A spune adevărul, este cel mai mare dar al iubirii. (Patriarhul Fotie)
Acela (Ioan) era făclia care arde și luminează, și voi ați voit să vă veseliți o clipă în lumina lui. Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârșesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. (Ioan 5.35, 36)
Artistul nu este nimic fără dar, dar darul nu este nimic fără muncă. (Emile Zola)
Ba, ceea ce ar fi și mai grav, însăși crearea omului și înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de nici un rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu și nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creștin din secolul al doilea)
Bogat nu este cel care adună mult, ci acela care dăruiește mult. (Sfântul Vasile cel Mare)
Care este justificarea minciunii? Eu să apar cel mai tare, mai bun, mai des (?) Toate acestea enumerate și alte multe adăugate, izvorăsc din eul nostru, din egoul nostru: eu să fiu, eu să fac, eu să am, eu sunt ceea ce sunt. El este izvorul tuturor neajunsurilor din om. ….. El este creat și dăruit nouă de Dumnezeu, ca cel mai mare și de preț dar. Prin el purtăm chipul lui Dumnezeu ….. Omul trebuie să crească, să cerceteze în, și prin Dumnezeu care l-a creat. Acceptând ispita, Adam s-a rupt de Dumnezeu și a rămas numai la sine, și în el s-a infiltrat satana, denaturând eul lui prin mândrie și provocând apoi ura, minciuna, crima și toate celelalte. 8.9
Când cineva ne dovedește recunoștința el ne dăruiește mai mult decât i-am dat. (Vladimir Ghika)
Când dăm celor săraci, să avem o astfel de stare sufletească, ca și când I-am da lui Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Când nu ai nimic de dat, poți să dăruiești însă ceva ce-i mai presus de toate: o rugăciune.(Vladimir Ghika)
Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului și al învățăturii, spre a fi de folos semenilor săi, dar nu se folosește de el, pierde darul; și dimpotrivă, cel ce se sârguiește să fie de folos semenilor cu darul acesta, capătă și mai mult dar, după cum celălalt pierde și ce a primit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide. (Matei 7.7, 8)
Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință. (Matei 10.1)
Cu trupul, cu darul lui Dumnezeu mă simt curat, dar nu știți ce luptă lăuntrică am. (Mitropolitul Catechin, la spovedanie)
Cunoaștere, prudență, discernământ; acestea sunt adevăratele cerințe pe care trebuie să le adresăm lui Dumnezeu. Cunoaștere, prudență, discernământ; acestea sunt darurile de care avem nevoie și nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Darul cu care fiecare a fost înzestrat să-l aibă de la Dumnezeu, să-l înmulțească spre facerea de bine, aducând folos multora, căci nimeni nu este neîmpărtășit de bunătatea lui Dumnezeu. (Sfântul Vasile cel Mare)
Darul lacrimilor. 10.18
Darul vorbirii în limbi 1.2
Dăruind vei dobândi. (Părintele Nicolae Steinhardt)
Dăruirea și primirea reprezintă aspecte diferite ale fluxului de energie care curge prin univers. (Rabindranath Tagore)
De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze și să ne adune, să ne cuprindă gândurile și inima și voința în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)
De foarte mare trebuință ne este încrederea în Hristos, care ne dăruiește nădejdea, apoi rugăciunea și din rugăciune încredințarea de ajutorul dumnezeiesc. Toate acestea rezultă din cuvintele: Toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi. De asemenea, Mântuitorul Hristos ne dăruiește harul, mila și iertarea păcatelor, ca medicamente contra sentimentului de vinovăție și izbăvirea de greutatea copleșitoare a conștiinței vinovate tuturor celor care cu pocăință se apropie de Dumnezeu și de tainele Sale în Sfânta Biserică. Împotriva tristeții mai putem lupta prin pocăință, unul din cele mai puternice mijloace de vindecare a acestei boli spirituale. Învățătura conform căreia cunoașterea de sine sau după Dumnezeu, sau alt termen, precum osândirea de sine și plângerea de sine, asociate cu smerenia și amintirea de Dumnezeu dezleagă deprimarea și dăruiesc pace și alinare. (Sfântul Isihie)
Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău. (Matei 5.23, 24)
Dispoziția inimii dă valoare darului. Ea singură dă prețul celor oferite. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Domnul iubește atât de mult pe om, încât îi dă darurile Duhului Sfânt. (Cuviosul Siliuan Atonitul)
Dragostea îi vindecă pe oameni, atât pe cei care o dăruiesc, cât și pe cei care o primesc. (Psihiatrul american, doctorul Karl Manninger)
Dumnezeu acolo toarnă darul evlaviei, unde găsește vase deșarte de grijile omenești. (Fericitul Augustin)
Dumnezeu când dă, dă ca un boier. El dă cu măsură plină, clătinată și cu vârf.(Părintele Nicolae Steinhardt)
Dumnezeu dă daruri și unii chiar le multiplică…. Cred că sunt unul dintre ei! (Niccolò Paganini)
Dumnezeu dăruiește harul Său celor care se smeresc prin multe osteneli. (Sfântul Isaac Sirul)
Dumnezeu ne dă, însă trebuie să aibă și cui să dea. (Părintele Paisie Olaru)
Dumnezeu ne trimite darurile cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi. (Sfântul Grigorie de Nazians)
Dumnezeu, Tatăl nostru, ne-a dat viața și arta vindecării pentru a proteja și a o menține. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog și filosof elvețian)
Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viață și poporul Tău se va veseli de Tine. (Psalmi 84.6)
Eu cred că Biblia este cel mai mare dar dat omului. Tot ce este mai bun de la Mântuitorul lumii ne este dat prin intermediul acestei cărți. (Abraham Lincoln)
Existăm vremelnic prin ceea ce luăm din jur, dar vom trăi veșnic prin ceea ce dăruim. (Douglas Lawson)
Felul în care dai contează mai mult decât ceea ce dai. (Pierre Corneille)
Generosul dăruiește, zgârcitul moare de invidie. (Rabindranath Tagore)
Geniul, ca și Soarele de darnic, împrumută și altora lumina sa. (Carmen Sylva, poetă și prima regină a României)
Harul lui Dumnezeu nu se dă pentru mulțimea ostenelilor, ci pentru smerenia care se naște din multă osteneală. (Sfântul Isaac Sirul)
Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele împărăției cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. (Matei 13.11)
Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine și binecuvântând, a frânt și, dând ucenicilor, a zis: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat, zicând: Beți dintru acesta toți, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor. (Matei 26.26-28)
Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10.19, 20)
Intuiția este o aptitudine spirituală și nu explică, ci doar indică calea. (Florence Scovel Shinn)
Iubirea dă forța de a sacrifica propria legătură cu ceea ce posezi, îți dă puterea de a dărui totul. Tot ceea ce e dăruit rămâne pentru totdeauna. Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înțelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfești liber din ceea ce ai pentru a dărui. Și când ești dispus să jertfești, orice necaz ți s-ar întâmpla nu provoacă disperare și cârteală, ci te ajută să rămâi senin și lucid, o stare necesară pentru a reuși și s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului, pentru ca să urce până la El. (Michelangelo)
În popor se spune că nu există om care să nu aibă dușman. Pentru că dacă n-am avea dușmani, înseamnă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)
Între oamenii buni și Dumnezeu există o prietenie, prin virtutea care-i unește. Am spus prietenie? E totuși un cuvânt destul de slab, mai potrivit ar fi termenul unire duhovnicească cu Dumnezeu, asemenea legăturii dintre soț și soție. La o așa unire sunt chemați toți oamenii, fiindcă așa cum zice Scriptura, suntem neam sfânt, neamul lui Dumnezeu și al Celui Preaînalt prin harul Lui. Dacă nu voim să pierdem acest dar, trebuie să-l păzim prin sfințenia vieții noastre. (Seneca)
Întru porunca Lui toată bunăvoința este și nu este cine să împuțineze izbăvirea pe care o dăruiește. (Ecclesiasticul 39.24)
Înțelept este numai Dumnezeu. Ceilalți sunt înțelepți prin darul lui Dumnezeu. (Sfinții Părinți)
Învierea morților din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere și osteneală din partea omului. (Sfântul Isaac Sirul)
Învățătura conform căreia cunoașterea de sine sau după Dumnezeu, sau alt termen, precum osândirea de sine și plângerea de sine, asociate cu smerenia și amintirea de deprimarea și dăruiesc pace și alinare. (Sfântul Isihie)
Jertfa trebuie dăruită lui Dumnezeu, o, Paladie, ca un miros de bună mireasmă și ca o datorie, o petrecere sfântă și strălucirile unei vieți alese. (Sfântul Chiril al Alexandriei)
Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua. (Matei 25.28, 29)
Mi-e teamă de greci chiar și atunci când fac cadouri. (Virgiliu)
Mintea intuitivă este un dar de la Dumnezeu, iar mintea rațională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul și a uitat darul. (Albert Einstein)
Norocul nu se dăruiește niciodată; el se dă numai cu împrumut. (Proverb suedez)
Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da și puterea pentru biruință. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Orice dar primit de la Dumnezeu se schimbă în rău, atunci când căutăm prin el, nu pe Dumnezeu, ci slava noastră. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoșeze. (Ioan 14.27)
Părintele duhovnicesc este medierea pe care Dumnezeu o alege și ne-o dăruiește, pentru a ne face să cunoaștem voința Sa. 9.22
Părintele duhovnicesc nu este decât un om, pe care Dumnezeu ți-l dăruiește pentru sfințenia ta. 9.22
Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi; (Matei 6.11)
Pentru a ne dovedi faptul că noi trebuie să primim cu mai multă plăcere îndrumările decât să răspundem în grabă, Creatorul ne-a dat două urechi și numai o singură limbă. (Plutarh)
Postul păstrează, în cel care-l păzește, darurile lui Dumnezeu și-l îmbracă în haina luminii dumnezeiești. 6.17
Pot dărui creierilor mei altceva mai bun decât alcool. Băutura este pentru creier ceea ce este nisipul pentru rulmenții unei mașinării. (Thomas Alva Edison)
Prin porunci, Domnul face nepătimași pe cei care le împlinesc, iar prin dumnezeieștile dogme le dăruiește luminarea cunoștinței. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Renunțarea la darurile lui Dumnezeu 1.10
Robul pântecelui socotește cu ce mâncăruri va sărbători praznicul, pe când robul Domnului, cu ce daruri se va îmbogăți. (Sfântul Ioan Casian)
Rugăciunea, mâna întinsă pentru primirea darurilor lui Dumnezeu. 4.3
Să nu spui tot ce știi, să nu faci tot ce poți, să nu crezi tot ce auzi, să nu dai tot ce ai.(Părintele Paisie Olaru)
Scopul împărtășirii cu Trupul și Sângele Mântuitorului este sfințirea sufletului și a trupului, dar și dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor și viața de veci. În acest sens, împărtășirea euharistică ne dăruiește putere pentru a răstigni egoismul și orgoliul din noi și a cultiva o iubire smerită și milostivă, exprimată prin rugăciune și prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)
Sfânta Fecioară este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu! Dacă în pântecele Fecioarei Maria ar fi fost numai un om, iar nu Fiul lui Dumnezeu, atunci cum ar fi putut fi vindecate, începând de pe vremea lui Hristos și până în zilele noastre, atâtea feluri de boli trupești și duhovnicești? Să fi fost oare niște nebuni toți cei care prin mila lui Dumnezeu avem azi înțelegerea și cunoașterea lui Dumnezeu? Că ne-a lipsit oare credința și dreptatea tocmai nouă, celor care prin darul lui Hristos am dobândit dreptatea și urmăm ei? (Origen)
Sfânta Liturghie, care are în centru prefacerea darurilor de pâine și de vin în Trupul și Sângele Domnului, o săvârșim sau participăm la ea, în primul rând spre aducere aminte de jertfa Mântuitorului Hristos, pentru mântuirea noastră și spre împlinirea poruncii pe care Mântuitorul a rostit-o la cina cea de taină: Aceasta să faceți întru pomenirea Mea. (Din învățăturile Bisericii)
Socotește milostenia, nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit, nu ca o pierdere, ci ca pe un câștig, fiindcă tu, prin ea, dobândești mai mult decât ai dat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu este un dat, ci o deprindere. (Aristotel)
Și a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți. Căci toți aceștia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viață. (Luca 21.3, 4)
Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință, și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2)
Și iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieții. (Apocalipsa 21.6)
Și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare, și răbdarea încercare, și încercarea nădejde, iar nădejdea nu rușinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. (Romani 5.3-5)
Talentul este un subțirel izvor de munte. Trebuie să-i sapi calea în piatră și să-l captezi cu înaltă osteneală. (Gala Galaction)
Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci din el este darul tău pentru Dumnezeu. (Leo Buscaglia)
Un dar micuț de Crăciun pentru un sărman poate aduce veselie timp de un an. (Walter Scott)
Un surâs nu costă nimic, dar produce mult / El îi îmbogățește pe cei ce-l primesc / Fără a-i sărăci pe cei care îl dăruiesc / El nu durează decât o clipă / Dar uneori amintirea lui e eternă / Nimeni nu e atât de bogat încât să nu se lipsească de el / Dar nici atât de sărac încât să nu-l merite / El creează fericirea în cămin, / El e semnul sublim al prieteniei. / Un surâs dă odihnă celui obosit, / Dă curaj celor deznădăjduiți / Nu poate fi cumpărat, împrumutat sau furat / Pentru că e ceva care nu are valoare / Decât în momentul când este dăruit. / Și dacă vreodată întâlniți o persoană / Care nu mai știe cum să aibă un surâs / Fiți generos, dăruiți-l pe al vostru, / Căci nimeni nu are atâta nevoie de un surâs / Precum acela care nu-l poate da altora. (Mahatma Gandhi, poezia Surâsul)
Un zâmbet sau o vorbă bună spusă unui bătrân este a-i dărui o zi mai mult de viață. (Vasile Conta)
Unuia i-a dat Dumnezeu lucrările de război, altuia dansul, altuia chitara și cântecul, dar fiecare are darul său de la Dumnezeu, unul așa, iar altul într-altfel. (Homer)
Viața e 90% cum ți se dă și 10% cum ți-o faci. (Autorul cărții Scrisori Caterinei, preotul ortodox american, Charlie W. Shedd)
Viața e un dar al lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăți sufletele de păcat și a ne pregăti, prin Hristos, spre a primi viața veșnică. (Valeriu Gafencu)
Zis-a Avva Moise: De nu se va uni fapta cu rugăciunea, în zadar se ostenește omul, iar puțină vreme este osteneala și de-a pururea odihna, cu darul lui Dumnezeu Cuvântul. Amin!
Zis-a Isaac către el: „A venit fratele tău cu înșelăciune și a luat binecuvântarea ta”. Iar Isav a zis: „Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înșelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea”. Apoi a zis Isav către tatăl său: „Nu mi-ai păstrat și mie binecuvântare, tată?” Răspuns-a Isaac și a zis lui Isav: „Iată, stăpân l-am făcut peste tine și pe toți frații lui i-am făcut lui robi; cu pâine și cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?” (Facerea 27.35-37)