Veghea 11.3
Animalele cu sânge rece sunt singurele care au venin. (Schopenhauer)
Dacă răutatea este dulce în gura lui, el o ascunde sub limba lui. Dacă o tine în gură şi nu o scuipă, dacă o mestecă în cerul gurii, totuşi hrana lui în măruntaiele lui se strică şi se face în intestinele lui venin de năpârcă. (Iov 20.12-14)
După părerea mea, pesimistul ar fi un venin de moarte. (George Baruţiu)
Gelozia e fiica iubirii pe care însă de multe ori o ucide cu veninul ei. (Lorenzo Stramusoli)
Gloria este o băutură veninoasă care face bine numai dacă e luată în doze mici. (Honoré de Balzac)
Istoviţi vor fi de foame şi prăpădiţi de lingoare şi molimă rea; voi trimite asupra lor dinţii fiarelor, veninul târâtoarelor din pulbere voi trimite. (Deutoronomul 32.22)
Mormânt deschis este gâtlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de viperă este sub buzele lor. (Romani 3.13
Nimic nu este mai amar decât otrava prieteniei false. (Emil Gârleanu)
Nu avem nevoie de minuni în viaţa noastră pentru a ne mântui. Credinţa ţine loc de minuni şi chiar face câte odată să se întâmple minuni fără să ne dăm seama. Origen susţinea acest lucru spu nând că mereu se deschid ochii celor orbi duhovniceşte şi urechile oamenilor surzi faţă de virtute. Mulţi din cei care şchiopătau altă dată, ceea ce Scriptura numeşte omul dinăuntru, cum s-au vindecat prin învăţătură să se ridice, nu în sens propriu, ci ca cerbul, animalul de care seferesc şerpii, fiind imunizat împotriva oricărui venin al viperelor. Da, aceşti şchiopi vindecaţi primesc de la Iisus puterea de a putea călca în drumul lor, altă dată clătinat, peste şerpii şi peste scorpiile păcatului. Într-un cuvânt, peste toată puterea vrăjmaşului, fără să păţească niciun rău, căci şi ei au fost imunizaţi contra oricărui rău şi venin diavolesc.
Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. (Solomon 23.31, 32)
„O, dacă durerea mea s-ar cântări şi nenorocirea mea ar fi pusă la cântar! Şi fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite! Pentru că săgeţile Celui Atotputernic stau înfipte în mine şi duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea. (Iov 6.2-4)
Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. (Iacob 3.7, 8)
Rar se întâmplă ca oamenii răi să fie fericiţi. Se otrăvesc cu propria lor răutate. (Maurice Chevalier)
Toată albina îşi apără căscioara cu acele şi cu veninul său. (Grigore Ureche)
Un înţelept face din veninul său interior remediu pentru sine; sau precept de tămăduire pentru semeni… Însă cine nu se luptă contra Răului, s-a şi predat inamicului. (Constantin Brâncuşi)