Măreția omului este reală, atunci când el își cunoaște limitele. Cel care rezistă tendințelor de mărire, acela este corect situat în existență și stăpân pe însușirile sale spirituale. Fericit este cel care nu se evaluează pe sine în săvârșirea faptelor sale bune, sau cel care nu se socotește pe sine a fi lucrat ceva demn de laudă. Aceasta este adevărata smerenie; orgoliul, în schimb, pretinde recunoașterea meritelor, a reușitelor, ca fiind proprii, fără a le atribui ajutorului dat de Dumnezeu. “Sunt smerit, dar vreau să se știe!”, sună un cuvânt care revendică dobândirea unei virtuți întotdeauna discrete, niciodată atinsă, atunci când proclami că o deții. (Blaise Pascal)
Smerenia înseamnă să te evaluezi în mod corect. (Charles Spurgeon)
Mândria este supraevaluarea Eului. (Mitropolitul Antonie Plămădeală)