Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: voi sunteţi mama şi surorile mele! (Iov 17.14)
Cel ce se transformă în vierme nu se poate plânge după aceea că e călcat în picioare. (Immanuel Kant)
Crede-mă, fiule, dacă oamenii ar putea să vadă de aici moştenirea, slava şi odihna, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care-L iubesc, oricât de mult ar fi să rămână în această lume, şi chiar de ar fi să trăiască într-o colibă întunecată, cu viermi până la genunchi, tot nu s-ar lăsa abătuţi de tristeţe. 1.1
Deprimarea este viermele care se naşte în inimă. (Sfântul Antioh)
Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. (Psalmi 21.6)
În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău. (Isaia 14.11)
O, invidia! Rădăcina tuturor relelor si vierme care roade virtuţile. (Miguel de Cervantes)
Smereşte sufletul tău foarte, că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios. (Ecclesiasticul 7.18)
Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej. Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat. Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: „Mai bine este să mor decât să trăiesc!” (Iona 4.5-7)
Şi îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu. Şi mâncându-l viermii, a murit. (Faptele Apostolilor 12.23)
Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. (Marcu 9.44)