Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu și a rămas numai la sine, și în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie și provocând apoi ura, minciuna, crima și toate celelalte. 8.9
Acum deci, de ce ispitiți pe Dumnezeu și vreți să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n-am putut să-l purtăm? (Faptele Apostolilor 15.10)
Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului, Și I-a zis: Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău”. Iisus i-a răspuns: Iarăși este scris: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău„. (Matei 4.5-7)
Aurul se încearcă prin foc, iar credința prin ispite. Vitejia ostașului se cunoaște la luptă, iar tăria credinței noastre, în ispite. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Bine este, deci, frate a nu face răul nici cu gândul, iar de ești ispitit, nevoiește-te ca să nu faci cu lucrul. (Patericul)
Bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit. (Avva Pimen)
Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, și cu Dumnezeul meu voi trece zidul. (Psalmi 17.32)
Căci El Se lasă găsit celor care nu-L ispitesc și Se arată celor care au credință în El. (Cartea înțelepciunii lui Solomon 1.2)
Când vezi vreun gând că-ți făgăduiește slava omenească, să știi sigur că-ți pregătește rușine. (Sfântul Marcu Ascetul)
Ce ne-am face fără ispite? (Sfinții Părinți)
Cel care a împlinit o poruncă, să aștepte ispita pentru ea. Căci dragostea față de Hristos se probează prin cele potrivnice. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cine este bun, mai bun să se facă și cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care e încă în ispite. (Părintele Paisie Olaru)
Dacă ispita plăcerii trebuie respinsă, ispita durerii trebuie acceptată. Ispita plăcerii aduce plăcere simțurilor și întristare sufletului, iar încercarea, adică ispita durerii, aduce întristare simțirii și bucurie sufletului. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă. Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda. (I Corinteni 10.12, 13)
Diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie. (Sfântul Isaac Sirul)
Diavolul, de fapt, se folosește de obicei de slăbiciunile noastre, adică de împătimirea noastră pentru cele pământești, atunci când ne întinde momeala ispitei. (Origen)
Dumnezeu nu ispitește, dar îngăduie ispita, fie pentru mântuirea sufletelor noastre, fie spre a ne da prilej să dovedim tăria credinței noastre și astfel să avem dreptul la răsplătire, căci ispitele ce se întâmplă drepților sunt pentru încercare și au și plată. (Sfântul Simeon al Tesalonicului)
Dumnezeu poate decide dacă și când survine ispita. 12.17
El însă, cunoscând fățărnicia lor, le-a zis: Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un dinar ca să-l văd. (Marcu 12.15)
Fără ispite nu există luptă, fără luptă nu există biruință, fără biruință nu există răsplată. (Fericitul Teofilact)
Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras și momit de însăși pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naște păcat, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moarte. (Iacob 1.12-15)
Ispita 4.14
Ispita e prilej de cercetare. (Părintele Teofil Pârâian)
Ispita este bântuiala cea rea, care înșală și împinge pe credincios sub jugul diavolului. (Fericitul Augustin)
Ispita fățărniciei 7.2
Ispita, ca fenomen, are o latură de seducție și una de testare. 12.17
Ispita în sine nu este păcat, însă învoirea cu ispita este un păcat pe care ni-l asumăm. (Sfinții Părinți)
Ispitelor și primejdiilor morale nu li se rezistă cu cunoștințe și cu teorii științifice, ci li se rezistă cu curajul credinței. 9.23
Ispitele 6.2, 8.8, 9.14
Ispitele le vom primi pentru tămăduirea omului dinlăuntru. 10.7
Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, așa cum copacul scuturat de vânt își înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispășim păcatele chiar din viața de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veșnică, așa cum prin cioplire și lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinții Părinți)
Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaș, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui. (Ecclesiasticul 3.27)
Ispitele sunt adevăratele examene pentru cei credincioși și pedepse pentru cei necredincioși. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Încercări și ispite 8.8
Învingând ispitele, ne vom păzi mintea de judecată și mânie, două dintre cele mai mari ispite care pândesc pe om. 10.7
Lupta cu gândurile ispititoare. 5.11
Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da și puterea pentru biruință. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Numai în situații deosebit de grele, dar și atunci numai cu învoirea lui Dumnezeu ca și în cazul lui Iov, ispitele îngăduite de Dumnezeu pot depăși cu puțin puterile noastre. Dar și în astfel de cazuri puterea binelui biruiește până la urmă, chiar dacă fizic nu ar părea evident, ca în cazul martirilor. (Părintele Teodor Bodogae)
Omul nu este niciodată ispitit dincolo de puterile sale. (Teologul Paul Evdochimov)
Pocăința este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdeauna o iluzie. Sfinții Părinți spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor și persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”, cum spunea Maurice Rondel. Deci, pocăința însemnează revenire la un realism, se văd lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate și de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veșnice și astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)
Postul gonește ispitele, invită la smerenie. 2.9
Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. (Matei 26.41)
Să nu ispitiți pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-ați ispitit la Masa. (Deutoronomul 6.16)
Secretul fericirii constă în a ceda tentațiilor. (Oscar Wilde)
Singura soluție ca să eviți ispitele este să te lupți cu diavolul. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
Sunt oameni care execută munci foarte grele, dar care nu pot să reziste unei ispite. 9.23
Și acum voi ispitiți pe Domnul cel Atotputernic, dar în veac de veac nu veți cunoaște nimic. (Iudita 8.13)
Și au ieșit fariseii și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. (Marcu 8.11, 12)
Și când a sosit în acest loc, le-a zis: Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. (Luca 22.40)
Și nu ne duce pe noi în ispită. 12.17
Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este împărăția și puterea și slava în veci. Amin! (Matei 6.13)
Și poporul căuta ceartă lui Moise, zicând: „Dă-ne apă să bem!” Iar Moise le-a zis: „De ce mă bănuiți și de ce ispitiți pe Domnul?” Atunci poporul, apăsat de sete, cârtea împotriva lui Moise și zicea: „Ce este aceasta? Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu sete pe noi, pe copiii noștri și turmele noastre?” (Ieșirea 17.2, 3)
Toți bărbații câți au văzut slava Mea și minunile pe care le-am făcut în pământul Egiptului și în pustie, și M–au ispitit până acum de zeci de ori și n-au ascultat glasul Meu, nu vor vedea pământul pe care Eu cu jurământ l-am făgăduit părinților lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu știu ce este binele și ce este răul și tuturor nevârstnicilor, care nu judecă, acelora le voi da pământul, iar toți cei ce M-au amărât nu-l vor vedea; (Numerii 14.22, 23)
Trupul poate să supraviețuiască și fără carne și toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră; acolo se petrec dorințele de a mânca de frupt în zi de post și tot acolo se găsesc și argumentele pentru care am fi îndreptățiți să nu postim. Așa dar, să ne cercetăm fiecare și să vedem ceea ce putem face și ce nu. Efectele postului nu se pot simți imediat. Uneori e nevoie de 40 de zile, alteori , ca în cazul proorocului Ilie, trei ani și șase luni, sau poate o viață întreagă. Cert este faptul că postul ne face mai înțelepți, ne poate arăta pregătiți pentru toate ispitele și valurile vieții. Alte roade pe care le dobândim în urma postului sunt tainice. În fiecare biserică îngerii înscriu pe cei care postesc. Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ți-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostași. Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza și fuge, decât atunci când un creștin aruncă postul, arma cea tare și puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)
Unde ispita bântuie mai aprig, acolo se poate spune că și virtutea este mai mare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Vasele olarului le lămurește cuptorul; iar ispita omului cugetul lui. (Ecclesiasticul 27.5)
Zis-a Avva Sisoe: Orice fel de ispită va veni omului, să zică: Pentru păcatele mele s-a întâmplat aceasta. Iar dacă vreun lucru bun se va întâmpla lui, să zică: Din mila lui Dumnezeu este aceasta. Istoria este tulpina științelor sociale. (C. Wright Mills)