Ca o pasăre gonită din cuibul ei, așa este omul izgonit din casa sa. (Solomon 27.8)
Că cine va crede tâlharului celui sprinten, care umblă din cetate în cetate? Așa și omului care n-are cuib și sălășluiește oriunde înserează. (Ecclesiasticul 36.28)
Că pasărea și-a aflat casă și turtureaua cuib, unde-și va pune puii săi: Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu. (Psalmi 83.3, 4)
Înțelept este numai cel ce L-a luat pe Dumnezeu drept călăuză pentru a cunoaște cuibul adevărului. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Și îmi ziceam: Voi adormi în cuibul meu și ca pasărea Phoenix voi înmulți zilele mele. (Iov 29.18)
Și în rândul al patrulea: un hrisolit, un onix și un iaspis. Ele erau așezate în cuibulețe de aur. (Ieșirea 39.13)
Și pe când mergeau ei pe cale, zis-a unul către El: Te voi însoți, oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul. (Luca 9.57, 58)
Umpleți prăpastia ignoranței și veți distruge cuibul de criminalitate. (Victor Hugo)