A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ține de conditiile existenței noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversație. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)
Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. (Marcu 11.23)
Așa zice Domnul: Nu vă înșelați pe voi înșivă, zicând: „Fără îndoială se vor duce de la noi Caldeii” că nu se vor duce. (Ieremia 37.8)
Ca să te îndoiești de linia dreaptă trebuie să știi mai întâi din câte puncte este făcută. (Nichita Stănescu)
Ci sculându-te, coboară-te și mergi împreună cu ei, de nimic îndoindu-te, fiindcă Eu i-am trimis. Și Petru, coborându-se la bărbații trimiși la el de Corneliu, le-a zis: Iată, eu sunt acela pe care îl căutați. Care este pricina pentru care ați venit? (Faptele Apostolilor 10.20, 21)
Dificultățile sunt mai ușor de învins decât îndoiala. (Isaac Newton)
E mai bine să taci din gură și să-i lași pe ceilalți să creadă că ești prost, decât să vorbești și să înlături orice îndoială. (Mark Twain)
El a sporit păcatul său; aici între noi el pune la îndoială greșeala lui și îngrămădește vorbele sale împotriva lui Dumnezeu”. (Iov 34.37)
Fără îndoială la ziua Judecății nu vom fi întrebați ce-am citit, ci ce-am făcut; nici dacă vom vorbi cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine. (Părintele Arsenie Boca)
Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Și văzându-L, I s-au închinat, ei care se îndoiseră. (Matei 28.16, 17)
Îndoiala este începutul științei. (Descartes)
Un bărbat care știe să fie fericit cu o iluzie simplă este nemăsurat mai deștept decât unul care se îndoiește de realitate. (Alphonse Allais)
Un minut de îndoială face cât o veșnicie de suferință. (Honoré de Balzac)
Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință și nu vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci și muntelui acestuia de veți zice: Ridică-te și aruncă-te în mare, va fi așa. Și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi. (Matei 21.20-22)
Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă și de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți! Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus. Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu. (Matei 14.26-33)