A te apropia neîncetat de perfecțiunea absolută este o nevoie înnăscută, o necesitate impusă omului, este o datorie. (Marie d’Agoult)
Apropie-te de cei drepți și prin ei te vei apropia de Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
Boala poate fi un prilej de asceză, de apropiere de Dumnezeu. Este o transformare, o transfigurare chiar a urmării păcatului, care este boala, într-un instrument de curățire de patimi și de înțelegere a lui Dumnezeu. Răbdarea și încrederea în Dumnezeu pot fi calea către unirea cu Acesta. (Amma Sincletica)
Cei înțelepți ascund știința, iar gura celui fără de socotință este o nenorocire apropiată. (Solomon 10.14)
Cu cât împăratul se apropie, cu atât mai mult trebuie să se pregătească cei ce-l așteptă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Deci, de la însuși lucrul care se deapănă în minte, poți cunoaște care drac s-a apropiat de tine. (Evagrie Ponticul)
Diavolul este asemenea unui câine în lanț; latră, se agită, dar nu te poate mușca. Dar dacă te apropii de el îți poate face mult rău. (Sfinții Părinți)
Diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie. (Sfântul Isaac Sirul)
După aceea a zis Domnul către Moise: „Iată s-a apropiat clipa în care să mori; cheamă pe Iosua și stați la ușa cortului adunării, că Eu îi voi da povețe!” Și a venit Moise cu Iosua și au stat la ușa cortului adunării. Atunci S-a arătat Domnul în cort, în stâlp de nor, și stâlpul de nor a stat la ușa cortului adunării. (Deutoronomul 31.14, 15)
Este sădită în noi o lege naturală, care ne învață să ne apropiem de bine și să ne depărtăm de cele care ne fac rău. (Sfântul Vasile cel Mare)
Filosofia este lucrul cel mai mare și mai vrednic de Dumnezeu. Ea singură poate să ne înalțe până la Dumnezeu și să ne apropie de El, iar sfinți cu adevărat sunt numai aceia care-și deprind mintea cu fiolosofia. (Sfântul Justin Martirul și Filosoful)
Iar când vor începe să fie acestea, prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. (Luca 21.28)
Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te și te alipește de carul acesta. Și alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, și i-a zis: Înțelegi, oare, ce citești? Iar el a zis: Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Și a rugat pe Filip să se urce și să șadă cu el. (Faptele Apostolilor 8.29-31)
Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. (Luca 21.8)
Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Și, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. (Luca10.40-42)
În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus și I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăția cerurilor? (Matei 18.1)
În zilele acelea, a venit Ioan Botezătorul și propovăduia în pustia Iudeii, spunând: Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: „Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui”. (Matei 3.1-3)
În zilele noastre am ajuns să confundăm foarte mult Sfânta Liturghie cu un moment în care te retragi pur și simplu într-un colț, te mânii pe toți care se mișcă în jurul tău, îi judeci pe cei care nu sunt îmbrăcați corespunzător și, în același timp, îți repeți cât ești de păcătos și nevrednic de a te apropia de Sfintele Taine, refuzând primirea Euharistiei cu anii. (Teologul Alexander Schmemann)
Înțeleptului toate îi sunt apropiate, în afară de cele potrivnice virtuții. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Nimic nu apropie și unește atât de mult pe om de Dumnezeu, ca lacrimile. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine mai păcătos, căci proorocul Isaia văzând pe Dumnezeu, se făcea ticălos și necurat pe sine. (Avva Matoi)
Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu! 11.6
Postul, o metodă prin care încercăm să ne apropiem de Dumnezeu. 6.17
Pune față în față aceste două: postul, care apropie de Dumnezeu, și desfătarea, care îndepărtează de mântuire. (Sfântul Vasile cel Mare)
Puțina știință duce la îndepărtarea de Dumnezeu. Multa știință duce la apropierea de Dumnezeu. (Albert Einstein)
Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă și să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. (Evrei 4.16)
Și a zis Iosif către frații săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăiește oare tatăl meu?” Frații lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinși de frică. Apoi Iosif a zis către frații săi: „Apropiați-vă de mine!” Și ei s-au apropiat. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-ați vândut în Egipt.” (Facerea 45.3, 4)
Și apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Și a zis: Tinere, ție îți zic, scoală-te. Și s-a ridicat mortul și a început să vorbească, și l-a dat mamei lui. Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său. (Luca 7.14-16)
Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. Și apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. (Matei 4.2-4)
Și iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Și s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)
Și zicând: S-a împlinit vremea și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie. (Marcu 1.15)
Tot ce face omul cu voia sa liberă, îl apropie sau îl depărtează de Dumnezeu. 9.21
Toți am fost creați capabili să dobândim virtutea, dar prin învățătură și exercițiu unul se apropie mai mult de ea, altul mai puțin . De aceea unii ajung până la o virtute desăvârșită, alții ajung până la o oarecare virtute, iar alții, pentru că nu și-au dat niciun interes, deși prin firea lor erau în stare, s-au îndreptat spre fapte contrarii. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Trei sunt ferestrele luminii celei neapropiate, celei negrăite, celei neapuse, celei neînserate care luminează pe tot omul ce vine în lume. (Sfânta Mare Muceniță Varvara, ucisă cu sabia chiar de tatăl ei, pentru că nu s-a închinat idolilor și a mărturisit pe Mântuitorul nostru, Iisus Hristos.)
Virtutea este suveranul bine. Știința, onorurile, bogăția sunt bunuri false, care trebuie disprețuite. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înțelepciune și omul cel mai apropiat de desăvârșire.