Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (Ioan 16.33)
Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, şi a zis Domnul: „Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!” (III Regi 21.28, 29)
Ca să înlături mândria, trebuie să te rogi cu lacrimi, să nu dispreţuieşti pe nimeni şi să primeşti necazurile cele fără de voie. (Sfântul Talasie Libianul)
Când te afli în lărgime să nu te bucuri şi când te afli în necazuri să nu te întristezi şi să nu le socoteşti pe acestea ca străine de calea lui Dumnezeu, căci pe calea Lui se umblă din veac şi din neam în neam, prin cruce şi moarte. (Sfântul Isaac Sirul)
Cel ce cunoaşte adevărul nu se împotriveşte necazurilor, care vin asupra lui. Căci ştie că-l conduc pe om spre frica de Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
Cine rabdă necazurile fără să se revolte, primeşte răsplata lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente, este bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii, nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă copiilor, râde cu lacrimi pe obraz. Încercările, necazurile, greutăţile prin care trece omul, în momentul în care Îl află pe Hristos, sunt depăşite. (Ernest Bernea)
Dacă ai păcate, ele se vor arde şi se vor distruge uşor prin necazuri. Dacă ai virtuţi, prin necazuri ele se vor face mai luminoase şi mai strălucitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă vom avea necazuri puţine, atunci şi puţin vom dobândi, puţin vom şi învăţa. (Sfântul Anatolie de la Optina)
De aceea, vă rog să nu vă pierdeţi cumpătul, din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastră. (Efeseni 3.13)
Dificultăţile sunt mai uşor de învins decât îndoiala. (Isaac Newton)
Duşmanii noştri se bucură, bat din palme şi se veselesc atunci când, din pricina mulţimii necazurilor, ne pierdem nădejdea, nu mai putem judeca şi renunţăm să ducem mai departe lupta. (Sfântul Vasile cel Mare)
Este un lucru destul de dureros să te uiţi la propiile necazuri şi să ştii că tu ţi le-ai creat. (Sofocle)
Ferice de acela care, pentru a deveni înţelept, trage învăţătură din păţania altuia. (Oxenstierna)
Fuga de răutate, exerciţiul cel mai la îndemână în timpul postului. Răutatea este o dispoziţie internă a sufletului de a face rău, opusă bunătăţii. Termenul a fost folosit de mai multe ori vizând oameni şi lucruri în Noul Testament. Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija, munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lucruri sprituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)
În necazuri e ascunsă mila lui Dumnezeu. (Sfântul Marcu Ascetul)
În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi; purtând totdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. (II Corinteni 4.8-10)
În vremuri de restrişte iese la iveală superficialitatea structurii de bază. (Robert Browning)
Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă. (Ecclesiastul 7.3)
Mângâierea în necazuri 5.18
Mântuitorul spunea în predica de pe munte: Ajunge zilei răutatea ei. Aici se înţelege prin răutate grija, munca şi necazurile, care se repetă zilnic fără încetare, destul deci pentru o singură zi, aşa ca să nu mai adăugăm şi grija zilei de mâine, s-o încărcăm prea mult încât să nu putem avea posibilitatea îndeletnicirii şi cu lucruri spirituale. Nu numai vicleşugul este numit răutate, ci şi cele amintite mai sus (Teologul Teoclitos)
Mila este întristarea de bunăvoie pentru necazurile străine. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horaţiu)
Nu zice că se poate câştiga virtute fără necazuri, căci virtutea neprobată în necazuri, nu este întărită. (Sfântul Marcu Ascetul)
Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri. (Iov 14.1)
Pe cel care se bucură în Domnul, niciun necaz nu-l va scoate din bucuria lui. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Pentru mulţi oameni, propriile lor hotărâri sunt pricina nenorocirii lor. (Esop)
Prietenia îndoieşte bucuriile şi înjumătăţeşte necazurile. (Francis Bacon)
Prin multe necazuri vi se cuvine tuturor a intra în împărăţia cerurilor. 10.2
Răbdarea necazurilor. 2.13, 5.18, 7.14
Rugaţi-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost pânăn acum, de la începutul făpturii, pe care a zidit-o Dumnezeu, şi nici nu va mai fi. (Marcu 13.18,19)
Suportă-ţi cu inimă bună necazul; atunci vei vedea singur pentru ce ţi-a fost trimis. (Mitropolitul Filaret)
Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. (Psalmi 31.8)