Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte. Că iată, însăși aceasta, că v-ați întristat după Dumnezeu, câtă sârguință v-a adus, ba încă și dezvinovățire și mâhnire și teamă și dorință și râvnă și ispășire! Întru totul ați dovedit că voi înșivă sunteți curați în acest lucru. (II Corinteni 7.10, 11)
Cel ce a dat drumul în pustie țapului de ispășire să-și spele hainele sale, să-și spele trupul cu apă și atunci să intre în tabără. (Leviticul 16.26)
Copiii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiți, și dacă va păcătui cineva, avem mijlocitor către Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru ale lumii întregi. Și întru aceasta știm că L-am cunoscut, dacă păzim poruncile Lui. (I Ioan 2.1-3)
Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispășire, prin credința în sângele Lui, ca să-Și arate dreptatea Sa, pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, întru îngăduința lui Dumnezeu – ca să-Și arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuși drept, și îndreptând pe cel ce trăiește din credința în Iisus. (Romani 3.23-26)
Iar țapul asupra căruia a căzut sorțul pentru Azazel să-l pună viu înaintea Domnului, ca să săvârșească asupra lui curățirea și să-i dea drumul în pustie pentru ispășire, ca să ducă acela cu sine nelegiuirile lor în pământ neumblat. (Leviticul 16.10)
Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, așa cum copacul scuturat de vânt își înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispășim păcatele chiar din viața de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veșnică, așa cum prin cioplire și lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinții Părinți)
„Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu”, zice Dumnezeul vostru. „Dați curaj Ierusalimului și strigați-i că munca de rob a luat sfârșit, fărădelegea sa a fost ispășită și că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale„. (Isaia 40.1, 2)
Prin iubire și credință se ispășește păcatul și prin frica de Dumnezeu te ferești de rele. (Solomon 16.6)
Șapte zile se aduce jertfă pentru păcat câte un țap pe zi; de asemenea să se aducă jertfă câte un vițel din cireada de boi și câte un berbec din turma de oi, fără meteahnă. Șapte zile să facă ispășire pentru jertfelnic, să-l curețe și să-l sfințească. (Iezechiel 43.25, 26)
Șaptezeci de săptămâni sunt hotărâte pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă până ce fărădelegea va trece peste margini și se va pecetlui păcatul și se va ispăși nelegiuirea, până ce dreptatea cea veșnică va veni, vedenia și proorocia se vor pecetlui și se va unge Sfântul Sfinților. (Daniel 9.24)
Și trecând multă vreme și plutirea fiind periculoasă, fiindcă trecuse și postul (sărbătorii Ispășirii, care se ținea la evrei toamna), Pavel îi îndemna, zicându-le: Bărbaților, văd că plutirea va să fie cu necaz și cu multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, ci și pentru sufletele noastre. (Faptele Apostolilor 27.9, 10)