Buruienile

Cei pe care adevărul şi înţelepciunea îi conduc în viaţă, pot aduna miere şi de buruieni. (William Cowper)

Iar unul dintr-înşii, ieşind la câmp să adune verdeţuri, a găsit o buruiană sălbatică, agăţătoare, a cules din ea roade o poală plină şi, venind, le-a aruncat în căldarea cu fiertură, fără să le cunoască. Apoi le-a dat să mănânce. Dar îndată ce au început a mânca, au strigat: „Omul lui Dumnezeu, în căldare este moarte!” şi n-au mai putut să mănânce. Iar el a zis: „Aduceţi făină!” Şi a presărat-o în căldare şi a zis către Ghehazi: „Dă oamenilor să mănânce!” şi n-a mai rămas în căldare nimic vătămător. (IV Regi 4.39-41)

Ironia nu ofileşte: ea arde numai buruienile. (Jules Renard)

Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaş, buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui. (Ecclesiasticul 3.27)

Papura care creşte lângă apă şi lângă ţărmurile râului, mai înainte de toată buruiana se smulge. (Ecclesiasticul 40.18)

Pe când încă este în floare şi nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană. (Iov 8.11)

Precum grădinarul, dacă nu pliveşte buruienile îneacă legumele, aşa şi mintea, dacă nu curăţeşte gândurile pierde cunoştinţa adevărului. (Sfântul Talasie Libianul)