Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveți. În lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea. (Ioan 16.33)
Când cineva cade din măsura chibzuielii, devine atât fricos, cât și îndrăzneț cât sufletul său este slăbit. Omul, când pierde echilibrul interior, nu se mai cunoaște pe sine și cade astfel în extreme. (Sfântul Ioan Scărarul)
Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumusețea ei i-a robit inima, și cu sabia i-a retezat capul. Perșii s-au îngrozit de îndrăzneala ei și Mezii de cutezanța ei. (Iudita 16.9, 10)
Chopin este și rămâne cel mai îndrăzneț și mândru spirit poetic al vremii…. (Robert Schumann)
Dacă-i așa, cine este așa de îndrăzneț și de cutezător și neștiutor de altceva, decât să lupte cu obrăznicie împotriva celor vădite și clare, încât să cugete cu ușurință că trupurile vor trece cândva în neexistență, prin înaintarea în desăvârșirea ființelor raționale cum zic aceia, odată ce crede că Domnul și Dumnezeul tuturor este cu trupul acum și pururea, dăruind si altora puterea să înainteze și trăgând și chemând pe toți la slava proprie, pe cât e cu putință omenirii, ca și Conducător al mântuirii tuturor și ștergând petele din toți. (Sfântul Maxim Mărturisitorul, vezi Taina)
Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit. Înalță-Te Cel ce judeci pământul, răsplătește răsplătirea celor mândri. Până când păcătoșii, Doamne, până când păcătoșii se vor făli? (Psalmi 93.1-3)
Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”. Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: „Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?”. (Iacob 13.5, 6)
Iar Domnul i-a răspuns: „Du-te și te pogoară și apoi te vei sui împreună cu Aaron; iar preoții și poporul să nu îndrăznească a se sui la Domnul, ca să nu-i lovească Domnul„. Și s-a pogorât Moise la popor și i-a spus toate. (Ieșirea 19.24)
Iar proorocul care va îndrăzni să grăiască în numele Meu ceea ce nu i-am poruncit Eu să grăiască, și care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de prooroc să-l dați morții. (Deutoronomul 18.20)
În așa fel că lanțurile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute în tot pretoriul și tuturor celorlalți; și cei mai mulți dintre frații întru Domnul, îmbărbătați prin lanțurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. (Filipeni 1.13, 14)
„Îndrăznește, fiică! Domnul cerului și al pământului îii va da bucurie în locul întristării. Îndrăznește, fiică!” (Tobit 7.17)
Îndrăzneala și râsul sunt asemenea focului care arde paiele. (Patericul)
Nu este altă patimă mai cumplită decât îndrăzneala: căci ea este maică și născătoare a tuturor patimilor. (Avva Agaton)
Săracul vorbește rugător, iar cel bogat răspunde cu îndrăzneală. (Solomon 18.23)
Se cuvine să te mărturisești fără rușinare, căci rușinarea pe care o înfrângi când te mărturisești îți aduce mărire și dar de la Dumnezeu. De ce te rușinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai rușinat și acum când cauți să-l ușurezi, te rușinezi? Nu știi că rușinea aceasta este de la diavol, care când face păcatul îți dă îndrăzneală și nerușinare, iar când îl mărturisești îți dă frică și rușinare? ….. (Sfântul Nicodim Aghioritul, vezi Păcatul)
Și cât a trăit Iudita, nimeni n-a îndrăznit să tulbure pe Israeliți și încă multă vreme după moartea ei. (Iudita 16.25)
Și iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)
Și văzând ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau, și îi cunoșteau că fuseseră împreună cu Iisus. (Faptele Apostolilor 4.13)
Îndumnezeirea omului 7.8
Înfrânarea 9.18
Înfrânarea, prin grija lui Dumnezeu. 8.10
Înfricoșata judecată 9.21