Cântați psalmi și bateți din timpane; cântați dulce din psaltire și din alăută! (Psalmi 80.2)
Cel ce este înțelept se cheamă priceput; dulceața cuvintelor de pe buzele lui înmulțește știința. Înțelepciunea este un izvor de viață pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia. (Solomion 16.21, 22)
De te culci, nu-ți va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce. (Solomon 3.24)
Din aceeași gură ies binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie, frații mei, să fie acestea așa. Oare izvorul aruncă din aceeași vână, și apa dulce și pe cea amară? Nu cumva poate smochinul, fraților, să facă măsline, sau vița de vie să facă smochine? Tot așa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce. (Iacob 3.10-12)
Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună și un fagure de miere este dulce gurii tale. Să știi că înțelepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândești, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută. (Solomon 24.13, 14)
Fluierul și harpa îndulcesc cântarea, și decât amândouă acestea mai mult limba cea dulce. (Ecclesiasticul 40.23)
Graiul dulce înmulțește pe prieteni și limba cea binegrăitoare îndatorează, deseori, la răspunsuri binevoitoare. (Ecclesiasticul 6.5)
Limba dulce este pom al vieții, iar limba vicleană zdrobește inima. (Solomon 15.4)
Literatura și fluturii sunt cele mai dulci pasiuni cunoscute de om. (Vladimir Nabokov)
Lumina care strălucește în inimă descoperă o altă lumină, mai lăuntrică, mai tainică și mai adâncă. În această lumină, în această contemplare plină de dulceață, afundându-se, omul nu mai este stăpân pe sine, devine ca un străin pentru lumea aceasta, iar lucrul acesta se face din cauza iubirii și a plăcerii care-l copleșește, datorită tainelor celor ascunse care i se descoperă. În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârșirii, curat și liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceață. (Ecclesiasticul 11.3)
Nimic nu este mai dulce pentru un copil decât mama. Da, copii, iubiți-vă mama! Viața nu vă aduce nicio altă dragoste care să facă atâta bine. (Euripide)
Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceața cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăție decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26)
Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios și o limbă dulce înmoaie oase. (Solomon 25.15)
Răzbunarea este mereu dulce, gustul de după este amar. (Joshua Caleb)
Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. (Solomon 27.7)
Și m-am dus la înger și i-am zis să-mi dea cartea. Și mi-a răspuns: Ia-o și mănânc-o și va amărî pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era în gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o pântecele meu s-a amărât. Și apoi mi-a zis: Tu trebuie să proorocești, încă o dată, la popoare și la neamuri și la limbi și la mulți împărați. (Apocalipsa 10.9-12)
Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele amar! (Isaia 5.20)
Vorba dulce mult aduce. (Proverb)