Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. (I Corinteni 11.27-31)
Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună: „Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis: „Aşa să spuneţi lui Iosif: Iartă fraţilor tăi greşeala şi păcatul lor şi răul ce ţi-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!” Şi a plâns Iosif când i s-au spus acestea. Apoi au venit şi fraţii lui şi, căzând înaintea lui, au zis: „Iată, noi suntem robii tăi„. Iar Iosif le-a zis: „Nu vă temeţi! Sunt eu, oare, în locul lui Dumnezeu? (Facerea 50.16-19)
Aţi auzit hula. Ce vi se pare vouă? Iar ei toţi au judecat că El este vinovat de moarte. Şi unii au început să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnii şi să-I zică: Prooroceşte! Şi slugile Îl băteau cu palmele. (Marcu 14.64, 65)
Caracteristica vinovaţilor este neliniştea. (Seneca)
Când judeci pe aproapele îţi înăspreşti judecata şi-ţi măreşti vinovăţia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. (Romani 2.15, 16)
Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului. (Solomon 17.15)
Cel smerit vede, în primul rând, vinovăţia proprie. 10.4
Dacă sunt vinovat este amar de mine şi dacă sunt drept nu cutez să ridic capul, ca unul ce sunt sătul de ocară şi sunt apăsat de necazuri. (Iov 10.15)
De aceea mă jur casei lui Eli că vina casei lui Eli nu se va şterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de pâine în veci”. (I Regi 3.15)
De asemenea, Mântuitorul Hristos ne dăruieşte harul, mila şi iertarea păcatelor, ca medicamente contra sentimentelui de vinovăţie şi izbăvirea de greutatea copleşitoare a conştiinţei vinovate, tuturor celor care cu pocăinţă se apropie de Dumnezeu şi de tainele Sale în Sfânta Biserică. Împotriva tristeţii mai putem lupta prin pocăinţă, unul din cele mai puternice mijloace de vindecare a acestei boli spirituale. (vezi Tristeţea )
De foarte mare trebuinţă ne este încrederea în Hristos, care ne dăruieşte nădejdea, apoi rugăciunea şi din rugăciune încredinţarea de ajutorul dumnezeiesc. Toate acestea rezultă din cuvintele: Toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi. De asemenea, Mântuitorul Hristos ne dăruieşte harul, mila şi iertarea păcatelor, ca medicamente contra sentimentelui de vinovăţie şi izbăvirea de greutatea copleşitoare a conştiinţei vinovate, tuturor celor care cu pocăinţă se apropie de Dumnezeu şi de tainele Sale în Sfânta Biserică. … (Sfântul Isihie)
Fazele unui proiect: 1 – entuziasm; 2 – deziluzie; 3 – panică; 4 – găsirea vinovatului; 5 – pedepsirea nevinovaţilor; 6 – glorie şi onoare celor care nu au participat. (Arthur Bloch)
Fiecare îşi învinovăţeşte memoria: nimeni, judecata. (François de La Rochefoucauld)
Fiindcă răutatea inimii este plină de temere, ca una ce se ştie vinovată şi mustrată ea de sine însăşi; ea îşi vede mărită nenorocirea, căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 17.10, 11)
Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani, viitorul ei. (Mihai Eminescu)
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul. (Ion Creangă)
Minţile mărginite au obiceiul să dea vina pe alţii pentru propriile greşeli. (Honoré de Balzac)
Mulţi oameni de pe această planetă suferă din cauza nemulţumirii faţă de sine şi a vinovăţiei. Acesta este un simplu gând, iar gâdurile pot fi schimbate. (Louise L. Hay)
Omul mândru nu atrage pe nimeni. Şi dacă atrage pe cineva, acela se va îndepărta repede! Legătura duhovnicească este indisolubilă numai atunci când există suflet de copil, nevinovăţie şi sfinţenie. (Părintele Amfilohie Makris din Patmos)
Pentru ce te strici de râs când eşti vinovat de atâtea păcate? (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Să cercetăm între noi ce este drept, să ştim între noi ceea ce este bine, fiindcă Iov a zis: „Eu sunt drept, dar Dumnezeu nu-mi dă dreptate! Deşi nevinovat, trec drept mincinos; rana mea este nevindecată, deşi eu nu am nici o greşeală„. (Iov 34.4-6)
Scapă repede de vină cel ce se căieşte sub apăsarea ei. (Publilius Syrus)
Un gând curat, chiar dacă a avut un rezultat îndoielnic sau chiar potrivnic, nu poate fi socotit vinovat. (Apuleius)
Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbuşită într-o clipă, nu de mână omenească. (Plângeri 4.6)
Vinul este inocent, doar beţivul este vinovat. (Proverb francez)