A căpăta

Ascultarea de Dumnezeu capătă astăzi forma ascultării de duhovnic. 5.3

Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori învăţătură”. (Isaia 28.24)

Cel care a primit de la Dumnezeu darul cuvântului şi al învăţăturii, spre a fi de folos semenilor săi, dar nu se foloseşte de el, pierde darul; şi dimpotrivă, cel ce se sârguieşte să fie de folos semenilor cu darul acesta, capătă şi mai mult dar, după cum celălalt pierde şi ce a primit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cu cât te vei cunoaşte mai bine pe tine, cu atât vei fi mai modest şi vei căpăta o mai mare încredere în puterile tale. (Samuel Smiles)

Ironia e grăuntele de sare, datorită căruia mâncarea capătă gust. (Thomas Mann)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

Împăcânde-se cu Dumnezeu, omul capătă sentimentul de iubire, iar frica dispare. 11.9

O viaţă nu poate căpăta strălucire decât dacă este finisată şi muncită. (Masutatsu Oyama)

Prin ascultare omul se înalţă şi capătă ochi ascunşi pentru înţelegerea lucrurilor. Ascultătorul vede fără să fie văzut şi aude fără să fie auzit. (Părintele Savatie Baştovoi)