Rugăciunea

Rugăciune şi credinţă.  9.3

Rugăciunea  2.8, 2.11, 2.14, 3.3, 3.4, 3.6, 4.1, 4.2, 4.3, 4.5, 4.8, 4.10, 4.13, 4.15, 5.4, 5.5, 5.6, 5.11, 6.1, 6.5, 6.7, 6.12, 6.13, 6.15, 10.11, 10.15, 11.17, 12.9

Rugăciunea –  hrana sufletului, văzduhul şi lumina lui.  7.13

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.  2.9

Rugăciunea Tatăl nostru  10.15, 12.12, 12.13, 12.14, 12.15, 12.16, 12.17, 12.18

Rugăciunea atentă, fără risipire.  1.3

Rugăciunea atinge slava ei cea mai înaltă atunci când adoră şi nu cere nimic. (Samuel Chadwick)

Rugăciunea care nu porneşte din inimă se împrăştie înainte de-a ajunge la cer. Ea nu slăveşte, ci insultă pe Acela Căruia se adresează. (Henri Lacordaire)

Rugăciunea celui necăjit nu o lepăda şi nu-ţi întoarce faţa ta de la cel sărac. (Psalmi 4.4)

Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo. (Ecclesiasticul 35.18)

Rugăciunea constituie o înălţare a intelectului către Dumnezeu; ea este o conversaţie a intelectului cu Domnul. (Evagrie Ponticul)

Rugăciunea continuă.  1.1, 2.1, 4.6, 4.7

Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă. (Neale Donald Walsch)

Rugăciunea curată şi neîmprăştiată.  2.4

Rugăciunea curată, leacul acediei.  12.6

Rugăciunea curată, maica tuturor bunătăţilor duhovniceşti.  1.6

Rugăciunea de foc este o rugăciune fără cuvinte, care nu poate fi descrisă în cuvinte. (Sfinţii Părinţi,  vezi Entazul)

Rugăciunea din inimă asigură urcuşul spre desăvârşire.  3.3

Rugăciunea e mai puternică decât oricând atunci când este făcută fără cuvinte. (Samuel Chadwick)

Rugăciunea este braţul cu care omul apucă puterea iubirii divine. (Ellen G. White)

Rugăciunea este capul tuturor virtuţilor.  4.7

Rugăciunea este cântecul inimii. (Khalil Gibran)

Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii. (Mahatma Gandhi)

Rugăciunea este doctorie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Rugăciunea este esenţa vieţii unui creştin.  1.7

Rugăciunea este folosirea cea mai autentică şi mai bună a intelectului. (Evagrie Ponticul)

Rugăciunea este limba inimii. (Sfinţii Părinţi)

Rugăciunea este lucrarea lui Dumnezeu în om. (Sfântul Grigorie Palama)

Rugăciunea este lumină pentru suflet.  3.6

Rugăciunea este marele medicament al lenei. (Sfinţii Părinţi)

Rugăciunea este o adresare specială către Dumnezeu.  7.2

Rugăciunea este o practică de-a dreptul crucială pentru calea salvării.  7.3

Rugăciunea este lucrare nesfârşită, mai presus de orice artă sau ştiinţă. Prin rugăciune intrăm în legătură cu Fiinţa Cea fără de început, sau altfel spus, însăşi viaţa lui Dumnezeu intră în noi prin acest canal. Rugăciunea este un act de înaltă înţelepciune, care întrece orice frumuseţe şi vrednicie. În rugăciune aflăm sfânta încântare a duhului nostru…. (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Rugăciunea este lucrul cel mai simplu şi, în acelaşi timp, cel mai dificil. (Sfântul Ioan de Kromstadt)

Rugăciunea este lumina sufletului. (Sfântul Isaia Pustnicul)

Rugăciunea este pentru suflet, ceea ce este hrana pentru trup.  4.3

Rugăciunea este respiraţia sufletului. (Ellen G. White)

Rugăciunea este singura ce ne poate înălţa la cunoaşterea lui Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Rugăciunea este singura în măsură să ne poarte în adâncul nostru.  1.1

Rugăciunea este susţinătoarea întregii lumi. (Sfântul Ioan Scărarul)

Rugăciunea este un lucru deosebit de greu. Stările duhului nostru sunt într-o necontenită schimbare; câteodată rugăciunea curge în noi ca un râu prea puternic, altădată însă inima pare a fi uscată. A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhnire, îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existenţei noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)

Rugăciunea este urcuşul minţii spre Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)

Rugăciunea este vorbirea inimii cu Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)

Rugăciunea face pe om Biserică a lui Dumnezeu, dar şi preot al Lui, căci şi Hristos însuşi se află în sufletul care seroagă împreună cu Duhul Sfânt, care se roagă cu suspine negrăite în noi sau se întipăreşte în eul nostruîn rugăciune, pentru că biserica nu este numai locul unde se roagă omul, ci şi locul unde se află Hristos. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Rugăciunea în familie.  5.16

Rugăciunea inimii  1.3, 2.3, 2.4, 3.1, 3.3, 34, 615

Rugăciunea înseamnă a respira Duhul Sfânt. (Sfinţii Părinţi)

Rugăciunea într-ascuns  7.2, 7.3

Rugăciunea isihastă  2.7

Rugăciunea la întâmplare  5.5

Rugăciunea lui Iisus  2.8, 6.18, 10.4

Rugăciunea lui Iisus se cere a fi rostită neîncetat, ziua şi noaptea, în orice loc şi în orice lucrare ne-am afla. (Părintele Sofian Boghiu)

Rugăciunea mea, frate, este să te odihnesc pe tine şi să te conduc în pace. (Patericul Egiptean)

Rugăciunea minţii  2.10, 3.1

Rugăciunea mortifică pornirea păcătoasă a trupului.  2.10

Rugăciunea ne arată că umilinţa înalţă, iar nu coboară pe om. (Petre Ţuţea)

Rugăciunea neîmprăştiată  9.9

Rugăciunea neîncetată  1.3, 1.6, 1.7, 1.8, 2.3, 2.6, 3.1, 4.2, 6.4, 11.15

Rugăciunea neîntreruptă  6.2

Rugăciunea nerisipită naşte umilinţă, plâns şi lacrimi. (Patericul)

Rugăciunea nerostită  5.9

Rugăciunea nu înseamnă altceva decât să fii într-o relaţie de prietenie cu Dumnezeu. (Sfânta Tereza de Avila)

Rugăciunea personală  11.21

Rugăciunea publică făţarnică  7.2

Rugăciunea răbdătoare  9.10

Rugăciunea se învată continuu.  6.13

Rugăciunea se trăieşte.  4.15

Rugăciunea stăruitoare  4.9, 9.10

Rugăciunea ta trebuie să circule în totul, ascunsă, puternică şi vie, precum sângele. (Vladimir Ghika)

Rugăciunea utilizează gândurile, puterea mentală şi inteligenţa creatoare de care dispunem împreună cu Inteligenţa Infinită a Spiritului Suprem. (Herbert Harris)

Rugăciunea, cel dintâi dar al lui Dumnezeu.  4.3

Rugăciunea, dialogul omului cu Dumnezeu.  4.10, 9.24

Rugăciunea, mâna întinsă pentru primirea darurilor lui Dumnezeu.  4.3

Rugăciunea, o cale nouă, alta, ori de câte ori păşim pe ea.  3.4

Rugăciunea, o stare de spirit.  10.15

Rugăciunea, prima datorie a credinciosului.  4.3

Rugăciunea, răsuflarea omului duhovnicesc.  4.3

Rugăciunea, vorbirea minţii noastre cu Dumnezeu.  8.6

A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului  (Psalmi 39.2)

A învăţa despre rugăciune e în sine a te ruga.  4.15

A trăi din plin rugăciunea.  10.15

Acest neam de demon nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.  2.8    (Matei 17.21)

Adevărata rugăciune  2.13

Adevărata rugăciune implică o pregătire. (Florence Scovel Shinn)

Ardoarea în rugăciune vine de la propia voinţă, pe când bucuria vine de la har. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Aşa cum mâncarea este necesară pentru viaţă, la fel şi rugăciunea este necesară pentru realizarea Adevărului Divin Suprem. (Yoga Swami, unul dintre cei mai mari yoghini şi înţelepţi ai vremurilor noastre)

Aşa precum filosoful gândeşte, omul credincios se roagă.  4.15

Ascultarea şi împlinirea cererilor.  2.14

Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. (Psalmi 16.1)

Binecuvântat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii mele. (Psalmi 27.8)

Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi. (Romani 12.12)

Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. (I Tesaloniceni 5.16-18)

Bucuria rugăciunii  3.4

Ca să înlături mândria, trebuie să te rogi cu lacrimi, să nu dispreţuieşti pe nimeni şi să primeşti necazurile cele fără de voie. (Sfântul Talasie Libianul)

Căldura din timpul rugăciunii.  3.1

Căldura din timpul rugăciunii (căldura interioară).  2.4

Căldura din timpul rugăciunii poate declanşa şi patimi, dacă nu e bine controlată.  2.4

Când a sfârşit Solomon rugăciunea, s-a pogorât foc din cer şi a mistuit arderea de tot şi jertfele, şi slava Domnului a umplut templul. Atunci n-au putut preoţii să intre în templul Domnului din pricina slavei lui Dumnezeu care umpluse templul. Şi toţi fiii lui Israel, văzând cum s-a coborât focul şi slava Domnului peste templu, au căzut cu faţa la pământ pe pardoseală, s-au închinat şi au slăvit pe Domnul: „Că este bun, că în veac este mila Lui!” (II Paralipomena 7.1-3)

Când nu ai nimic de dat, poţi să dăruieşti însă ceva ce-i mai presus de toate: o rugăciune. (Vladimir Ghika)

Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)

Când stai în faţa Domnului, eşti mai presus de lumea aceasta.  11.10

Când te găseşti în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns pe vârful muntelui să nu ameţeşti. Şi să ştiţi că această a doua primejdie, este mai mare decât cea dintâi. Pentru că, în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiţi de ea. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)

Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. (Psalmi 4.1)

Când vă rugaţi, închideţi uşa cămării voastre şi rugaţi-vă în duh şi în adevăr.  2.13

Ce este rugăciunea?  4.9

Ce poate face Dumnezeu cu puterea, face Maica Domnului cu rugăciunea. (Sfinţii Părinţi)

Cei care au ajuns la această treaptă a postului (a patra), pot stăpâni cu uşurinţă trupul şi gândurile, şi pot spori mult pe calea rugăciunii.  11.11

Cel care se roagă numai când se roagă, acela nu se roagă. (Sfinţii Părinţi)

Cel care se roagă poate întâlni în experienţa sa două tipuri de lumină: lumina propriei sale minţi şi lumina imaterială a lui Dumnezeu.   2.7

Cel care slujeşte lui Dumnezeu, cu bunăvoinţă va fi primit şi rugăciunea lui până la nori va ajunge. Rugăciunea celui smerit va pătrunde norii şi nu se va mângâia până nu va ajunge acolo.  (Ecclesiasticul 35.17, 18)

Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune. (Solomon 28.9)

Cel ce nu poartă grijă după puterea lui de toate virtuţile, săvârşeşte un păcat anevoie de iertat; dar rugăciunea şi milostenia întorc pe cel ce nu poartă de grijă. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce pune capăt rugăciunii, începe să păcătuiască. (Sfântul Efrem Sirul)

Cel ce se roagă pentru oamenii ce-l nedreptăţesc, îi înspăimântă pe draci; iar cel ce se luptă cu cei dintâi, e rănit de cel de al doilea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce se roagă vorbeşte cu Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cel ce se roagă, nădăjduieşte că va primi cele cerute.  11.21

Cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voinţa Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi. (Romani 1.10)

Cereri în rugăciune  8.6, 9.24

Cereri în rugăciune/

Ajută-ne, Doamne, să ne întoarcem spre Tine, înainte de a ne întoarce în mormânt. (Din rugăciunile de la Rusalii)

Ceartă, Doamne, duhurile cele necurate şi alungă-le de la faţa mea, a nepriceputului. (Sfinţii Părinţi)

Dă, Doamne, pâine celor flămânzi, şi foame de Tine celor care au multă pâine. (Sfinţii Părinţi)

Dă-mi, Doamne, răbdare în războaie! (Patericul)

Dă-mi, Doamne, să vorbesc ceea ce vrei să auzi de la mine. (Sfântul Ioan Scărarul)

Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! (Matei 6.9-13)

Doamne, ajută-mă ca, aşa cum am iubit păcatul, să Te iubesc pe Tine. (Fericitul Augustin)

Doamne, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac să se împlinească după voia Ta cea Sfântă.  9.4

Doamne, cu ce-am greşit?  7.14

Doamne, Dumnezeul meu, păzeşte-mă de limba mea! (Sfântul Sisoe cel Mare)

Doamne, fă cu mine ceea ce am făcut eu altuia.  6.11

Doamne, facă-se voia Ta în viaţa mea.  9.4

Doamne, fă-mă robul Tău, ca să devin cu adevărat liber. (Fericitul Augustin)

Doamne, Iisuse Hristoase, magii Ţi-au adus aur, smirnă şi tămâie. Eu ce pot să-Ţi dau?  – Păcatele tale! (Fericitul Ieronom)

Doamne, Iisuse Hristoase, pentru Tine am lăsat toate şi pe Tine Te-am căutat toată viaţa. Trimite pe îngerul Tău cel blând să primească sufletul meu. (Sfânta Cuvioasa Parascheva de la Iaşi)

Doamne, nu Te-aş fi căutat, dacă nu m-ai fi găsit! (Fericitul Augustin)

Doamne, trimite-mi trăznet, căci fiind sănătos nu Te ascult. (Patericul)

Doamne, voiesc să voiesc voia Ta! (Fericitul Ieronim)

Iartă-ne, Doamne, precum şi noi iertăm.  10.4

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în Duhul,  tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6.17, 18)

O, Doamne, de-am avea noi inima psalmistului şi mintea lui Kepler, ca să Te contemplăm pe Tine! (Albert Einstein)

Spune-mi, Doamne, trebuie să fac acest lucru sau nu?  6.5

Cine este bun, mai bun să se facă şi cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care e încă în ispite. (Părintele Paisie Olaru)

Cine se întâlneşte cu Dumnezeu, acela rămâne copleşit de măreţia lui Dumnezeu. Numai atunci când din simţire poţi revărsa cuvântul:  “Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi niciun cuvânt nu este de ajuns pentru lauda minunilor Tale”. Când ai această conştiinţă, când spui cuvântul acesta nu ca o rânduială, ca o formulă din rânduiala slujbelor, ci cu toată revărsarea de suflet, simţi că Dumnezeu este mai presus de tine, că învierea este mai presus de lume, că tainele lui Dumnezeu sunt mai presus de cuget. ….  Există posibilitatea să intuieşti cu gândul lucruri pe care nu le poate cuprinde cuvântul, să intuieşti cu sfinţirea lucruri nu le poate exprima vorba. Sfântul Isaac Sirul vorbeşte, de pildă, despre o rugăciune când ţi se taie cuvântul de pe buze, când nu mai poţi spune nimic şi rămâi copleşit de măreţiile lui Dumnezeu. (Părintele Teofil Pârâian, emisiunea Lumini pentru suflet din 03.05.2016)

Conştiinţa bună se află prin rugăciune, iar rugăciunea curată prin conştiinţă. Căci una are trebuinţă de alta, prin fire. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămâtului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care, pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat; Si a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a drepta Tatălui; Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una sfântă, sobornicească apostolică Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin. (Crezul)

Credeţi-mă, rugăciunea este un strigăt de speranţă. (Alfred de Musset)

Credinţa, nădejdea şi dragostea sunt rădăcinile rugăciunii.  3.6

Crucea pe care o facem, e o scurtă rugăciune. (Părintele Dumitru Stăniloae)

Cu neputinţă este să împlinim poruncile lui Dumnezeu, fără de răbdare şi fără rugăciune. (Sfântul Ioan Damaschin)

Cultivarea rugăciunii  11.21

Cum să ne rugăm  1.3, 4.1

Cum să ne rugăm? Cum putem. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cunoaşterea lui Dumnezeu, fără rugăciune, nu este posibilă.  9.24

Cuvioasa Maria Egipteanca este o icoană sau o pildă a pocăinţei şi a înnoirii duhovniceşti a omului, prin rugăciune, smerenie şi prin post. (Patriarhul Daniel)

Dacă doreşti să te rogi, nu-ţi alipi inima de nimic, ca să moşteneşti totul. (Evagrie Ponticul)

Dacă eşti teolog, roagă-te cu adevărat şi dacă te rogi cu adevărat eşti teolog. (Evagrie Ponticul)

Dacă mintea ta e furată în vremea rugăciunii, încă n-a cunoscut că se roagă un monah, ci eşti încă un mirean, care înfrumuseţează cortul din afară. (Evagrie Ponticul)

Dacă s-ar pune rugăciunea înaintea oricărei lucrări pe care o începem, n-ar afla păcatul intrare în suflet. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Dacă vezi în aproapele neajunsuri şi patimi, roagă-te pentru el.  7.13

Dar făcând aceste precizări, nu însemnează că rugăciunea, făcând parte din viaţa duhovnicească a omului, este o contemplaţie, pentru că rugăciunea este altceva decât contemplaţia, care implică mai mult intelectul. Rugăciunea este activă, este lucrătoare, iar Evagrie Ponticul, unul din părinţii cei mai importanţi pentru viaţa duhovnicească a creştinismului, spunea la un moment dat că: Rugăciunea este folosirea cea mai autentică şi mai bună a intelectului. Pentru că ea nu se poate face fără participarea intelectului, adică să înţelegi rugăciunea, să ţi-o asumi prin înţelegere, pentru că ea altfel devine mecanică şi dacă e o rugăciune mecanică nu mai este o rugăciune, este o simplă deprindere. De aceea trebuie să evităm prezumţia că rugăciunea nu ar face parte din viaţa practică a omului, ci numai dintr-o stare a lui, statică să zicem, static, da, pentru că este vorba de două hotare foarte apropiate între două persoane, dar ea este rugăciune activă. Sfântul Apostol Iacob, în Epistola sa Sobornicească, spune de cei care trebuie să cheme preoţii Bisericii să se roage pentru cel bolnav, şi spune că: Mult poate rugăciunea dreptului, într-o traducere aproximativă a noastră rugăciunea dreptului care se face. Corect este că: Mult poate rugăciuea dreptului cea lucrătoare, în care cea lucrătoare are valoare de apoziţie, adică defineşte, sau redefineşte, ceea ce s-a spus înainte. Rugăciunea dreptului este prin definiţie lucrătoare, şi vă spun aceasta pentru ca să intru în temă, totuşi, că este vorba de un izvor, iar izvorul este dinamic, izvorul este cel care curge, cel care vine de undeva, cel care curge şi cel care te alimentează. Aşa că de la acest punct de vedere, trebuie să avem în conştiinţă întotdeauna că rugăciunea este un factor activ deşi se petrece în absoluta intimitate a eului duhovnicesc. (Mitropolitul Bartolomeu Anania    12.19,  vezi şi Entazul)

De asemenea şi Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite. Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţa Duhului, căci după Dumnezeu El Se roagă pentru sfinţi. (Romani 8.26, 27)

De morţi nu te teme, ci de vii fugi şi te îndreaptă mai mult spre rugăciune. (Avva Chiru)

Diavolul ne aduce în minte, în timpul rugăciunii, toate lucrările şi părerile oamenilor, îngrămădeşte toate grijile şi ne aduce cele mai bune soluţii ale problemelor care ne preocupă.  9.10

Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în singurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. Astfel se rugau cuvioşii Pahomie cel Mare, Sisoe cel Mare; probabil astfel se rugau foarte mult; aşa ne sfătuieşte să ne rugăm Sfântul Ioan Scărarul. O asemenea poziţie a trupului ajută şi sufletul să ajungă într-o astfel de stare; să se înalţe spre cele de sus. Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate. (Din cartea “Tâlcuiri la Patericul egiptean”, pagina 31,  a Sfântului Ignatie Briancianinov)

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie! Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, robului Tău. Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să văd geşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu că binecunântat eşti în vecii vecilor! Amin. (Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul)

Doamne, ajută-mă ca rugăciunea pe care o fac să se împlinească după voia Ta cea Sfântă.  9.4

Doamne, dă-mi puterea să primesc cu suflet liniştit tot ce-mi aduce ziua care începe. Dă-mi puterea să mă las cu totul în voia Ta cea sfântă şi în fiecare clipă stai în preajma mea şi mă întăreşte. Orice veste va aduce ziua care începe, bună sau rea, învaţă-mă să o primesc cu inima împăcată şi cu credinţa neclintită ca voia Ta stă deasupra tuturor. Fie ca, în tot ceea ce fac şi în tot ceea ce spun, voia Ta să-mi stăpânească cugetul şi simţirea, iar când asupra mea vor veni împrejurări neaşteptate, ajută-mă să le împlinesc, după voia Ta. Dă-mi puterea să lucrez cu tărie şi înţelepciune, fără să stânjenesc sau să amărăsc pe aproapele meu. Ajută-mă, Doamne, să pot duce povara zilei care începe, cu toate câte le va aduce ea. Struneşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să rabd, să iubesc şi să iert; iar când mă rog, fie ca Tu Însuţi să fii Cel ce se roagă în inima mea. Amin! (Rugăciune către Domnul Iisus Hristos, de la Mânăstirea Optina din Ucraina)

Doamne, facă-se voia Ta în viaţa mea.  9.4

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. (Psalmi 140.1, 2)

Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi. (Solomon 15.29)

Duhul rugăciunii  3.6

Durerea din timpul rugăciunii se preface în bucurie, şi astfel mai facem un pas către mântuire.  11.9

Efectele rugăciunii: energia aceasta luminătoare, provenind de la Cel Luminos, inundă acest organ mic şi de acolo până la cele mai îndepărtate simţuri ale inimii.  3.1

Este cu adevărat credincios omul care nu se roagă?  4.10

Este foarte important să ne reculegem înainte de a ne ruga, să petrecem câteva clipe în linişte, gândindu-ne numai la Dumnezeu şi dând la o parte toate grijile şi problemele de peste zi. (Evagrie Ponticul)

Este necesară multă atenţie şi multă sârguinţă pentra a alunga gândurile pe care ni le trimite vicleanul, pentru a ne fura de la rugăciune.  2.13

Este primejdioasă şi vrednică de compătimire, starea creştinului care nu se poate ruga.  3.6

Eu dorm, iar sufletul meu veghează.  3.6

Fiule al lui David, miluieste-mă!  9.10

Gândul la Dumnezeu, o rugăciune la îndemâna fiecăruia.  4.9

Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne! (Psalmi 5.2)

Iisus Hristos Se ruga des, lăsându-ne pildă ca să păşim pe urmele Lui.  9.3

Infernul este când rugăciunea este de neconceput. (Emil Cioran)

În lumea rugăciunii  7.13

În timp ce lumea secularizată de azi nu se mai roagă lui Dumnezeu, ci este dominată de un spirit de nemulţumire, euharistia bisericii, ca taină a recunoştinţei faţă de Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul lumii, ne oferă pace sfântă şi bucurie profundă, izvorâte din rugăciune smerită şi fierbinte. Din păcate, omul secularizat a pierdut pacea şi bucuria sufletului, tocmai pentru că a pierdut practica rugăciunii, ca respiraţie a sufletului în prezenţa harică a iubirii milostive a lui Dumnezeu. (Patriarhul Daniel)

Înainte de a ne ridica de la rugăciune să înălţăm imnuri, aşezând-o în faţa Stăpânului a toate. (Origen)

Îndeletniciţi-vă cu rugăciuni neîncetate. (Sfântul Ignatie Teoforul)

Îngenuncherea  4.1

Îngenuncherea sufletească  4.1

Înţeleptul prins de furtună pe drum se roagă lui Dumnezeu nu pentru a fi ferit de pericol, ci a fi izbăvit de frică. (Ralph Waldo Emerson)

Jertfa făcută în dragoste şi credinţă, asemenea rugăciunii, este cea bine primită, aduce ajutorul lui Dumnezeu, ţine la un loc casele, înmulţeşte roadele, apără de primejdie şi ne apropie, o clipă mai devreme, de raiul în care ne-a vrut Dumnezeu. De aceea, atunci când vrem ajutorul lui Dumnezeu, se cuvine să ne străduim şi noi mult mai mult, şi prin efortul nostru, prin mâna noastră întinsă către Dumnezeu, să primim de la El ajutorul cel de Sus. Şi cum putem face acest lucru? Uitându-ne cu atenţie la cei din jur, făcând binele semenilor noştri şi, cu siguranţă, răsplata lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptată. (Profesorul Alexandru Nemoianu)

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, în Duhul,  tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6.17, 18)

Lucrul să fie în mâini şi rugăciunea pe buze.  4.2

Lumina harului, suprastrălucitoare şi răcoroasă.  2.7

Lumina înşelăciunii şi lumina harului.  2.7

Lumina înşelăciunii, fierbinte şi nu prea strălucitoare.  2.7

Marea majoritate a oamenilor găsesc că e mai uşor să cerşească cerul prin rugăciuni, decât să-l merite prin acţiuni. (Arthur Schopenhauer)

Metode de rugăciune  2.3

Milostenia ajunge mai repede la Dumnezeu decât rugăciunea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Multe sunt felurile rugăciunii, care de care mai deosebit. Totuşi niciuna nu este vătămătoare, decât aceea care nu mai este rugăcuine, ci lucrare diavolească. (Sfântul Marcu Ascetul)

Munca este rugăciunea mâinilor. (Sfinţii Părinţi)

Munca fără rugăciune este servilism; rugăciunea fără muncă este cerşetorie. (Părintele Ilie Cleopa)

Muncă şi rugăciune  8.16

Neprimirea rugăciunii  8.6, 2.9

Niciodată să nu spui rugăciuni, ci să te rogi. (Richard Wurmbrand)

Nu primeşteDumnezeu rugăciunea celui care are părere de rău asupra fratelui.  2.9

Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie. (Ecclesiasticul 7.11)

Nu raţiunea revoltată faţă de Dumnezeu, ci raţiunea rugătoare, raţiunea smerită, singura care poate construi comuniunea sinceră şi smerită, din iubire între oameni. (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)

O clipă poate fi un timp şi un suspin poate fi o rugăciune. (Părintele Arsenie Papacioc)

O mare milostenie este rugăciunea pentru alţii, nu doar pentru noi. (Patriarhul Daniel)

O rugăciune făcută fără atenţie, înşirând doar cuvinte goale, e o batjocură la adresa lui Dumnezeu. (Părintele Petroniu Tănase de la schitul Prodromul din muntele Athos)

O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni / Prin care-ţi cer doar pâine şi pază şi minuni, / Căci am făcut adesea din Tine robul meu / Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu, / În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta / Îţi cer într-una să faci Tu, voia mea, / Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei / Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei, / Gândindu-mă că dacă îţi cânt şi Te slăvesc / Am drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc. / O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga / Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta, / Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu, / Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu; / Să înţeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga / E să doresc în toate să fie voia Ta. (Rugăciunea părintelui Arsenie Boca)

O! Preasfântă de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai presus decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii, Fecioară de Dumnezeu aleasă, bucuria tuturor celor necăjiţi, dă-ne mângâiere şi nouă celor ce suntem în necazuri, că afară de Tine, altă scăpare nu avem. Tu singură eşti mijlocitoarea bucuriei noastre şi, ca Maica lui Dumnezeu şi Maica Milostivirii, stând înaintea Prestolului Prea Sfintei Treimi, poţi să ne ajuţi nouă că nimeni din cei ce se roagă Ţie cu credinţă nu este ruşinat. Auzi-ne şi acum în ziua necazului nostru, pe noi cei ce cădem înaintea icoanei Tale şi cu lacrimi ne rugăm Ţie. Alungă de la noi toate necazurile şi nevoile ce vin asupra noastră întru această vremelnică viaţă şi prin atotputernica Ta mijlocire, nu ne lipsi pe noi nici de veşnica bucurie, întru Împărăţia Fiului Tău şi Dumnezeuui nostru. Amin! (Rugăciune către Maica Domnului)

Oglinda călugărului este rugăciunea. (Patericul)

Omul bun munceşte şi se roagă. (Ernest Bernea)

Părinte, iartă-le lor ca nu stiu ce fac. 10.3

Pentru a fi perfecte, rugăciunile tale trebuie să devină adevărate fapte, iar faptele tale – adevărate rugăciuni. (Vladimir Ghika)

Piedicile rugăciunii  9.10

Postul ne disciplinează, rugăciunea ne înnobilează. (Părintele Dumitru Păduraru)

Postul şi rugăciunea se intercondiţionează.  2.10

Primirea rugăciunii  8.6

Prin căinţă se ajunge la adevărata rugăciune. (Sfântul Ioan Casian)

Prin rugăciune reuşim să vedem amprenta hristică din inima celui de lângă noi, şi astfel să-l iubim. 4.15

Prin rugăciune se curăţă mintea. (Evagrie Ponticul)

Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. (Matei 26.41)

Puterea şi valoarea rugăciunii.  5.16

Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie. (Cuviosul Paisie Aghioritul)

Roadele rugăciunii  1.6, 3.4

Roagă pe Dumnezeu să deschidă ochii inimii tale, şi vei vedea folosul rugăciunii tale şi al citirii. (Sfântul Marcu Ascetul)

Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie. (Sfinţii Părinţi)

Roagă-te în mod regulat. În felul acesta tu vorbeşti cu Dumnezeu şi Dumnezeu cu tine. (Sfântul Ciprian al Cartaginei)

Roagă-te şi munceşte! (Sfinţii Părinţi)

Roagă-te să nu-ţi vie încercare; iar dacă va veni, primeşte-o ca pe a ta, nu ca pe una străină. (Sfântul Marcu Ascetul)

Roagă-te, şi iubeste-L pe Dumnezeu, ca să-L cunoşti.  9.3

Rodul rugăciunii, dragostea.   5.6

Rostul cărţii de rugăciune  8.3

Rugaţi-vă pentru cei care nu vor, nu ştiu şi nu pot să se roage! (Patriarhul Justinian Marina)

Rugăciunile sunt nervii sufletului. (Sfinţii Părinţi)

S-a arătat Domnul lui Solomon a doua oară, la Ghibeon, şi i-a zis Domnul: „Am auzit rugăciunea ta şi cererea ta cu care te-ai rugat către Mine şi ţi-am îndeplinit toate după cererea ta; am sfinţit templul pe care l-ai zidit, ca să petreacă numele Meu acolo în veci şi vor fi ochii şi inima Mea acolo în toate zilele. (III Regi 9.3)

Să ne aducem aminte necontenit de Dumnezeu, iar acest lucru se înfăptuieşte mai ales prin rugăciune. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să nu părăseşti rugăciunea din grija neputinţei, nici măcar o singură zi, până mai răsufli, ci auzi pe cel ce zice: Când sunt slab, atunci sunt tare.  1.1

Să nu te duci la rugăciune cu conştiinţa rea. (Din “Învăţăturile celor 12 Apostoli”)

Să nu te înalţi când verşi lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Să ocupăm timpul cu rugăciuni religioase.  10.15

Să-ţi fie urechile Tale şi ochii Tăi deschişi la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea poporului Tău Israel, pentru ca să-i auzi totdeauna, când ei vor striga către Tine, (III Regi 8.52)

Se cuvine ca atunci când ne aflăm în dureri să ne rugăm pentru întelegerea bolii noastre, pentru suportarea cu răbdare şi pentru izbăvirea de ea dacă aşa este voia sfântă a lui Dumnezeu. Este bine, de asemenea, să cerem şi altora să se roage pentru noi şi în special preoţilor, pentru că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului, aşa cum putem citi în Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob. (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Secretul mântuirii este de fapt păstrarea minţii ocupate pentru a nu ne purta gândurile spre patimi; ori munca ne concentrează gândurile spre ceea ce facem, iar rugăciunea ne înalţă mintea către Dumnezeu. (Sfinţii Părinţi)

Sediul rugăciunii  3.1

Senzaţiile luminoase din timpul rugăciunii.  2.7

Sfântul Ioan Casian stăpânea rugăciunea de foc. (vezi  Entazul)

Starea celui ce se roagă.  2.4

Starea de căldură din inimă la rugăciune.  2.4

Starea de rugăciune  4.6

Stăruinţa în rugăciune  3.6

Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări şi nici aia adevărat; ele aduc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea curăţă mintea şi ea vede mai bine. (Cuviosul Siluan Atonitul)

Şcoala rugăciunii  1.1, 1.3, 10.9

Şcoala rugăciunii, unirea cu Dumnezeu.  5.6

Şi a venit Neeman cu caii şi cu căruţa sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei. Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa să-i zică: „Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!”Neeman însă s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Iată, socoteam că va ieşi el şi, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra. (IV Regi 5.9-11)

Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. (Luca 2.37)

Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându–se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. (Faptele Apostolilor 14.21-23)

Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte. (Iov 42.10)

Şi nu ne duce pe noi în ispită.  12.17

Şi pentru boală mulţumiţi Domnului.  10.2

Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine; şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos. (II Corinteni 12.7-9)

Treptele rugăciunii  10.15

Treptele rugăciunii (rugăciunea cu buzele, cu gândul, cu mintea coborâtă în inimă).  3.1

Tu, împărate, ne prigoneşti, dar noi ne rugăm pentru tine, fiindcă tu eşti stăpânit de duh rău şi de aceea duhurile diavoleşti te îndemnă să ne persecuţi pe noi. Dar noi ne rugăm pentru tine, ca duhul rău care este în tine, care te îndemnă să ne prigoneşti, să se elibereze, să plece de la tine. (Sfântul Justin Martirul şi Filosoful spunea împăratului roman persecutor aceste cuvinte)

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău.  7.3

Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6.6)

Un suspin poate fi o rugăciune.  4.9

Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se osteneşte omul, iar puţină vreme este osteneala şi de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!

Zis-a un bătrân: În vremea când îţi faci rugăciunea, înantea lui Dumnezeu stai şi cu însuşi Dumnezeu vorbeşti.

Zis-a un bătrân: Sufletul sporeşte în priveghere, în rugăciune, în post şi în tăcere liniştită; şi mai ales de toate în smerenie, căci aceasta este sporirea cea adevărată a sufletului, ca în tot ceasul să fii smerit şi tuturor plecat, zicând în sine că tot omul este mai vrednic şi mai bun decât tine. Fără smerenie nu e nicio nădejde în mântuire.

Rugăciuni pentru sufletele celor adormiţi.  4.8