Veşnicia

Aceasta este viaţa cea veşnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat.  12.8

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică, şi s-a mutat din moarte la viaţă.  5.17

Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă. (Ioan 5.24)

Agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică. (II Timotei 6.19)

Avem în noi şi o dorinţă sau un impuls de a fi sau de a ajunge mai presus de lumea aceasta. Noi oamenii, fiind şi o părticică a dumnezeiescului, purtăm în piept dragostea pentru viaţa viitoare. (Sfântul Grigorie de Nazians)

Bolnavul avea nevoie de vindecare, robul avea nevoie de eliberare, iar cel muritor avea nevoie de înviere şi de viaţă veşnică. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti. Întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme. (Psalmi 111.5, 6)

Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui: Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune, iar iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci se supun nedreptăţii: mânie şi furie. (Romani 2.6-8)

Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.16)

Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcutăde mână, veşnică, în ceruri. (II Corinteni 5.1)

Câteva clipe ale câtorva ani nu mai contează, atunci când ai pierdut eternitatea. (Jean-Paul Sartre)

Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia, dacă nu ne folosim de ea ca să o câştigăm pe cea viitoare? (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. (Ioan 5.39)

Cine nu primeşte pe Hristos în inima sa încă din viaţa aceasta, nu va avea parte de El nici în veşnicie.  6.1

Credinţa este tărie spre mântuire şi putere spre viaţa veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Cunoaşterea lui Dumnezeu este rădăcina nemuririi şi scopul sublim al vieţii.  12.8

Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura. (Psalmi 15.11)

Dacă Dumnezeu există, şi eu cred, câştig viaţa veşnică, supunându-mă Bisericii. Dacă Dumnezeu nu există, nu am pierdut nimic. (Blaise Pascal)

Dacă Dumnezeu nu există, agnosticul pierde prea puţin crezând în el şi câştigă la fel de puţin necrezând. Dacă însă Dumnezeu există, agnosticul câştigă viaţa veşnică crezând în El şi pierde un bine infinit dacă nu crede. (Pariul lui Blaise Pascal)

Dacă nu avem timp pentru Dumnezeu, nici Dumnezeu nu are veşnicie pentru noi. (Sfinţii Părinti)

Dacă omul n-ar putea supravieţui după moartea trupească, evident totul ar fi zadarnic. În zadar i s-ar fi însoţit sufletul în nevoi şi pasiuni trupeşti cu tot avântul lor. În zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea şi desfrâul sufletului spre atingerea ţelului final al înclinărilor şi dorinţelor, zadarnică activitatea raţiunii, zadarnică funcţionarea minţii, zadarnică înţelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuţi, promulgarea şi controlarea oricărei legi; cu un cuvânt, zadarnică ar fi tot ce poate fi măreţ şi frumos în viaţa oamenilor şi pentru oameni. Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de niciun rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)

Dacă voi vă temeţi a încălca porunca împăratului, cu atât mai mult ne temem noi, creştinii, să călcăm poruncii lui Dumnezeu, ca să nu cădem în chinurile veşnice gătite celor ce se leapădă de El. (Sfântul Mucenic Proclu, chinuit, răstignit şi săgetat)

Dintre toate relele omeneşti, singur păcatul este adevăratul rău. Cu adevărat, infecţia sufletului este păcatul, o stricăciune de nesuferit care duce la moarte veşnică. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Doar prin credinţa în nemurire îşi află omul rostul lui pe Pământ. (Dostoievski)

E cu neputinţă şi nevrednica slavă să o primeşti, şi de cea veşnică să te învredniceşti. (Sfântul Nil Sinaitul)

Este Cel care a murit în contul păcatelor noastre pentru a ne da viaţă veşnică. Acelaşi Om, Hristos, este Dumnezeu şi suferă mereu. Oricine crede în El va avea viaţă veşnică. Cine se leapădă de El va fi în veci pedepsit. …. Am ales moartea pentru a trăi veşnic cu sfinţii. (Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, decapitat la anul 304)

Existăm vremelnic prin ceea ce luăm din jur, dar vom trăi veşnic prin ceea ce dăruim. (Douglas Lawson)

Fericirea adevărată şi efectivă nu o găsim deplin pe pământ, ci în ceea ce noi numim veacul ce va să fie. Viaţa din acest veac este copleşită mai mult de nenorociri, iar pentru suflet este prima şi cea mai grea luptă. (Origen)

Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi  lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)

În ce te găseşte moartea, în aceea te duci în lumea cealaltă. (Patericul)

În veacurile fără de sfârşit, noi ne vom odihni în Dumnezeu şi Dumnezeu se va odihni în noi. (Sfântul Macarie Egipteanul)

În viaţa aceasta toţi oamenii dăm examene pentru ca în cea veşnică să ne învrednicim de rai.  10.3

Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 5.15)

Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?  9.17

Lucraţi, nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică.  2.2

Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori. (II Timotei 6.12)

Natura este arta lui Dumnezeu cel Veşnic. (Dante Alighieri)

Nădejdea mântuirii veşnice.   11.15

Numai răbdarea cuminte ne va ajuta să cucerim o fericire veşnică. (Pablo Neruda)

O operă de artă este o bucurie veşnică. (John Keats)

Oamenilor după ce mor le rămân cele pe care nu le nădăjduiesc şi nici nu le bănuiesc. (Heraclit)

Omul nu există decât dacă există Dumnezeu şi nemurirea. (Dostoievski)

Omul: simbol al veşniciei închis în timp. (Thomas Carlyle)

Oricâte lucruri materiale am avea în jurul nostru, ele sunt trecătoare, nu le luăm cu noi în viaţa veşnică; ci în viaţa veşnică luăm doar lumina credinţei şi a faptelor bune, a rugăciunii, a pocăinţei, a ceea ce am trăit ca legătură cu Dumnezeu, care S-a imprimat în sufletul omului. Orice cuvânt bun, orice gând bun, orice faptă bună lasă în sufletul nostru o lumină; după cum gândul rău, cuvântul rău şi faptea rea lasă în suflet pată sau pete de întuneric. Când trecem dincolo, când se desparte sufletul de trup şi se prezintă în faţa lui Dumnezeu, el este luminos dacă s-a întâlnit des cu Dumnezeu în rugăciune şi în fapte bune, sufletul, sau întunecat. De aceea Mântuitorul spune: “Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat.” Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat acest <<ochi sufletesc>, de care vorbeşte Evanghelia  (Matei 6.22-33), ca fiind conştiinţa omului, care-l ajută să distingă, să deosebească între bine şi rău, între întuneric şi lumină, între păcat şi sfinţenie. Dacă această conştiinţă este luminată de credinţă, atunci omul se luminează, sufletul lui se îmbracă în lumină. (Patriarhul Daniel)

Pace în suflet nu poate avea omul care este veşnic nemulţumit de cele ce i se întâmplă în viaţă, ci numai acela care cu recunoştinţă mulţumeşte lui Dumnezeu pentru toate. (Nicolae Cabasila)

Paradoxal, moartea este cea care dezvăluie adevăratul sens al vieţii. De aceea şi sfinţii sunt pomeniţi în ziua morţii lor, fiindcă atunci s-au născut întru viaţa veşnică. (Augustin Păunoiu, la emisiunea Comoara înţelepciunii)

Pasul dintre timp şi veşnicie este scurt, dar teribil. (Scott Adams)

Patria este biserica noastră vremelnică, aşa cum biserica este patria noastră eternă. (Henri Lacordaire)

Păcatul este o faptă, o vorbă sau o contra legii veşnice. (Fericitul Augustin)

Pentru cei drepţi nu există moarte, ci doar o trecere la viaţa cea veşnică. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Pentru noi, cei credincioşi, durerille morţii sunt ca durerile naşterii, ale moşirii noastre la o viaţă nouă. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdeauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”, cum spunea Maurice Rondel. Deci, pocăinţa însemnează  revenire la un realism, se văd lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)

Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac. (Ioan 6.57, 58)

Prin iubirea de Dumnezeu pătrundem în veşnicie, în bucuria veşnică, în învierea veşnică.  11.19

Prin smerenie dobândim veşnicia raiului. (Sfinţii Părinţi)

Prin trup trăim în această lume, prin suflet trăim în veşnicie. (Sfinţii Părinţi)

Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. (Psalmi 23.7)

Ruşinea este cea mai aspră dintre pedepse; ea va rămâne în picioare şi la dreapta judecată, pentru că unii vor învia pentru o viaţă veşnică, alţii pentru o ruşine şi batjocură veşnice. (Sfântul Vasile cel Mare)

Să facă ce e bine, să se înavuţească în fapte bune, să fie darnici, să fie cu inimă largă, agonisindu-şi lor bună temelie în veacul viitor, ca să dobândească, cu adevărat, viaţa veşnică. (II Timotei 6.18, 19)

Să ne rânduim viaţa după voia lui Dumnezeu, pentru că numai aşa ni se pot împlini dorinţele, mai ales cele care ţin de viaţa veşnică şi de bucuria sufletească.  (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Să trăim pe pământ pentru cer şi în timp pentru veşnicie. (Teologul Vladimir Orlov)

Scopul împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Mântuitorului este sfinţirea sufletului şi a trupului, dar şi dobândirea mântuirii, adică iertarea păcatelor şi viaţa de veci. În acest sens, împărtăşirea euharistică ne dăruieşte putere pentru a răstigni egoismul şi orgoliul din noi şi a cultiva o iubire smerită şi milostivă, exprimată prin rugăciune şi prin fapte bune. (Patriarhul Daniel)

Scurtă e viaţa, lung e veacul viitor şi mic e răscumpul vieţii de aici. Iar omul, vieţuitoarea aceasta mare şi de scurtă vreme,  căreia i s-a dat vremea îngustă de acum, e neputincios. Vremea e îngustă iar omul e slab, dar cununa care-l aşteaptă ca răsplată a luptelor este mare, deoarece are nenumărate ţepuşe care-i primejduiesc viaţa, cea tot scurtă. (Sfântul Nichita Sichatul)

Sfânta Cruce este măsura paşilor pe care-i facem noi spre veşnicia lui Dumnezeu. (Părintele Dumitru Păduraru)

Sfânta Împărtăşanie, arma (medicamentul) nemuririi. (Sfinţii Părinţi)

Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3.14, 15)

Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin! (Matei 6.13)

Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică. (Matei 19.29)

Taina vieţii veşnice.  5.10

Tăcerea este profundă ca şi eternitatea; vorbirea este superficială ca şi timpul. (Thomas Carlyle)

Tăcerea este taina veacului ce va să fie. (Sfântul Isaac Sirul)

Tot ceea ce nu este veşnic, este veşnic inutil. (Clive Staples Lewis)

Trăieşte ca şi când ai muri mâine. Învaţă ca şi când ai trăi veşnic. (Mahatma Gandhi)

Trebuie să ne folosim de fiecare întâmplare din viaţa noastră pentru a dobândi răsplata cea bună a alegerii pe care o facem. Este de neaparată trebuinţă să învăţăm cum să folosim fiecare din întâmplările care vin peste noi, pentru ca printr-o bună vieţuire raţională să ajungem la viaţa veşnică. (Cuviosul Clement Alexandrinul)

Un minut de îndoială face cât o veşnicie de suferinţă. (Honoré de Balzac)

Un om, ca şi un popor, atâta preţuieşte cât a înţeles din Evangelie, din Evanghelie ca îndreptar al socotelilor lui cu eternitatea. (Profesorul Simion Mehedinţi)