Plânsul

Plânsul amarnic este un medicament puternic împotriva vederilor de noapte zămislite de lene. (Evagrie Ponticul)

Plânsul este o durere a sufletului, iar râsul o stricare a învăţăturii. (Scriitorul bisericesc Salvianus)

Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. (Romani 12.15)

Cel ce caută lauda, e supus patimii şi cel ce se plânge de necaz, iubeşte plăcerea. (Sfântul Marcu Ascetul)

Cel ce se plânge pe sine nu cunoaşte trândăvia sufletului. (Sfântul Ioan Scărarul)

Cel ce se transformă în vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat în picioare. (Immanuel Kant)

Cine se plânge de singurătate nu crede în Dumnezeu. (Valeria Mahok)

Dacă noi n-am avea deloc mândrie nu ne-am plânge de a altora. (François de La Rochefoucauld)

Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)

E mai bine să plângă copilul din cauza tatălui, iar nu tatăl din cauza copilului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

E o mare mângâiere să-ţi plângi părinţii la mormânt. (Mitopolitul Bartolomeu Anania)

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. (Matei 5.4)

Fericiţi voi care flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi cei ce plângeţi acum, că veţi râde. (Luca 6.21)

Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau. (Luca 23.27)

Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 8.12)

Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving. (Ana Blandiana)

Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. (Coloseni 3.12, 13)

În vremea lui Ioaş s-a îmbolnăvit Elisei de o boală de care apoi a şi murit. Atunci a venit la el Ioaş, regele lui Israel şi, plângând deasupra lui, a zis: „Părinte, părinte, carul lui Israel şi călăreţul lui!” Iar Elisei a zis către el: „Ia un arc şi nişte săgeţi! ” Şi a luat regele un arc şi nişte săgeţi. Apoi Elisei a zis către regele lui Israel: „Pune mâna pe arc!” Şi a pus regele mâna pe arc, şi şi-a pus şi Elisei mâinile sale pe mâinile regelui, şi a zis: „Deschide fereastra dinspre răsărit!” Şi regele a deschis-o. Şi a zis Elisei: „Săgetează!”. Şi a săgetat regele. Elisei a zis: „Aceasta este săgeata izbăvirii ce vine de la Domnul şi săgeata izbăvirii de Sirieni, căci vei bate pe Sirieni cu desăvârşire, la Afec„. (IV Regi 13.14-17)

Înţeleptul înfruntă soarta, prostul doar se plânge-ntruna. (Shota Rustaveli)

Învăţătura conform căreia cunoaşterea de sine sau după Dumnezeu, sau alt termen, precum osândirea de sine şi plângerea de sine, asociate cu smerenia şi amintirea de Dumnezeu dezleagă deprimarea şi dăruiesc pace şi alinare. (Sfântul Isihie)

Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut. (II Corinteni 12.21)

Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor. (Psalmi 125.6)

Nu plânge fără motiv şi mai ales, nu plânge când ai motive. (Tudor Muşatescu)

Nu te întoarce de la cei ce plâng, şi întristează-te cu cei întristaţi. (Ecclesiasticul 7.36)

Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi, că-i lipseşte mintea. (Ecclesiasticul 22.9)

Plângerea de sine umple sufletul de o fericită bucurie. (Sfântul Grigorie Palama)

Râzi cu cei care râd şi plângi cu cei care plâng, căci ăsta-i semnul curăţiei. (Sfântul Isaac Sirul)

Rugăciunea nerisipită naşte umilinţă, plâns şi lacrimi. (Patericul)

Să nu râzi, să nu plângi, să nu urăşti, ci doar să înţelegi. (Baruch Spinoza)

Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale. (Luca 19.41-44)

Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)

Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri. Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne. (Luca 23.28-30)

Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. (Luca 5.39)

Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi ieşind afară, a plâns cu amar. (Matei 26.75)

Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei. (Apocalipsa 5.5)

Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. (Luca 7.38)

Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică. (François de La Rochefoucauld)

Vai vouă celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi plânge şi vă veţi tângui. (Luca 6.25)

Zis-a Avva Arsenie: Cel ce nu se plânge pe sine aici, acolo se va plânge veşnic.