Diavolul
Diavolul 1.5, 2.3, 2.7, 2.8, 2.10, 2.13, 3.2, 3.4, 4.7, 4.8, 4.9, 4.14, 5.1, 5.2, 5.10, 5.11, 5.12, 5.16, 6.9, 6.15, 7.8, 7.15, 8.8, 8.9, 8.19, 9.17, 9.21, 10.3, 10.4, 10.14, 11.3, 11.14, 11.17, 12.6, 12.8, 12.14, 12.16, 12.17
Diavolul este asemenea unui câine în lanţ; latră, se agită, dar nu te poate muşca. Dar dacă te apropii de el, îţi poate face rău. (Sfinţii Părinţi)
Diavolul este un foarte bun contabil. Nu pierde nimic din catastiful lui, nu-i scapă niciun amănunt, însă Dumnezeu nu este un bun contabil. Registrelele Lui sunt pline de ştersături. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Diavolul foloseşte Scriptura când vrea să-şi atingă scopul. (William Shakespeare)
Diavolul ne aduce în minte, în timpul rugăciunii, toate lucrările şi părerile oamenilor, îngrămădeşte toate grijile şi ne aduce cele mai bune soluţii ale problemelor care ne preocupă. 9.10
Diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie. (Sfântul Isaac Sirul)
Diavolul nu te biruieşte prin puterea lui, ci prin delăsarea ta. (Sfântul Vasile cel Mare)
Diavolul poate înşela, poate pune piedici celor trândavi, dar nu poate opri, nu poate sili. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Diavolul recunoaşte existenţa lui Dumnezeu, crede în El, dar asta nu-l schimbă deloc. 1.5
Diavolul se aşează în stomac şi nu-l lasă pe om să se sature. 2.10
Diavolul se foloseşte de obicei de slăbiciunile noastre, adică de împătimirea noastră pentru cele pământeşti, atunci când ne întinde momeala ispitei. (Origen)
Diavolul ştie că tinereţea este primăvara vieţii, atunci când toate lucrurile sunt noi şi că tinerii sunt cei mai vulnerabili. (Ezra Taft Benson)
Diavolul, după ce secole de-a rândul s-a luptat să scoată Biserica din lume, fără să reuşească, acum se luptă să bage duhul lumii în Biserică. (Părintele Porfirie)
A greşi e omeneşte, a deznădăjdui e lucru drăcesc. (Sfinţii Părinţi)
A păcătui este o treabă umană, a justifica păcatele este o treabă diavolească. (Lev Tolstoi)
Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu şi a rămas numai la sine, şi în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie şi provocând apoi ura, minciuna, crima şi toate celelalte. 8.9
Această amăgire, căderea în propria lumină a minţii, l-a doborât chiar şi pe Lucifer, prinţul luminii. 2.7
Acest fel de demon nu iese afară decât cu post si rugăciune. 2.8 (Matei 17.21)
Alungarea demonilor 1.3
Atunci s-a sculat Satana împotriva lui Israel şi a îndemnat pe David să facă numărătoarea Israeliţilor. (I Paralipomena 21.1)
Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creştetul capului. Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş. Atunci nevasta lui a zis către el: „Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori! Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?” Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale. (Iov 2.7-10)
Beţia este demon de bunăvoie, băgat în suflete de către plăcere. Beţia este mama păcatului şi vrăjmaşa virtuţii. Face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, nu ştie de dreptate şi ucide chibzuinţa. După cum apa stinge focul, aşa şi vinul, nemăsurat, întunecă mintea. (Sfântul Vasile cel Mare)
Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smerita-cugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)
Căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. (I Timotei 3.5, 6)
Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Ioan 8.44)
Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)
Când trupul se desfată, se face uşă de intrare a diavolului în suflet. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Când vine peste tine mânie sau amărăciune, cunoaşte că el, adică diavolul, este în tine. (Herma, autorul scrierii “Păstorul”)
Cea mai mare artă a diavolului este să ne convingă că nu există. (Charles Baudelaire)
Cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de a ne face să credem că nu există. 9.11
Cei mândri sunt mereu chinuiţi aşa de demoni. 6.15
Cel care are ranchiună pe demon, nu poartă ranchiună oamenilor. Cel care face pace cu demonul, acela îl războieşte pe fratele său. (Evagrie Ponticul)
Cel ce are smerenie, smereşte pe draci, iar cel ce nu are smerenie, este batjocorit de draci. (Patericul)
Cel ce rosteşte clevetirea şi cel ce ascultă, amândoi îl au pe diavol: unul pe limbă, iar altul în urechi. (Sfântul Francisc de Sales)
Cel ce se roagă pentru oamenii ce-l nedreptăţesc, îi înspăimântă pe draci; iar cel ce se luptă cu cei dintâi, e rănit de cel de al doilea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cine nu luptă cu gândurile, nu luptă cu satana 5.11
Cine şi-a stăpânit mânia a supus pe draci. (Evagrie Ponticul)
Comunismul a lucrat cu înverşunarea drăcească şi violentă să izgonească pe Hristos din viaţa noastră şi să crească atei liberi-cugetători şi indiferenţi. Şi au rămas încă urme, răni încă nevindecate de credinţa noastră. (Părintele Constantin Voicescu)
Dacă ar putea, diavolul ar rosti Eu sunt cel nu sunt. (André Gide)
Dacă nu crezi în Dumnezeu, şi nu există, nu ai pierdut nimic. Dacă nu crezi în Dumnezeu, şi există, diavolul te-a luat! (Blaise Pascal)
Dacă nu ştii să ierţi, rămâi în braţele satanei. 10.4
Dacă vrei să faci chiar minuni, scapă-te de păcate şi ai reuşit totul. Păcatul este demon; dacă scoţi din tine păcatul ai săvârşit o minune mai mare decât cei care au pus pe fugă nenumăraţi demoni. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei. Atunci Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos„. Şi Domnul a zis către Satan: „Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?” Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul? Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!” Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta„. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu. (Iov 1.6-12)
De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat? (Ecclesiastul 34.4)
De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum. (Matei 13.19)
Deci, de la însuşi lucrul care se deapănă în minte, poţi cunoaşte care drac s-a apropiat de tine. (Evagrie Ponticul)
Demonizarea evidentă (demonizaţii din Gadara) 1.5
Demonizarea subtilă (refuzul lui Dumnezeu) 1.5
Demonizarea subtilă/
Biserica ne învaţă că uneori popoare întregi sunt călăuzite de un fals Hristos, care le aruncă în sminteală. 8.19
Cea mai mare înşelăciune este să crezi că nu te înşeli. (Sfântul Ignatie Briancianinov)
Cea mai mare înşelătorie căreia îi sunt supuşi oamenii se trage din propriile lor opinii. (Leonardo da Vinci)
Cea mai mare viclenie a diavolului este aceea de a ne face să credem că nu există. 9.1
Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire care cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)
În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)
Îndepărtarea de Dumnezeu, o lucrare drăcească. 9.11
Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. Nu te lăsa înşelat de aparenţe, pentru că nu ştii niciodată cine este în faţa ta. Fereşte-te, cât vei trăi, să judeci oamenii după cum arată. (Jean de La Fontaine)
Mulţi oameni se declară credincioşi, dar trăiesc ca şi când Dumnezeu n-ar fi. 1.5
O falsă ordine a valorilor înseamnă o demonizare subtilă, cu consecinţe grave în plan spiritual. 1.5
Ocultarea cu bună ştiinţă sau din ignoranţă a acestei dimensiuni a creştinismului, duce la o diluare a acestuia şi la transformarea sa dintr-un mod de viaţă, într-o simplă ideologie. 8.20
Secularismul este starea în care omul trăieşte, ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. (Mircea Eliade)
Secularizarea lumii (absenţa lui Dumnezeu din inima omului). 7.7
Trebuie să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, iar neputinţa mea de a mă ridica la El, să nu-mi permită nicicând să vorbesc altfel despre Dumnezeu, de cum a făcut-o El. Neputinţa de a mă ridica la Dumnezeu, să nu-mi permită să-L cobor pe Dumnezeu. Ce altceva este secularizarea, dacă nu neputinţa de a-L înţelege pe Dumnezeu şi pogorârea lui Dumnezeu între noi? Haideţi să-L facem ca noi, doar, doar neo înţelege, doar, doar, o gândi ca noi şi s-o mixa ca şi noi şi va înţelege lucrurile, aşa cum înţelegem noi, şi atunci viaţa noastră va fi foarte comodă şi foarte normală. Nu voi mai avea mustrări de conştiinţă. Ori de câte ori, neputând să-L înţelegem pe Dumnezeu şi făurindu-ne un alt dumnezeu decât Cel care, oricum există, nu vom manifesta decât atitudinea gadarenilor, stăpâni ai ţinutului Gadara care, incomod fiindule Dumnezeu, L-au poftit să plece din ţinutul lor. … (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu)
Demonul i-a strecurat cu uşurinţă, din ce în ce mai des, tot felul de gânduri primejdioase. 8.19
Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în singurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare; probabil astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea poziţie a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31, a Sfântului Ignatie Briancianinov)
Dintre dracii care care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi, care se ridică la luptă, sunt cei încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui. Toţi ceilalţi vin după aceştia să ia în primire pe cei răniţi de ei. Căci este cu neputinţă să cadă cineva în mâinile duhului curviei, dacă n-a fost doborât întâi de lăcomia pântecelui. (Evagrie Ponticul)
Dracii au un rol deosebit în stârnirea poftelor. 2.10
Dumnezeu a zidit pe om spre nestricăciune şi l-a făcut după chipul fiinţei Sale. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Cartea Înţelepciunii lui Solomon 2.23, 24)
E mai bine să fii batjocorit de oameni decât de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amândoi i-a biruit. (Sfântul Marcu Ascetul)
Egoismul este o armă foarte puternică, încă de la începutul lumii, şi cu ea diavolul îi poate pierde pe mulţi dintre noi. (Sfinţii Părinţi)
Este mai degrabă să sufăr tortura decât să mă lepăd de Dumnezeul meu şi să sacrific demonilor. (Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium, torturat şi decapitat)
Este necesară multă atenţie şi multă sârguinţă pentru a alunga gândurile pe care ni le trimite vicleanul pentru a ne fura de la rugăciune. 2.13
Este o mare nenorocire să ajungi sub stăpânirea demonilor şi să devii unealta lor! O nenorocire care cuprinde lumea întreagă şi nu este pricepută de lume. (Patericul)
Fă ceva bun mereu, pentru ca diavolul să te găsescă întotdeauna ocupat. (Fericitul Ieronim)
Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El. (Luca 13.15 – 17)
Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită. (II Petru 5.8)
Gândul cel rău la început este ca o furnică şi, dacă-l laşi, creşte şi se întăreşte şi devine leu. 2.11
Gura lumii este gura diavolului. (Sfinţii Părinţi)
Ia-ţi gândul de la orice lăcomie şi atunci vei putea să vezi uneltirile diavolului. (Sfântul Marcu Ascetul)
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. (Luca 16.17, 18)
Iar dacă Evanghelia noastră este încă acoperită, este pentru cei pierduţi, în care dumnezeul veacului acestuia a orbit minţile necredincioşilor, ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu. (II Corinteni 4.3, 4)
Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.24)
Iar Saul – care se numeşte şi Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)
Inima oamenilor nu este decât un câmp de bătălie în care se luptă Dumnezeu cu diavolul. (Dostoievski)
Ispita este bântuiala cea rea, care înşeală şi împinge pe credincios sub jugul diavolului. (Fericitul Augustin)
Îl tutuieşti pe diavol şi te temi de-o flacără? (Goethe)
Împrăştierea minţii, lucrarea diavolului. (Sfinţii Părinţi)
În fiecare patimă este câte un demon. (Sfinţii Părinţi)
Întoarceţi-vă cu mintea şi inima voastră spre cer şi nu veţi fi prinşi de diavol. Pasărea, cu cât zboară mai sus, cu atât este mai ferită de primejdii. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Lepădaţi eul din voi, în care s-a infiltrat satana. 8.9
Lumina înşelăciunii, fierbinte şi nu prea luminoasă. 2.7
Mai bine o mustrarea de la Dumnezeu, decât un compliment de la diavol. (Teodor Burnar)
Mila este contrariul contabilităţii, care-i treaba demonului. 9.20
Minimalizarea diavolului, sub diferite aspecte, nu poate avea în viaţa omului decât consecinţe care ţin de acelaşi subiect, de demon. 9.11
Multe sunt felurile rugăciunii, care de care mai deosebit. Totuşi niciuna nu este vătămătoare, decât aceea care nu mai este rugăcuine, ci lucrare diavolească. (Sfântul Marcu Ascetul)
Necunoaşterea vicleniilor vrăjmaşului înseamnă pentru noi pierderea luptei chiar de la începutul ei. (Sfinţii Părinţi)
Nici vrăjmaşul nu lucrează fără voia şi îngăduinţa lui Dumnezeu, ci doar atât cât ne este de folos. 2.3
Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. (Matei 6.24)
Nu eşti chiar atât de singur precum crezi. Cel puţin două persoane se intereseză de tine: Dumnezeu şi diavolul. (Gavriil Stiharul)
Nu există alt diavol decât cel din inima noastră. (Hans Christian Andersen)
Nu te grăbi cu pocăinţa, ai destulă vreme până la moarte! 9.21
Numai de Dumnezeu trebuie să ne temem, dispreţuindu-i pe diavoli şi netemându-ne deloc de ei. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Obsesia diavolului 8.19
Ori slujitor al lui Dumnezeu, ori slujitor al lui mamona. 1.4
Patimile sunt asupririle dracilor. (Sfinţii Părinţi)
Pentru a cunoaşte problema diavolului, trebuie mers mai adânc, la problema răului. Acesta nu-şi are originea în diavol, ci într-o lipsă a binelui. 9.11
Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt. (Apocalipsa 12.12)
Pentru ce dracii se tem de tine? De când m-am făcut călugăr, mă nevoiesc ca să nu las mânia să se suie până la gâtlejul meu. (Avva Isidor)
Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdeauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”, cum spunea Maurice Rondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)
Postul face sufletul mai cuviincios, sfinţeşte cugetarea, alungă dracii. 2.10
Prima cauză de prăbuşire a diavolului a fost trufia, prin care a meritat să fie numit şarpe, iar prăbuşirea a doua a urmat din cauza invidiei. Între cele două prăbuşiri el încă putea să se ridice şi să vorbească cu oamenii în tovărăşie cu ei, dar hotărârea dreaptă a Domnului l-a aruncat atât de jos, încât de aici încolo n-a mai putut să privească în sus şi nici să meargă cu statura dreaptă, ci să se târască pe pământ umilit şi să se hrănească din lucrarea viciilor pământeşti. La început era vrăjmaş ascuns al omului, dar Dumnezeu l-a dat pe faţă ca fiind duşman primejdios, să nu mai poată face rău omului prin prietenii înşelătoare. (Sfântul Ioan Casian)
Prin post şi priveghere diavolul este dezarmat şi se retrage. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui. (Psalmi 108.4)
Rău este diavolul, o măturisesc şi eu; dar rău luişi, nu nouă, dacă priveghem. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Ruşinea la spovedanie, arma diavolului. 8.17
Satana este una din făpturile îndurerate ale creaţiei. 9.11
Să ne aducem aminte neîncetat de moarte, să ne supraveghem imaginaţia pentru ca satana să nu poată făuri gânduri mincinoase. (Sfântul Isihie Sinaitul)
Se cuvine să te mărturiseşti fără ruşinare, căci ruşinarea pe care o înfrângi când te mărturiseşti îţi aduce mărire şi dar de la Dumnezeu. De ce te ruşinezi păcătosule? Când ai făcut păcatul nu te-ai ruşinat şi acum când cauţi să-l uşurezi, te ruşinezi? Nu ştii că ruşinea aceasta este de la diavol care, când face păcatul, îţi dă îndrăzneală şi neruşinare, iar când îl mărturiseşti îţi dă frică şi ruşinare? Deci, să-ţi mărturiseşti păcatele, nici adăugând, nici scăzând, nici spunând jumătate din păcatele tale la un duhovnic şi jumătate la altul, cum fac oarecare vicleni, nici arătându-te cu oarecare cuvinte meşteşugite ca să-ţi împuţinezi ruşinea, căci să ştii că nu numai se va face urâtă mărturisirea ta la Dumnezeu, ci încă şi păcatele pe care le-ai mărturisit vor răsări la tine iarăşi, după puţină vreme. (Sfântul Nicodim Aghioritul)
Singura soluţie ca să eviţi ispitele este să te lupţi cu diavolul. (Cuviosul Paisie Aghioritul)
Smerenia este iadul diavolilor. (Klaus Kenneth)
Smerenia este singura faptă bună care nu poate fi imitată de diavol. (Sfinţii Părinţi)
Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?” Iar femeia a zis către şarpe: „Roade din pomii raiului putem să mâncăm; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!” Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul„. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. (Facerea 3.1-7)
Şi a intrat satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. Şi, ducându-se, el a vorbit cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor. (Luca 22.3, 4)
Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: „Pentru ce ai făcut aceasta?” Iar femeia a zis: „Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat„. Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul„. (Facerea 3.13-15)
Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15.22)
Şi mi-a arătat pe Iosua, marele preot, stând înaintea îngerului Domnului, şi pe Satana, stând la dreapta lui ca să-l învinuiască. Şi a zis Domnul către Satana: „Ceartă-te pe tine Domnul, diavole, ceartă-te pe tine Domnul, Cel care a ales Ierusalimul! Acesta nu este el, oare, un tăciune scos din foc?” Şi era Iosua îmbrăcat în veşminte murdare şi stătea înaintea îngerului. Şi a răspuns şi a zis celor care stăteau înaintea lui: „Dezbrăcaţi-l de veşmintele cele murdare!” Şi i-a zis lui: „Iată ţi-am iertat fărădelegile şi te-am îmbrăcat cu veşmânt de prăznuire!” Şi a mai zis: „Puneţi mitră curată pe capul lui!” Şi ei i-au pus mitră curată pe cap şi l-au înveşmântat, iar îngerul Domnului sta de faţă. (Zaharia 3.1-5)
Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! (Matei 6.13)
Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)
Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)
Şi suindu-L diavolul pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărăţiile lumii. (Matei 4.5)
Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi. (Matei 10.8)
Tot ce se întâmplă în lume, deci şi în viaţa noastră, are la origine trei cauze: Dumnezeu, diavolul şi oamenii. (Sfântul Vasile cel Mare)
Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)
Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine. (Sfântul Justin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)
Tronul dumnezeirii este mintea noastră, dar satana s-a furişat în inima şi trupul nostru ca pe propriul lui tron. 2.1
Un lucru mărunt poate duce la o cădere cruntă. (Dintr-un comentariu la pilda Fiului Risipitor)
Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia. (II Timotei 2.24-26)
Unde este crucea, de acolo fuge răutăciosul satana, ca un neputincios. (Avva Dorotei)
Urmează mâniei, zice dracul; dacă pe mânie o vei birui, s-a izgonit dracul acesteia. Asemena şi pentru fiecare patimă. (Avva Pitirion, ucenicul Sfântului Antonie cel Mare)
Zis-a Amma: Bine este a nu te mânia. De ce urăşti pe omul care te-a mâhnit? Nu el ţi-a făcut nedreptate, ci diavolul. Urăşte boala, nu pe cel bolnav.
Zis-a un bătrân: Toate cele peste măsură sunt de la draci.