Auto-condamnarea, ca armă de luptă împotriva mândriei și a disperării. 6.15
Când te găsești în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu amețești. Și să știți că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiți de ea. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)
Disperarea 6.15
Disperarea este ultima soluție a proștilor. (Benjamin Disraeli)
Dumnezeu nu ne trimite disperarea ca să ne ucidă, ci ca să trezească în noi o nouă viață. (Hermann Hesse)
Iubirea dă forța de a sacrifica propria legătură cu ceea ce posezi, îți dă puterea de a dărui totul. Tot ceea ce e dăruit rămâne pentru totdeauna. Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înțelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfești liber din ceea ce ai pentru a dărui. Și când ești dispus să jerfești, orice necaz ți s-ar întâmpla nu provoacă disperare și cârteală, ci te ajută să rămâi senin și lucid, o stare necesară pentru a reuși și s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marco Rubinc)
Nu disper, consider fiecare încercare eșuată încă un pas înainte. (Thomas Alva Edison)