi câte îi mai rămâne de făcut până la împărăţia cerurilor. (Sfinţii Părinţi)

Luaţi aminte! Cei ce refuză să rişte şi să crească, vor fi înghiţiţi de viaţă.  5.9

Luaţi unui om mediocru minciuna vieţii şi-i veţi lua în acelaşi moment şi fericirea. (Henrik Ibsen)

Lucraţi, nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică.  2.2

Lucru greţos şi apăsător este omul care se laudă cu păcatele sale. (Părintele Savatie Baştovoi)

Lucrul cel mai dificil pentru om este să-şi organizeze timpul liber. (Goethe)

Lucrurile omeneşti trebuie să le cunoşti pentru a le iubi. Pe cele divine trebuie să le iubeşti pentru a le cunoaşte. (Blaise Pascal)

Lume multă, oameni puţini. (Diogene din Sinope)

Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înşelat de aparenţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)

Lumea este o oglindă care oferă fiecărui om reflecţia propriei feţe. (William M. Thackeray)

Lumea te iartă pentru o crimă, dar nu te iartă dacă eşti fericit. (Constantin Noica)

Lumina care străluceşte în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică şi mai adâncă. În această lumină, în această contemplare plină de dulceaţă, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii şi a plăcerii care-l copleşeşte, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Luptătorul de succes este omul obişnuit care deţine concentrare excepţională. (Bruce Lee)

Mai curând sau mai târziu oamenii care gândesc şi care scriu conduc opina publică; iar opinia publică, după cum ştiţi, conduce lumea. (Jean le Rond d’Alembert)

Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte omul. (Ecclesiasticul 11.30)

Mai lesne este a purta nisip, sare şi fier, decât a locui cu un om fără minte. (Ecclesiasticul 22.16)

Mai mult foloseşte tăcerea celui care a văzut taine, decât sfaturile meşteşugite ale celor ce iau aminte la oameni. (Părintele Savatie Baştovoi)

Mare este omul acela care ştie să-şi gestioneze timpul liber. (Aristotel)

Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l merite prin acţiuni. (Arthur Schopenhauer)

Mari şi multe minuni sunt în lume, dar minune mai mare decât omul nu există. (Sofocle)

Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna. (Solomon 21.28)

Măreţia omului este reală, atunci când el îşi cunoaşte limitele. Cel care rezistă tendinţelor de mărire, acela este corect situat în existenţă şi stăpân pe însuşirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează pe sine în săvârşirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socoteşte pe sine a fi lucrat ceva demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoaşterea meritelor, a reuşitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se ştie!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuţi întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când proclami că o deţii. (Blaise Pascal)

Mâinile şi picioarele să le daţi la muncă, dar inima nu.  7.7

Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit. (Solomon 29.23)

Mântuirea este, în acelaşi timp, şi lucrarea lui Dumnezeu, dar şi lucrarea noastră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Medicul uman salvează omul, pe când medicul veterinar salvează omenirea. (Louis Pasteur)

Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. (Solomon 3.3, 4)

Milostenia omului preţuieşte la Domnul ca un inel cu pecete şi binefacerile omului el le păstrează ca lumina ochiului. (Ecclesiasticul 17.17)

Mintea omului nu poate fi controlată decât prin propriile forţe, cum ar fi raţiunea. (George Washington Carver)

Mintea omului, fiind creată după chipul lui Dumnezeu, este lumină, deci are în ea lumină. (Sfântul Grigorie Palama    2.7)

Multe lucruri are omul, / Dar virtutea cea mai mare / E să nu se ţie mândru / Cu virtuţile ce are. (George Coşbuc)

Multe lucruri minunate există, dar nimic nu-i mai minunat decât omul. (Sofocle)

Multe lucruri sunt violente dar nimic mai violent ca omul. (Sofocle)

Mulţi filosofi şi savanţi au ajuns la convingerea că Dumnezeu există, dar n-au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu.  1.1

Mulţi oameni au luat încrederea pe care o dă iluzia drept energie. (Honoré de Balzac)

Mulţi oameni se declară credincioşi, dar trăiesc ca şi când Dumnezeu n-ar fi.  1.5

Munca este îngerul păzitor al omului. (Concepcion Arenal)

Munca unui om se poate plăti. Caracterul, cultura lui, nicicând. (Mihai Eminescu)

Muzica este o putere spirituală în stare să lege toţi oamenii între ei. (George Enescu)

Muzica trebuie să fie scânteia care aprinde focul în sufletul omenesc. (Ludwig van Beethoven)

N-am apărut întâmplător, nu trăim întâmplător, nu murim întâmplător.  11.22

Naivitatea este slăbiciunea omului matur dar puterea copilului. (Charles Lamb)

Naşterea după trup a Domnului Iisus Hristos pregăteşte naşterea după Duh a oamenilor. (Patriarhul Daniel)

Natura este o artă încă necunoscută omului. (Alexander Pope)

Ne-am îmbolnăvit prin păcat, să ne vindecăm prin pocăinţă.  6.9

Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.25, 26)

Nebunul, când râde, îşi înalţă glasul, iar omul cuminte abia va zâmbi. (Ecclesiasticul 21.22)

Nefericită condiţie a oamenilor! Spiritul de-abia a ajuns la maturitate, şi trupul începe să slăbească. (Denis Diderot)

Neînţelegerea dintre oameni provine din faptul că unii trăiesc mai mult în trecut, iar alţii în prezent. (André Maurois)

Nenorocirea comună ne uneşte.  7.16

Nenorocirile scot la iveală oameni mari şi sfinţi, aşa cum războiul îi naşte pe eroi. (Mitropolitul Filaret)

Nepăsarea faţă de cei din jurul nostru nu ne poate ajuta la nimic. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Nepătimirea aduce cu sine lipsa de tulburare a inimii omului.  12.5

Neştiinţa noastră este infinit mai mare decât ştiinţa. (Isaac Newton)

Nici cele cuvenite lui Dumnezeu nu trebuie să le nesocotim pentru cele omeneşti şi nu este necesar să fim nepăsători nici faţă de cele omeneşti pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Nicio artă nu are o înrâurire aşa de mare asupra omului ca muzica. (Arthur Schopenhauer)

Nicio instituţie n–a fost pentru oameni o pacoste mai mare ca banii. (Sofocle)

Nicio oglindă nu reproduce cu atâta fidelitate chipul şi asemănarea omului, ca felul său de a vorbi. (Ben Jonson)

Niciun om nu este îndeajuns de înţelept, nici îndeajuns de bun, ca să îi fie încredinţată o putere nelimitată. (Charles Caleb Colton)

Nimeni nu îşi dă seama că unii oameni irosesc multă energie abia ca să fie normali. (Albert Camus)

Nimic nu apropie şi uneşte atât de mult pe om de Dumnezeu, ca lacrimile. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimic nu este mai puternic decât Biserica, o, omule! Opreşte războiul împotriva Bisericii, pentru a nu-ţi distruge puterile tale. Nu transpune acest război până în ceruri. Dacă te vei lupta cu un om, ori îl vei învinge, ori te va învinge. Dacă însă te lupţi cu Biserica, îţi va fi cu neputinţă să învingi, întrucât Dumnezeu este mai puternic decât toţi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nimic nu rezistă voinţei omului care ştie adevărul şi vrea binele. (Eliphas Levi)

Nimic nu-l aseamănă pe om cu Dumnezeu, ca facerea de bine.  6.11

Nimicnicia omului  1.10

Nicăieri în Noul Testament creştinismul nu este prezentat ca un cult sau ca o religie. Religia e necesară acolo unde e un zid despărţitor între Dumnezeu şi om. Hristos, care este Dumnezeu şi om, a dărâmat zidul dintre om şi Dumnezeu. El a inugurat o nouă viaţă, nu o nouă religie. (Teologul Alexander Schmemann)

Niciodată un demagog nu poate fi un adevărat om de stat. (Nicolae Bălcescu)

Nimic nu te fereşte mai bine de plictiseală, care este flagelul vieţii omeneşti, decât bogăţia spirituală. (Arthur Schopenhauer)

Noi am judecat viaţa după eul nostru.  11.6

Noi, în viaţă, continuăm calea greşită pe care a ales-o Adam.  8.9

Nu aduna bani, adună-te cu oameni buni! (Nicolai Gogol)

Nu am întâlnit niciodată un om atât de ignorant încât să nu am ce să învăţ de la el. (Galileo Galilei)

Nu de la om trebuie să aştept fericirea, ci de la Dumnezeu. (Părintele Dan Popovici)

Nu dori nimic şi vei fi omul cel mai bogat din lume. (Miguel de Cervantes)

Nu este părticică din corpul omenesc care să nu îndeplinească o trebuinţă sau care să nu constituie o podoabă. (Minucius Felix, scriitor bisericesc din secolul al doilea)

Nu există nimic sigur în viaţa unui om cu excepţia faptului că trebuie să moară. (Eschil)

Nu există pentru oameni un câştig mai mare decât prevederea şi o minte înţeleaptă. (Sofocle)

Nu există vrăjmaş mai mare pentru om decât omul însuşi.  6.6

Nu în timpuri, locuri sau împrejurări – ci în om stă succesul. (James Joyce)

Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. (Matei 15.17, 18)

Nu judeca oamenii după ceea ce nu ştiu, judecă-i după ceea ce înţeleg. (Luc de Clapiers, marchis de Vauvenargues)

Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili. (Ernest Hemingway)

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.  8.10

Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.  5.10

Nu o anumită societate îmi pare ridicolă, ci omenirea. (Eugen Ionescu)

Nu poţi să dispreţuieşti ştiinţa fără să dispreţuieşti raţiunea; nu poţi dispreţui raţiunea fără a dispreţui pe om. (Anatole France)

Nu putem fi toţi genii. Geniile sunt persoane de lux ale omenirii. (Bogumil Goltz)

Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)

Nu toţi oamenii pot fi Ciceroni şi Platoni, Virgili sau Homeri, dar toţi pot fi oameni buni. Prefer un om fără cunoştinţe literare, decât cunoştinţe literare fără om. (Petrarca)

Nu trebuie să cheltuieşti viaţa presupunând că Dumnezeu este în afara ta.  1.1

Nu trebuie să vă străduiţi singuri, ci cereţi şi ajutorul de Sus. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Nu uita că în viaţă omul nu trebuie să ceară fericirea decât de la munca lui. (Hans Christian Andersen)

Nu umbla după ştiri din viaţa lumească pentru că din aşa ceva nu vei avea niciun folos, după cum spune psalmistul: “Să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti.” Căci cel căruia îi place să vorbească bucuros despre treburile oamenilor păcătoşi, acela repede trezeşte în sine pofte spre plăceri. Mai curând fii dornic să cunoşti viaţa oamenilor drepţi, căci aceasta îţi va fi de mare ajutor. (Sfântul Vasile cel Mare)

Nu vârsta, ci înţelepciunea te face om întreg. (Proverb indian)

Nu vorbi de fericirea ta, cu omul care este mult mai nefericit decât tine. (Plutarh)

Nu-l pot învăţa nimic pe omul matur, dar îl pot ajuta să găsească răspunsul în el însuşi. (Galileo Galilei)

Nu-ţi lega inima ta de casă, în vremea pelerinajului tău pământesc. Niciun om chibzuit nu-şi zideşte casă trainică în timpul când este călător. (Avva Feren)

Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu. (Liviu Rebreanu)

Numai pasiunile mari pot da naştere oamenilor mari. (Claude Adrien Helvetius)

Numai virtuţile fac pe om fericit, fie că sunt singure, fie împreună cu alte bunuri. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Numerele perfecte, ca şi oamenii perfecţi – sunt foarte rare. (Descartes)

O apă adâncă este sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s-o scoată. (Solomon 20.5)

O conştiinţă curată ne face să avem frică de Dumnezeu şi ruşine de oameni. (Sfinţii Părinţi)

O mare piedică în calea progresului omenirii este faptul că oamenii nu ascultă pe aceia care vorbesc prudent, ci pe aceia care strigă mai tare. (Arthur Schopenhauer)

O naţiune căreia îi este frică să-şi lase oameni să judece adevărul şi falsitatea într-o piaţă deschisă este o naţiune căreia îi este frică de oamenii săi. (John F. Kennedy)

O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nestatornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor bunuri mincinoase înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează. Astfel, pe una o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţinută şi prudentă în exercitarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi. (Betius, scriitor bisericesc)

O, Doamne, de-am avea noi inima psalmistului şi mintea lui Kepler, ca să Te contemplăm pe Tine! (Albert Einstein)

Oamenii au înălţat răutatea, spiritul de răzbunare la rang de sentiment legitim, de justiţie, iar propria lor mârşăvie o atribuie lui Dumnezeu. (Lev Tolstoi)

Oamenii care citesc tabloide merită să fie minţiţi. (Jerry Seinfeld)

Oamenii care sunt lipsiţi de patimi ating adevărul. (Pitagoreanul Filon, autorul cărţii “Despre Moise”)

Oamenii de geniu sunt meteori destinaţi să ardă pentru a-şi lumina secolul. (Napoleon Bonaparte)

Oamenii deştepţi nu au nevoie de sfaturi. Cei proşti nu le ascultă. (Benjamin Franklin)

Oamenii fac o mare greşeală când se îngrijesc mai mult de vas decât de floare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Oamenii furioşi nu sunt întotdeauna înţelepţi. (Jane Austen)

Oamenii îmbătrânesc, dar rareori se maturizează. (Alphonse Daudet)

Oamenii îşi pierd mai întâi iluziile, după aceea dinţii şi la urmă si viciile. (Hans Moser)

Oamenii mărunţi caută numai să-şi petreacă timpul, cei de talent, să-l întrebuinţeze. (Arthur Schopenhauer)

Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte. (John Galsworthy)

Oamenii optimişti îşi menţin o mentalitate bazată pe soluţii, văzând o rezolvare în fiecare problemă şi o posibilitate în fiecare imposibilitate. (John C. Maxwell)

Oamenii se nasc neînvăţaţi, nu proşti; ei devin proşti prin învăţătură. (Bertrand Russell)

Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc şi nu se cunosc pentru că nu comunică. (Martin Luther King)

Oamenii sunt ca Luna: nu-şi arată decât o faţă. (Arthur Schopenhauer)

Oamenii sunt ca vinul: timpul îi acreşte pe cei răi, dar sporeşte calitatea celor buni. (Cicero)

Oamenii sunt ridicoli doar atunci când vor să pară ceea ce nu sunt. (Geacomo Leopardi)

Oamenii trec, dar operele lor rămân. (Augustin Louis Cauchy)

Oamenilor după ce mor le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc şi nici nu le bănuiesc. (Heraclit)

Ocara de la oameni aduce întristare inimii, dar se face pricină de curăţie celui ce o rabdă. (Sfântul Marcu Ascetul)

Ocultarea cu bunăştiinţă sau din ignoranţa a acestei dimensiuni a creştinismului duce la o diminuare a acestuia şi la transformarea sa dintr-un mod de viaţă, într-o simplă ideologie.   8.20

Omenirea trebuie să pună capăt războiului, altfel războiul va pune capăt omenirii. (John F. Kennedy)

Onoarea este pur şi simplu moralitatea oamenilor superiori. (H. L. Mencken)

Orice nedreptate pe care o suferim de la cineva este socotită de Dumnezeu, fie pentru izbăvire de păcate, fie pentru răsplătire. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Oricât ai fi copleşit de treburi, fă-ţi şi mai multă vreme pentru Domnul. (Sfântul Vasile cel Mare)

Oricâte lucruri materiale am avea în jurul nostru, ele sunt trecătoare, nu le luăm cu noi în viaţa veşnică; ci în viaţa veşnică luăm doar lumina credinţei şi a faptelor bune, a rugăciunii, a pocăinţei, a ceea ce am trăit ca legătură cu Dumnezeu, care S-a imprimat în sufletul omului. Orice cuvânt bun, orice gând bun, orice faptă bună lasă în sufletul nostru o lumină; după cum gândul rău, cuvântul rău şi faptea rea lasă în suflet pată sau pete de întuneric. Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup şi se prezintă în faţa lui Dumnezeu, el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune şi în fapte bune, sufletul, sau întunecat. De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest <<ochi sufletesc>, de care vorbeşte Evanghelia  (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)

Orice om îşi face propriul noroc. (Proverb franţuzesc)

Orice om poate greşi, dar numai cel fără minte stăruie în greşeală. (Cicero)

Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci numai acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)

Paradoxal, astăzi, când confortul şi siguranţa au devenit valori concrete, Europa este gata să nu recunoască rădăcinile sale creştine, că de o viaţă creştină nici nu mai poate fi vorba.  7.7

Patima mândriei îl luptă pe om până la mormânt. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Păcatul desparte şi îndepărtează pe om de Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Păcatul porneşte din inima omului. Provocarea vine din afară.  5.11

Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege şi ne-o dăruieşte, pentru a ne face să cunoaştem voinţa Sa.  9.22

Părintele duhovnicesc nu este decât un om, pe care Dumnezeu ţi-l dăruieşte pentru sfinţenia ta.  9.22

Până când omul nu va duplica un fir de iarbă, natura poate râde în hohote la aşa numita lui cunoştinţă ştiinţifică. (Thomas Alva Edison)

Pe Bartimeu îl mustrau nu vrăjmaşii lui Hristos, ci cei care Îl urmau pe Hristos.  9.10

Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă. (Solomon 10.13)

Pe cât de puternic este adevărul, pe atât de slabă şi de neputincioasă este minciuna. Din omul cel mai neînsemnat, din stratul cel mai de jos al societăţii, adevărul face o personalitate ilustră. Minciuna însă, dimpotrivă, îl înjoseşte pe om şi dintr-un om mare face un om de nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine mai păcătos, căci proorocul Isaia văzând pe Dumnezeu, se făcea ticălos şi necurat pe sine. (Avva Matoi)

Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea. (Părintele Nicolae Steinhardt)

Pentru a ajunge la Dumnezeu, omul are nevoie de un îndrumător, de un părinte duhovnicesc.  7.8

Pentru a aprecia culturile altor naţiuni, trebuie să mergi în ţara lor, să cunoşti oamenii şi trebuie să intri în contact cu cultura ţării. (David Rockefeller)

Pentru a trăi o viaţă care ţi-a fost dată eşti dator să o meriţi atât ca om cât şi ca neam în fiecare clipă. (Mihai Viteazul)

Pentru aceea a venit Iisus Hristos în lume, ca să cunoască şi să înţeleagă omul cât de mult îl iubeşte Dumnezeu. (Fericitul Augustin)

Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16.26)

Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie oameni nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta credinţă? (Sfântul Mare Mucenic Artemie a adresat aceste cuvinte împăratului Iulian Apostatul, care pornise o mare prigoană împotriva creştinilior, prefăcându-se bisericile în temple păgâneşti şi omorându-se mulţime mare de creştini. Artemie era mare dregător împărătesc şi comandant militar la Alexandria, încă din vremea împăratului Constantin cel Mare, cu care era prieten. Din porunca împărtatului a fost scos din dregătorie, torturat şi apoi decapitat, la anul 362. Moaştele Sfântului Mare Mucenic Artemie au fost aduse la Bucureşti, pe Dealul Mitropoliei, în anul 2013, cu ocazia hramului Sfântului Dimitrie cel Nou.)

Pentru fiecare dintre noi există un drum al Damascului. (Părintele Constantin Galeriu)

Pentru mulţi oameni, propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor. (Esop)

Pentru oamenii credincioşi, Dumnezeu se află la început, pentru oamenii de ştiinţă  –  la capătul consideraţiilor lor. (Max Planck)

Perseverenţa este o trăsătură pe care o au în comun toţi oamenii de succes. (Herbert Harris)

Pesimistul este omul care, dacă simte miros de flori, caută din priviri coşciugul. (H. L. Mencken)

Pierderea harului de către Adam  10.17

Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba. (William Shakespeare)

Piciorul omului e o capodoperă inginerească şi artistică. (Leonardo da Vinci)

Poate că singura demnitate adevărată a omului stă în capacitatea de a se depăşi pe sine. (Miguel de Unamuno)

Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)

Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. (Alphonse Daudet)

Poezia e sufletul intim al omului, e cugetarea divină, e puntea pe care poţi trece în lumea visului. (Vasile Conta)

Poezia este cea mai antică artă a spiritului omenesc. (Grigore Alexandrescu)

Poezia este limbajul prin care omul îşi explorează propria uimire. (Christopher Fry)

Politicianul se gândeşte la viitoarele alegeri, omul de stat la următoarele generaţii. (Otto von Bismarck)

Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel. (John Quinton)

Pot să calculez mişcarea corpurilor cereşti, dar nu şi nebunia oamenilor. (Isaac Newton)

Poţi să prosteşti unii oameni tot timpul şi toţi oamenii un timp, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii tot timpul. (Abraham Lincoln)

Povara zilei de mâine, adăugată celei de azi, poate face să se clatine şi omul cel mai puternic. (Thomas Carlyle)

Precum cangrena cuprinde trupul şi nu se mai vindecă, la fel şi ţinerea e minte a răului cuprinde sufletul omului. (Sfântul Efrem Sirul)

Precum este multă mila Lui, aşa este multă şi certarea Lui; pe om după faptele lui îl judecă. (Ecclesiasticul 16.14)

Precum şi este scris: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă„; dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.  (I Corinteni 15.45-49)

Prefer de departe cele mai aprigi critici ale unui om inteligent decât aprobarea nechibzuită a maselor. (Kepler)

Prefer un om care a păcătuit şi ştie că a păcătuit şi se pocăieşte decât un om care nu a păcătuit şi se crede că este drept. (Avva Sarmata)

Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici încolo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)

Prin ascultare omul se înalţă şi capătă ochi ascunşi pentru înţelegerea lucrurilor. Ascultătorul vede fără să fie văzut şi aude fără să fie auzit. (Părintele Savatie Baştovoi)

Prin deznădejde, omul îşi taie orice putinţă de îndreptare.  9.21

Prin dezordinea pe care o promovează în cele din afara lui, omul produce în sine o dezordine si o suferinţă … (Părintele Dumitru Stăniloae)

Prin dorinţele sale omul îşi înmulţeşte suferinţa. (Părintele Savatie Baştovoi)

Prin egoism şi tendinţa de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute şi luminarea harului, omul e Hristos pentru om. (Valeriu Gafencu)

Prin multe necazuri vi se cuvine tuturor a intra în împărăţia cerurilor.  10.2

Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. (Solomon 25.15)

Prin suferinţă se îndreaptă purtările oamnenilor. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Privind fără-ncetare prostia omenească / De lung urât cuprinsă, Eternitatea cască. (Vasile Alecsandri)

Problema pe care o au oamenii nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc. (Michelangelo)

Profesor îţi este orice om de la care poţi învăţa ceva. (Nicolae Iorga)

Prostul nu cunoaşte om mai deştept ca el. (Montesquieu)

Putem studia cât poftim, totuşi nu-L putem cunoaşte pe Domnul, câtă vreme nu vom vieţui după poruncile Lui. Căci nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfânt se face cunoscut Domnul.  1.1

Puţina ştiinţă duce la îndepărtarea de Dumnezeu. Multa ştiinţă duce la apropierea de Dumnezeu. (Albert Einstein)

Raiul este bucuria comuniunii de iubire a oamenilor cu Dumnezeu şi cu semenii lor, iar iadul este suferinţa neîmplinirii sau durerea vidului spiritual din sufletul omului, pentru că nu a răspuns iubirii milostive a lui Dumnezeu cât timp a trăit pe pământ. (Patriarhul Daniel)

Rar se întâlneşte un om căruia îi place mâncarea de regim. Şi mai rar se întâlneşte omul care ştie să spună sau să audă un adevăr neplăcut. (Proverb sanscrit)

Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate. (Maurice Chevalier)

Rar, foarte rar mărturisirile oamenilor sunt pe de-a-ntregul adevărate. (Jane Austen)

Relaţia omului cu Dumnezeu: Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.  12.10

Religia este baza existenţei omeneşti. (Karl Wilhelm Friedrich von Schlegel)

Religia este dialogul etern dintre omenire şi Dumnezeu. (Franz Werfel)

Ridică-te şi umblă!  1.9

Rugăciunea este braţul cu care omul apucă puterea iubirii divine. (Ellen G. White)

Rugăciunea este lucrarea lui Dumnezeu în om. (Sfântul Grigorie Palama)

Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar şi preot al Lui, căci şi Hristos însuşi se află în sufletul care se roagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se întipăreşte în eul nostru în rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci şi locul unde se află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om. (Petre Ţuţea)

Rugăciunea, prima datorie a credinciosului.  4.3

Ruşinea la spovedanie, arma diavolului  8.17

Savanţii serioşi sunt profund religioşi. (Albert Einstein)

Să îndurăm suferinţele, căci nimeni nu se încununează dacă n-a fost rănit în luptă şi n-a fost acoperit de praf. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să nu adormi înainte de a cugeta la păcatele pe care le-ai săvârşit în cursul zilei.  6.6

Să se silească omul a-şi obişnui sufletul cu bunătatea, din care să facă o datorie. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Să ştiţi, iubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la vorbire, zăbavnic la mânie. (Iacob 1.19)

Sărmana făptură omenească! E capabilă de toate relele, dar în ea se găseşte şi comoara binelui. (Mihail Sadoveanu)

Săvârşirea la timp a faptelor bune constituie cel mai mare bine al vieţii omeneşti. Este cu adevărat singurul bine, bucurie neîntreruptă pe care ţi-o dau faptele bune. Căci împlinirea poruncilor bucură întru nădejde pe făcătorul faptelor bune.  (Sfântul Grigorie de Nisa)

Sângele martirilor a devenit sămânţa creştinilor. (Tertulian)

Scopul tuturor oamenilor nu este altul decât acela de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu prin cuget curat şi de a rămâne întru El. (Sfântul Grigorie Taumaturgul)

Scopul vieţii omeneşti este dobândirea Duhului Sfânt. (Sfântul Serafim de Sarov)

Scopul vieţii omului, îndumnezeirea.  5.14

Scriitorii sunt inginerii sufletelor omeneşti. (Iurie Oleşa)

Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de scurtă vreme,  căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)

Se spune că intelectul este dat omului ca să cunoască adevărul, intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul. (Petre Ţuţea)

Secularismul este starea în care omul trăieşte, ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. (Mircea Eliade)

Secularizarea lumii (absenţa lui Dumnezeu din inima omului).  7.7

Se pare aşadar că oamenii sunt mult mai predispuşi să se răzbune decât să facă o faptă bună. (Baruch Spinoza)

Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând de pe vremea lui Hristos şi până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupeşti şi duhovniceşti? Să fi fost oare nişte nebuni toţi cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înţelegerea şi cunoaşterea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credinţa şi dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea şi urmăm ei?  (Origen)

Sfânta Sfintelor s-a mutat în miezul fiinţei umane.  7.3

Simţămintele generoase fac din om o făptură sublimă. (Honoré de Balzac)

Simţul umorului face parte din arta de a conduce, de a te înţelege cu oamenii, de a duce lucrurile la bun sfârşit. (Dwight David Eisenhower)

Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu.  5.17

Smerenia este însăşi prezenţa lui Dumnezeu în om. (Sfinţii Părinţi)

Speranţa este singurul bun comun tuturor oamenilor; cei care nu posedă nimic au totuşi speranţa. (Thales)

Speranţa este stâlpul care susţine lumea. Speranţa este visul omului treaz. (Plinius cel Bătrân)

Speranţa înşeală mai mulţi oameni decât o face şarlatania. (Vauvenargues)

Spiritul omenesc îşi trece timpul cu dorinţa şi cu speranţa. (Oxenstierna)

Spune-mi, Doamne, trebuie să fac acest lucru, sau nu?  6.5

Starea celui ce se roagă.  2.4

Structura spirituală a omului  2.1

Studiaţi îndeaproape corpul omenesc! Sufletul nu-i departe. (Carmen Sylva, poetă şi prima regină a României)

Studierea omenirii depăşeşte forţele omului. Numai nebunii o încearcă. (Jerome K. Jerome)

Succesul este un profesor slab, determină oamenii inteligenţi să se gândească la faptul că ar putea să piardă. (Bill Gates)

Suferinţele din iad nu au autor pe Dumnezeu, ci pe noi înşine. (Sfântul Vasile cel Mare)

Sufletele bune pleacă de pe lumea aceasta cu bună-nădejde. (Socrate)

Sufletul este fiinţă înţelegătoare şi raţională având ca putere mintea, ca mişcare – cugetarea, iar ca efect – înţelegerea. De aceea tot ce facem se datorează fiecăruia în parte. Fiecare dintre noi este înzestrat cu aceste puteri prin care poate să decidă asupra hotărârilor pe care le ia. Însă el, omul, poate să aleagă bine sau poate să aleagă rău, iar asta depinde tot de sufletul său, mai exact de simţurile sufletului său, deoarece potrivit spuselor Sfântului Macarie Egipteanul, dacă cele cinci simţuri ale sufletului şi anume inteligenţa, cunoaşterea, discernământul, răbdarea şi mila primesc harul cel de sus şi sfinţirea duhului sunt cu adevărat fecioare înţelepte, iar dacă se mărginesc la firea lor sunt cu adevărat fecioare neînţelepte şi fiice ale acestei lumi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Sufletul omenesc este un abis de nepătruns. (Eugene Sue)

Sufletul omului este nemuritor şi nepieritor. (Platon)

Sufletul omului, în autoconştiinţa lui şi în unicitatea lui, nu e produsul evoluţiei, ci e operă divină. (John Eccles, laureat al Premiului Nobel în 1963, autorul cărţii Evoluţia creierului şi crearea conştiinţei, citat de părintele Constantin Galeriu)

Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări şi nici aia adevărat; ele aduc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea curăţă mintea şi ea vede mai bine. (Cuviosul Siluan Atonitul)

Sunt mândru că niciodată nu am inventat arme cu care să fie ucişi oameni. (Thomas Alva Edison)

Sunt oameni care execută munci foarte grele, dar care nu pot să reziste unei ispite.  9.23

Sunt oameni care nu laudă decât ceea ce pot imita. (Cicero)

Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! (După 12 ani de temniţă, întrebat dacă se supune orânduirii comuniste, părintele Justin Pârvu a răspuns: Sunt un om liber şi fac ce vreau, nu mă tem de oameni! Acest cuvânt l-a costat alţi 5 ani de temniţă grea.)

Sunt unii oameni care nu pot spune adevărul. Unii care nu pot spune o minciună şi mulţi alţii care nu pot face diferenţa între adevăr şi minciună. (Plutarh)

Sunteţi în mâinile lui Dumnezeu, numai că daţi din mâini şi din picioare.  10.2

Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat. (Mihai Eminescu)

Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. (I Corinteni 14.8, 9)

Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu„. (Matei 4.2-4)

Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.14, 15)

Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta? Ca să-L învinuiască. El le-a zis: Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate? Cu cât se deosebeşte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sâmbăta. (Matei 12.10-12)

Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. (Matei 26.71, 72)

Şi nu ne duce pe noi în ispită.  12.17

Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)

Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele? Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi. (Marcu 5.7-9)

Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau, şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus. (Faptele Apostolilor 4.13)

Şi toate insulele pieriră şi munţii nu se mai aflară. Şi grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Şi oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare. (Apocalipsa 16.20, 21)

Ştiinţa este ultimul pas în dezvoltarea mentală a omului şi poate fi considerată ca cea mai mare realizare a culturii umane. (Ernst Cassirer)

Ştiinţa îl face pe savant, raţiunea îl face pe om; ştiinţa aparţine câtorva, raţiunea este a tuturor. (Henri Lacordaire)

Ştiinţa puţină îi face pe oameni pretenţioşi, în timp ce ştiinţa multă îi face modeşti. (Leonardo da Vinci)

Teama a ucis milioane de oameni. Faceţi astfel încât credinţa să devină mai puternică decât teama. (Joseph Murphy)

Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care nu o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu tot Cuvântul ce iese din gura Domnului. (Deutoronomul 8.3)

Televiziunea este triumful maşinii asupra oamenilor. (Fred Allen)

Tinereţea nu e o perioadă oarecare din viaţa omului, ci este o stare de spirit. (Mateo Aleman)

Toată lupta omului în minte se dă, acolo e războiul nevăzut.  2.13

Toată munca mea misionară este răspunsul la o poruncă dumnezeiască şi că aversiunea mea faţă de pelaghiari se întemeiază pe adevărul teologic, potrivit căruia harul divin este necesar pentru mântuirea şi desăvârşirea omului. (Sfântul Patriciu, patronul Irlandei)

Toată viaţa omului este de o zi, la cei chinuiţi de patimi. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Toate ale omului pornesc de la gândul omului.  2.11

Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul. (Solomon 16.2)

Tot ce face omul cu voia sa liberă, îl apropie sau îl depărtează de Dumnezeu.  9.21

Tot ce se întâmplă în lume, deci şi în viaţa noastră, are la origine trei cauze: Dumnezeu, diavolul şi oamenii. (Sfântul Vasile cel Mare)

Toate descoperirile omeneşti par să fi fost făcute cu scopul de a confirma din ce în ce mai puternic adevărurile conţinute în Sfintele Scripturi. (Astronomul William Herschel)

Toţi oamenii de mare calitate din istoria lumii au fost oameni modeşti. (Tudor Arghezi)

Toţi oamenii sunt încercaţi dintr-un întreit motiv: adesea pentru verificare, uneori pentru curăţire, iar alteori pentru plata greşelilor. (Sfântul Ioan Casian)

Toţi oamenii vor pacea, dar nu stiu cum să ajungă la ea.  11.4

Trăieşte ca un om curajos; iar dacă nu ai noroc, înfuntă-i loviturile cu o inimă curajoasă. (Cicero)

Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. (I Petru 2.16)

Trebuie să fii creştin, nu pentru a cunoaşte cele cereşti sau cele pământeşti, ci pentru că fiecare om este dator cu o moarte. (Ivan Turgheniev)

Trei feluri de oameni spun adevărul: proştii, copiii şi beţivii. (Proverb german)

Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este conştiinţa. (Immanuel Kant)

Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios. (Ecclesiasticul 31.23)

Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul. (Constantin Brâncuşi)

Uitarea e prima facultate a omului. (Albert Camus)

Un arbore mi-e mai drag decât un om, în pădure mă simt fericit – ferict în pădure unde fiecare copac grăieşte prin tine. Doamne ce minunăţie! În păduri, pe dealuri e linişte, linişte spre a Te slăvi! (Ludwig van Beethoven)

Un gând frumos poate fi ca o biserică în care omul îşi odihneşte sufletul. (Regina Maria a României)

Un inventator este un om care priveşte în jurul lui şi nu este mulţumit de lucruri aşa cum sunt. Vrea să îmbunătăţească tot ceea ce vede, vrea să aducă foloase lumii. (Alexander Graham Bell)

Un om bun poate face dintr-o zi întunecată o zi luminată. (Sfinţii Părinţi)

Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând în adunarea celor morţi. (Solomon 21.16)

Un om corect cu viaţa nu se minte. (Betty Marcovici)

Un om creativ este motivat de dorinţa de a realiza ceva, şi nu de dorinţa de a-i învinge pe ceilalţi. (Ayn Rand)

Un om cumpătat nu se împrieteneşte cu un beţiv. (Samuel Smiles)

Un om curajos formează întotdeauna o majoritate. (Andrew Jackson)

Un om de geniu nu face greşeli. Erorile lui sunt voluntare şi sunt portaluri ale descoperirii. (James Joyce)

Un om de spirit ar fi adeseori foarte încurcat lipsit de tovărăşia proştilor. (La Rochefoucauld)

Un om de ştiinţă bun este o persoană cu ideii originale. Un inginer bun este o persoană care face un proiect care funcţionează  cu cât mai puţine idei originale posibil. (Freeman Dyson)

Un om deştept găseşte să înveţe ceva bun şi de la un prost. (Profesorul Oscar Kreindler)

Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu. (François Rabelais)

Un om făţarnic are două feţe şi niciun obraz. (Nicolae Iorga)

Un om inteligent pe un plan poate fi un prost pe altul. (Albert Camus)

Un om împreună cu Dumnezeu este întotdeauna în majortitate. (John Knox)

Un om liber este numai acela care trăieşte alături de Hristos, alt om liber nu există. Numai el este deasupra oricărei dureri şi oricărei nenorociri. Dacă el însuşi nu se va nedreptăţi pe sine în vreun fel şi nu va greşi faţă de sine cu nimic, nimeni nu are şi nu va avea vreodată, vreo putere de a-i face rău, pentru că nu poate fi atins în niciun fel. Lipsurile  nu-l vor chinui niciodată, pentru că ştie că n-am adus cu noi nimic când am venit în lumea aceasta şi este limpede că nici când o vom părăsi, nu vom putea lua cu noi nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Un om necredincios se ascunde de Dumnezeu. Un om credincios se ascunde în Dumnezeu. (Fericitul Augustin)

Un om nu este mediocru când are bun simţ şi sentimente bune. (Joseph Joubert)

Un om nu este terminat atunci când este învins, ci atunci când renunţă. (Richard Nixon)

Un om nu trebuie judecat după calităţile lui, ci după felul în care ştie să şi le folosească. (François de La Rochefoucauld)

Un om sărac nu este un om fără bani. Un om sărac este cel ce nu are niciun vis. (Henry Ford)

Un om se consideră cu adevărat liber, atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Un om poate înfrunta nespus de multe, câtă vreme se poate înfrunta pe el însuşi. (Axel Munthe)

Un om senin în faţa morţii este un om care are conştiinţa lui Dumnezeu.  11.9

Un om tare, când este lovit, îşi sporeşte puterea. (Seneca)

Un om trebuie să fie destul de mare să-şi recunoască greşelile, suficient de deştept ca să înveţe din ele şi îndeajuns de tare ca să le îndrepte. (Alphonse Allais)

Un om, ca şi un popor, atâta preţuieşte cât a înţeles din Evangelie, din Evanghelie ca îndreptar al socotelilor lui cu eternitatea. (Profesorul Simion Mehedinţi)

Un om, în general, are două motive pentru a face un lucru. Unul care sună bine şi unul real. (John Pierpoint Morgan)

Un prieten, când e un om, întrece şi pe-un frate. (Homer)

Un prost nu spune lucruri inteligente dar un om inteligent spune multe prostii. (Garabet Ibrăileanu)

Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi  în cinste înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât visurile. (Sfântul Vasile cel Mare)

Un test de inteligenţă îi arată unui om ce deştept ar fi fost dacă nu l-ar fi dat. (Laurence J. Peter)

Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii. (Solomon 14.12)

Unii oameni dispreţuiesc tot ce sunt incapabili să înţeleagă. (Alexandru Paleologu)

Unii oameni se grăbesc atât de tare să găsească fericirea, încât de multe ori trec pe lângă ea. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Unui om deştept îi place să înveţe. Unui prost, să înveţe pe alţii. (Anton Pavlovici Cehov)

Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala. (Matei 18.7)

Vai omului aceluia, care are numele mai mare decât fapta! (Avva Siluan)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de necurăţia. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege. (Matei 23.27, 28)

Vanitatea omului este atât de mare încât şi ultimul prost se crede deştept. (Georges Clemenceau)

Vezi tu un om dibaci la lucrul lui? El va sta înaintea conducătorilor şi nu înaintea oamenilor de rând. (Solomon 22.29)

Viaţa ar putea fi minunată dacă oamenii te-ar lăsa în pace. (Charlie Chaplin)

Viaţa e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne pregăti, prin Hristos, spre a primi viaţa veşnică. (Valeriu Gafencu)

Viaţa fiecărui om este un basm scris cu degetele lui Dumnezeu. (Hans Christian Andersen)

Viaţa în familie, un mod de a-L cunoaşte pe Dumnezeu.  10.5

Viaţa omului este jumătate dragoste, jumătate luptă. (Părintele Justin Pârvu)

Viaţa omului este o luptă continuă cu propriile patimi şi slăbiciuni.  8.20

Viaţa pământească este o pregătire pentru cea veşnică.  6.8

Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează. (Tudor Muşatescu)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 5.13)

Voinţa divină devine însăşi voinţa omului.  8.15

Voinţa lui Dumnezeu devine voinţa omului.  6.14

Vorba a fost dată omului pentru a-şi ascunde gândurile. (Talleyrand)

Vorbăria este dăunătoare, pentru că atunci când omul doreşte ca el să vorbească, îi interzice lui Dumnezeu, Cel care este înăuntrul său, să vorbească. (Sfântul Vasile cel Mare)

Vrei ca oamenii să gândească lucruri bune despre tine? Nu te lăuda. (Blaise Pascal)

Zeflemistul este omul care vede mereu lucrurile numai la suprafaţă; de aceea este crud. (Honoré de Balzac)

Ziariştii – oameni care gândesc toată viaţa la profesia pe care ar fi trebuit s-o înveţe. (Mark Twain)

Ziariştii – oameni care în orice altă profesie ar fi câştigat mai mulţi bani cu mai puţină muncă. (Robert Lembke)

Zis-a Amma: Bine este a nu te mânia. De ce urăşti pe omul care te-a mâhnit? Nu el ţi-a făcut nedreptate, ci diavolul. Urăşte boala, nu pe cel bolnav.

Zis-a Avva Antonie: Va veni vremea când oamenii vor înnebuni, şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor ridica asupra lui zicând: El este nebun pentru că nu este asemenea nouă.

Zis-a Avva Isidor: Mulţi oameni poftesc fapta cea bună, dar pe calea ce duce spre dânsa pregetă să meargă.

Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul, iar puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!

Zis-a o bătrână: În orice loc vei merge, nu te număra pe tine şi vei fi odihnindu-te.