Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. (Ioan 12.31, 32)
Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.
Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. (Psalmi 54.25)
Aruncă un om norocos în mare şi el va ieşi cu un peşte în gură. (Proverb arab)
Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a spânzurat. (Matei 27.3-5)
Biserica ne învaţă că uneori popoare întregi sunt călăuzite de un fals Hristos, care le aruncă în sminteală. 8.19
Căci aşa zice Domnul Savaot: „Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului; această cetate trebuie pedepsită, pentru că în ea se află numai nedreptate. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea din sine răutate; în ea se aude împilare şi jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni. (Ieremia 6.6, 7)
Cel care aruncă piatră asupra păsărilor le goneşte şi cel care ocărăşte pe prieten strică prietenia. (Ecclesiasticul 22.21)
Cine din voi este fără de păcat, să arunce primul cu piatra. 11.7
Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat pe treptele tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului, a fost decapitată)
Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa. Oare izvorul aruncă din aceeaşi vână, şi apa dulce şi pe cea amară? (Iacob 3.10, 11)
După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: „Să ieşim la câmp!” Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a răspuns: „Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?” Şi a zis Domnul: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ”. (Facerea 4.8-12)
După ce au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat hainele Lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, şi cămaşa. Dar cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Deci au zis unii către alţii: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii pentru ea, a cui să fie; ca să se împlinească Scriptura care zice: „Împărţit–au hainele Mele loruşi, şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţii„. Aşadar ostaşii acestea au făcut. (Ioan 19.23, 24)
El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela. (Matei 15.26-28)
Ia aminte, dar, ca nu cumva din pricina unei mici plăceri, ce ţi-o dau bucatele, să suferi paguba de a nu fi înscris de înger, fugind dinaintea celui care înrolează ostaşi. Este mai mică primejdia când un soldat aruncă pavăza şi fuge, decât atunci când un creştin aruncă postul, arma cea tare şi puternică. (Sfântul Vasile cel Mare)
Iar cine nu va cădea la pământ şi nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător!” (Daniel 3.6)
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? (Matei 6.30)
Iar ei, văzându-l de departe, până a nu se apropia de ei, au început a unelti asupra lui să-l omoare; şi au zis unii către alţii: „Iată visătorul acela de vise vine! Haidem să-l omorâm, să-l aruncăm într-un puţ şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui!” Auzind însă aceasta, Ruben a voit să-l scape din mâinile lor, zicând: „Să nu-i ridicăm viaţa!” Apoi Ruben a adăugat: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în puţul acela din pustie, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el!” Iar aceasta o zicea el cu gândul de a-l scăpa din mâinile lor şi a-l trimite acasă la tatăl său. Când însă a sosit Iosif la fraţii săi, ei au dezbrăcat pe Iosif de haina cea lungă şi aleasă, cu care era îmbrăcat, şi l-au luat şi l-au aruncat în puţ; dar puţul era gol şi nu avea apă. … Iar când au trecut negustorii Madianiţi pe acolo, fraţii au tras şi au scos pe Iosif din puţ şi l-au vândut pe el Ismaeliţilor cu douăzeci de arginţi. Şi aceştia au dus pe Iosif în Egipt. (Facerea 37.18-28)
Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 8.12)
Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele! (Isaia 38.17)
Iată securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. (Matei 3.10)
Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă. (Matei 5.25)
În popor se spune că nu există om care să nu aibă duşman. Pentru că dacă n-am avea duşmani, înseamnă că în noi n-ar străluci darurile lui Dumnezeu. Se spune în popor foarte simplu: În pomul fără de roade nu se aruncă cu pietre. (Episcopul vicar patriarhal Ambrozie Sinaitul)
În tinereţile sale, oare n-a omorât pe uriaş? Şi n-a şters ocara din neam aruncând cu praştia piatra care a doborât semeţia lui Goliat? (Ecclesiasticul 47.4)
Întotdeauna în pomul cu fructe se aruncă cu pietre. (George Vraca)
Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza, şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! (Luca 12.49, 50)
Mă bucur că sunt chemată la cununa muceniciei şi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima că m-a învrednicit de un asemenea har. (Sfânta Muceniţă Teodosia fecioara, torturată şi apoi aruncată în mare, la anul 308)
Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor. (Psalmi 125.6)
Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi. (Matei 7.6)
Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi un cuvânt spus cu blândeţe, stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câştigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru punând capăt mâniei…. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. (Matei 15.17, 18)
Nu voi vinde pe Dumnezeul cel din tinereţile mele pentru o viaţă de încă puţine zile. Pentru aceste vorbe bătrânul Achepsima, care avea peste 80 de ani, a fost bătut crunt şi aruncat în temniţă, unde a murit după trei ani de tortură. (Sfântul mucenic Achepsima, episcopul cetăţii Anisa, care a refuzat să se închine idolilor)
Păcatul este un bumerang pe care ştii când îl arunci, dar nu ştii când se întoarce şi te loveşte în cap. (Robert Frost)
Să ne aţintim privirile la cei care slujesc în chip desăvârşit măreţei slave a lui Dumnezeu. (Din Epistola către Corinteni a Sfântului Clement Romanul, episcopul Romei. Împăratul Traian a poruncit să fie aruncat în mare cu o ancoră de gât, pentru că a adus la Hristos pe mulţi aristocraţi romani şi a refuzat să aducă jertfă zeilor. A fost contemporan cu Sfinţii Apostoli. La vârsta de 24 de ani s-a decis să plece şi să-şi caute părinţii şi fraţii, care dispăruseră într-un naufragiu. Este momentul când îl întâlneşte pe Sfântul Barnaba şi pe fraţii săi, deveniţi ucenicii Sfântului Petru. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu îşi va întâlni şi părinţii. Dintre toate operele puse sub numele Sfântului Clement, numai una este autentică şi anume: Scrisoarea întâi către Corinteni. Este o operă care se păstrează în limba greacă, latină, siriacă şi coptă.)
Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. (Psalmi 21.18-20)
Şi a zis către ucenicii Săi: Cu neputinţă este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceştia mici. (Luca 17.1, 2)
Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi. Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă. (Luca 21.3, 4)
Şi au zis: Iudeu s-a făcut regele; pe Bel l-a stricat, pe balaur l-a omorât şi pe preoţi i-a tăiat. Şi venind la rege, i-au zis: Dă-ne nouă pe Daniel; iar de nu, te vom ucide pe tine şi casa ta. Şi văzând regele că se pornise asupra lui foarte, şi silit fiind, a dat lor pe Daniel. Iar ei l-au aruncat într-o groapă cu lei, şi a fost acolo şase zile. Şi erau în groapă şapte lei, şi le da lor pe zi două trupuri de osândiţi şi două oi; iar atunci nu le-au dat lor nimic, ca să mănânce pe Daniel. … Iar regele a purces a şaptea zi să plângă pe Daniel, şi a venit la groapă, s-a uitat înăuntru, şi iată Daniel şedea. Şi a strigat regele cu glas mare, zicând: Mare eşti, Doamne Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de Tine. Şi l-a scos pe el din groapă; iar pe cei care voiseră pieirea lui, i-a aruncat în groapă, şi i-au mâncat leii dinaintea lui. (Balaurul şi Bel 1.34-50)
Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele. [(Marcu 9.22-24) Într-un comentariu la această pildă, părintele Mihai Hau spunea că: “Tatăl copilului nu era sută la sută credincios, dar era sută la sută sincer.”]
Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi. (Matei 22.12-14)
Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui. Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer. Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el. (Apocalipsa 12.7-9)
Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus. (Luca 4.29, 30)
Trebuie să strângi pietrele care ţi se aruncă. Sunt începutul unui piedestal. (Hector Berlioz)
Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. (Matei 5.13)