Căci v-o spun vouă, neamurilor: Întru cât sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea, doar voi izbuti să aţâţ râvna celor din neamul meu şi să mântuiesc pe unii dintre ei. (Romani 11.13, 14)
Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta. (Solomon 26.21)
Depărtează-te de vrajbă şi vei împuţina păcatele, că omul mânios va aţâţa vrajbă. (Ecclesiasticul 8.8)
Firea aţâţă poftele, dar, pe măsură ce creşte asceza, ea le şi stinge. (Patericul)
Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. (Matei 27.20)
Omul cu gând rău aţâţă ceartă şi defăimătorul desparte pe prieteni. (Solomon 16.28)
Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. (Solomon 15.18)
Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui. (Solomon 17.11)
Părinţilor, nu aţâţaţi la mânie pe copiii voştri, ca să nu se deznădăjduiască. (Coloseni 3.21)
Potrivnica ei însă o amăra grozav, aţâţând-o ca să cârtească din pricină că nu i-a dat Domnul prunci. (I Regi 1.6)
Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate. (Solomon 29.22)
Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. (Solomon 15.1)