Vederea greşelilor proprii. 12.4, 2.9
Vederea lui Dumnezeu 8.1
Vederea lui Dumnezeu este împărtăşirea din energiile necreate ale Lui. 8.15
Vederea păcatelor proprii (în lumina lui Dumnezeu). 6.15
A întrebat un frate pe Avva Pimen: De voi vedea greşala fratelui meu, bine este să o acopăr? Şi i-a răspuns lui bătrânul: În orice ceas vom acoperi greşala fratelui nostru şi Dumnezeu o acoperă pe a noastră, şi în orice ceas o arătăm pe a fratelui şi Dumnezeu o arată pe a noastră.
A te iubi însemnă să te consideri în globalitate, să nu exagerezi într-o dimensiune unică, să nu te fărâmi, să nu faci să devină totalizator un singur aspect al sinelui. A te iubi însemnă să vezi semnificaţia fiecărui lucru în relaţie cu întreaga personă. Acelaşi lucru e valabil şi în iubirea faţă de celălalt. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Aproapele nostru este oglinda noastră. Dacă suntem buni vedem în el bunătate, dacă suntem răi vedem în el răutate. (Părintele Arsenie Boca)
Arta nu este ceea ce vezi, ci ceea ce-i faci pe alţii să vadă. (Edgar Degas)
Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău. (Psalmi 44.12, 13)
Beţia nu-i ia omului numai judecata, ci îi schimbă şi simţurile şi-l face pe cel ce se îmbată mai rău decât orice animal. Care vită îşi răneşte într-atât vederea şi auzul cum şi le răneşte beţivul? Nu-i aşa că nu-şi mai cunosc cunoscuţii? Nu aleargă adeseori la străini ca la nişte prieteni? Nu sar de multe ori peste umbre, ca peste nişte şanţuri şi prăpăstii? … (Sfântul Vasile cel Mare)
Binele e nevăzut, ca cele din cer; răul se vede, ca cele de pe pământ. (Sfântul Antonie cel Mare)
Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea. (Mark Twain)
Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: „Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. (Matei 4.14-16)
Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. (Psalmi 35.9, 10)
Căci prin nădejde ne-am mântuit; dar nădejdea care se vede nu mai e nădejde. Cum ar nădăjdui cineva ceea ce vede? Iar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm prin răbdare. (Romani 8.24, 25)
Căci, mai ales, spunea el, prin aceea se deosebeşte prietenul de linguşitor; unul vorbeşte numai ce ştie că place, pe când celălalt nu ezită să spună şi cuvinte care supără. De aceea Sfântul Vasile cel Mare îl numeşte pe adevăratul prieten bărbat înţelept, şi spune despre el că dacă ar locui într-o ţară îndepărtată, şi chiar dacă ochii mei nu l-ar vedea niciodată, tot prieten l-aş socoti. Aşa spunea şi Euripide. (Din emisiunea “Cuvântul care zideşte” de la postul de radio “Trinitas”. Multe din învăţăturile care nu au trimitere la CD-uri au fost luate din această emisiune, realizată de părintele Narcis Stupcanu, precum şi din alte emisiuni transmise de acelaşi post de radio.)
Călugărul îmbunătăţit se vede pe sine “mai prejos decât toată zidirea”. (Avva Pimen)
Când Dumnezeu vede strădania omului, îi dă harul Său. 9.8
Când poţi să vezi atât de clar defectele altora, înseamnă că le ai. (Jules Renard)
Când soarele s-a întunecat; iar catapeteasma templului s-a sfâşiat pe la mijloc. Şi Iisus, strigând cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. (Luca 23.45-47)
Când văd proştii locuind în cele mai strălucitoare palate, înţeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. (Traian Demetrescu)
Cel care Îl vede pe Dumnezeu în lucrările Sale şi crede în El văzându-le, acela este cu adevărat bogat. (Paracelsus, alchimist, medic, astrolog şi filosof elveţian)
Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui. (Solomon 17.13)
Cel iscusit vede nenorocirea şi se ascunde, cei simpli trec mai departe şi suferă. (Solomon 22.3)
Cel mai dificil lucru este să vezi ceea ce este în faţa ochilor tăi. (Goethe)
Cel smerit vede, în primul rând, vinovăţia proprie. 10.4
Cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute, nici măcar atinse fizic. Ele trebuie simţite în inimă, iar unul dintre ele este prietenia. (Scriitoarea americană Helen Keller, născută oarbă şi surdă)
Chiar dacă ai vedea cu ochii tăi pe cel ce păcătuieşte, să nu osândeşti nici atunci, pentru că adeseori şi ochii se înşeală. (Sfântul Ioan Scărarul)
Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina. Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă. (Marcu 13.24-26)
Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”. (Romani 2.7-9)
Cine tuturor viselor şi tuturor vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este. (Sfântul Ioan Scărarul)
Cine-şi vede păcatele va vedea pacea. 6.6
Copilul imită tot ceea ce vede. Totul îi este pildă în formarea obiceiurilor, gesturilor, apucăturilor, vorbirii şi caracterului său. (Samuel Smiles)
Creativitatea înseamnă să vezi ceva ce încă nu există. Trebuie să afli cum s-o transpui în realitate şi astfel să devii un partener cu Dumnezeu. (Michele Shea)
Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promise, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumnezeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea şi în`ăţarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)
Credinţa înseamnă să faci primul pas chiar dacă nu vezi toată scara. (Martin Luther King)
Credinţa, vederea lucrurilor ca şi când ar fi văzute. 11.18
Credinţa, vederea lucrurilor nevăzute, ca şi când ar fi văzute. 11.18
Dacă Biserica are un punct de vedere, noi trebuie să ne unim cu punctul de vedere al Bisericii. (Părintele Teofil Pârâian)
Dacă eu am văzut mai departe decât alţii, asta este că stăteam pe umerii unor giganţi. (Isaac Newton)
Dacă tu, creştin fiind, nu vezi minunile lui Dumnezeu, înseamnă că nu eşti creştin cu adevărat. (Sfântul Simeon Noul Teolog)
Dacă văd o nedreptate şi nu fac nimic să o îndrept, sunt laş. (Confucius)
Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi. (Ecclesiastul 5.7)
Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. (Solomon 26.12)
Dacă vezi vreun frate robit de vreo patimă, nu-l urî, urăşte patima care se războieşte cu el. 8.4
Dacă zăreşti un uriaş, priveşte mai întâi poziţia soarelui şi vezi dacă uriaşul nu este umbra unui pigmeu. (Novalis)
Dar Iisus a zis: Vezi aceste mari clădiri? Nu va rămâne piatră peste piatră să nu se risipească. (Marcu 13.2)
Dar văzând Ioan pe mulţi din farisei şi saduchei venind la botez, le-a zis: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? (Matei 3.7)
De aceea le vorbesc în pilde, că, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg. (Matei 13.13)
De aceea nu puteau să creadă, că iarăşi a zis Isaia: „Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec” Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui şi a grăit despre El. (Ioan 12.39-41)
De ce vorbiţi deşertăciuni şi nu împliniţi ceea ce vi s-a poruncit? (înecarea sfântului) Eu văd ceea ce voi nu puteţi vedea. Iată, de faţă stau în slavă cei ce au venit să mă primească. Şi aşa a fost încununat de îngeri în mucenicia sa Sfântul Sava de la Buzău la anul 372.
De la prima vedere se observă că cei doi duşmani ai fericirii omeneşti sunt: durerea şi plictiseala. (Arthur Schopenhauer)
Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi? (Ioan 6.30)
Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)
Din multe documente ale monahismului din primele veacuri se vede că monahii stăteau la rugăciune, în singurătatea chiliei, cu mâinile ridicate. … (vezi Smerenia)
Domnul vede inima mea. 11.4
Dreapta-socoteală este făclie în întuneric şi luminarea celor cu vederea slabă. (Sfântul Ioan Scărarul)
Drumul de la orbire la vedere trece prin moarte. 11.13
Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. (Solomon 6.6-8)
Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe fiul omului pe care l-ai întărit ţie. (Psalmi 79.15, 16)
Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Luca 4.42)
Fericiţi cei care-şi văd păcatele lor. 7.2, 7.10
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceea vor vedea pe Dumnezeu. 11.18
Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează şi devine infinit de mic, el se transformă în punct şi atunci zice: “Acesta este punctul meu de vedere.” (David Hilbert, în Matematicienii glumesc)
Fii tu însuţi schimbarea pe care o vrei să o vezi în lume. (Mahatma Gandhi)
Gânditorul pozitiv zăreşte invizibilul, simte intangibilul şi realizează imposibilul. (Napoleon Bonaparte)
Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? (Matei 25.36, 37)
Hristos, Arhiereul jerfelor noastre, ocrotitorul şi ajutorul slăbiciunii noastre, prin El vedem ca-ntr-o oglindă, nepătata şi preaînalta Lui Faţă, prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa şi întunecata noastră minte înfloreşte la lumina Lui, prin El Stăpânul a voit să gustăm cunoştinţa cea nemuritoare. (Sfântul Clement Romanul)
Hristos, regele lui Israel, să Se coboare de pe cruce, ca să vedem şi să credem. Şi cei împreună răstigniţi cu El Îl ocărau. (Marcu 15.32)
Ia-ţi gândul de la orice lăcomie şi atunci vei putea să vezi uneltirile diavolului. (Sfântul Marcu Ascetul)
Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. (Matei 2.16)
Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere. (Matei 9.8)
Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. (Matei 8.33, 34)
Iar Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El. Şi când s-au despărţit ei de El, Petru a zis către Iisus: Învăţătorule, bine este ca noi să fim aici şi să facem trei colibe: una Ţie, una lui Moise şi una lui Ilie, neştiind ce spune. Şi, pe când vorbea el acestea, s-a făcut un nor şi i-a umbrit; şi ei s-au spăimântat când au intrat în nor. Şi glas s-a făcut din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu cel ales, de acesta să ascultaţi! (Luca 9.32-35)
Iar Saul – care se numeşte şi Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. (Faptele Apostolilor 13.9-11)
Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră. (Luca 5.8, 9)
Iar sutaşul, văzând cele ce s-au făcut, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, Omul Acesta drept a fost. Şi toate mulţimile care veniseră la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorceau bătându-şi pieptul. (Luca 23.47, 48)
Iar un oarecare Anania, bărbat evlavios, după Lege, mărturisit de toţi iudeii care locuiau în Damasc, venind la mine şi stând alături, mi-a zis: Frate Saule, vezi iarăşi! Şi eu în ceasul acela l-am văzut. Iar el a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales de mai înainte pe tine ca să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui; că martor vei fi Lui, în faţa tuturor oamenilor, despre cele ce ai văzut şi auzit. Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui. (Faptele Apostolilor 22.12-16)
Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Şi acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17.15-19)
Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului. (Ioan 1.47-51)
Inteligenţa nu înseamnă să nu faci greşeli, ci să vezi repede cum poţi să le îndrepţi. (Bertolt Brecht)
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, căci prin ele am ajuns la mine însămi, la El, şi am putut să dau la iveală opera mea. [Scriitoarea americană Helen Keller (1880-1968). Când avea 19 luni, a rămas fără auz şi văz, în urma unei boli, pierzându-şi apoi şi capacitatea de a vorbi. Cinci ani mai târziu şi-a început educaţia cu Anne Sullivan, care a învăţat-o numele obiectelor prin apăsarea în palmă a alfabetului surdo-muţilor. În cele din urmă, Keller a învăţat să citească şi să scrie în alfabetul Braille. A scris mai multe cărţi, printre care şi Povestea vieţii mele.]
Împarte-ţi mâncarea cu cei în nevoie şi vei vedea că mâncarea ta are gust mai bun. (Mehmet Murat Ildan)
În ceasul din urmă, vederea păcatelor îi sfâşie inima omului de durere. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
În credinţă ne întâlnim cu Dumnezeu şi trăim cu El. Răsplata imediată a acestei trăiri este o bucurie sfântă, religioasă. E bucuria unui dor împlinit, bucuria vederii fiinţei cele dragi, bucuria negrăită a întâlnirii cu Dumnezeu. (Părintele Ilarion Felea)
În fiecare om, să-L vezi pe Hristos. (Sfinţii Părinţi)
Între un optimist şi un pesimist, diferenţa este hazlie. Optimistul vede gogoaşa, iar pesimistul doar gaura acesteia! (Oscar Wilde)
Întru Lumina Ta vom vedea lumină. 8.1
Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, cunoaşteţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea împlinindu-se aceste lucruri, să ştiţi că El este aproape, lângă uşi. (Marcu 13.28, 29)
Judecata divină ne învaţă cine suntem; sapă adânc în pământ si ne lasă să vedem din ce anume suntem făcuţi. (Charles Haddon Spurgeon)
La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. (Marcu 16.14)
Lacrimile invizibile sunt cel mai greu de şters. (Terri Guillemets)
Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor. (Ieremia 2.19)
Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6.1, 2)
Luarea-aminte, ca discernământ, îl ajută pe om să-şi cunoască starea lăuntrică şi să ştie la ce treaptă a ajuns, şi astfel să vadă limpede câtă cale a străbătut, şi câte îi mai rămâne de făcut până la împărăţia cerurilor. (Sfinţii Părinţi)
Mai mult foloseşte tăcerea celui care a văzut taine, decât sfaturile meşteşugite ale celor ce iau aminte la oameni. (Părintele Savatie Baştovoi)
Meditaţia este înţelegerea întregii structuri a “eului”, a sinelui, prilej de a vedea dacă este cu putinţă să fii totalmente liber de eu şi să nu cauţi vreun supra-eu. Supra-eul este eul. (Krishnamurti, filosof indian)
Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii, ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta! (Psalmi 9.13, 14)
Mulţi văd ceea ce pari a fi, puţini înţeleg ceea ce eşti. (Niccolò Machiavelli)
Neştiinţa dă naştere întunericului, iar din pricina întunericului cădem în păcate pentru că ne este slăbită vederea faţă de adevăr. Cunoştinţa este deci luminare; ea alungă neştiinţa şi ne dă puterea de a vedea bine. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea. (Psalmi 48.7-9)
Noi nu avem nevoie de înfăţişare văzută, deoarece credinţa noastră ţine loc de minuni, că n-au nevoie de minuni credincioşii, ci necredincioşii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă. (Ştefan Odobleja)
Nu slăbi în rugăciunea ta şi nu trece cu vederea a face milostenie. (Ecclesiasticul 7.11)
Nu vei zări nicicând un curcubeu dacă te uiţi în jos. (Charlie Chaplin)
Nu vorbi de rău, chiar dacă ai văzut cu ochii tăi. (Părintele Arsenie Papacioc)
Nu zi niciodată nu se poate, ci începe cu să vedem. (Nicolae Iorga)
Numai cu inima vedem cu adevărat. (Antoine de Saint-Exupéry)
O soartă nefericită e mai de folos oamenilor decât o soartă fericită. Aceasta din urmă, totdeauna sub masca fericirii, când se arată, minte. Cea dintâi este însă totdeauna adevărată, când se arată nestatornică prin schimbarea sa. Una înşeală, alta instruieşte. Una, sub masca unor bunuri mincinoase înlănţuie minţile celor ce se bucură de ea, cealaltă, prin cunoaşterea fericirii fragile, eliberează. Astfel, pe una o vezi alergând de ici colo şi totdeuna uitând de sine, pe alta o vezi sobră, reţinută şi prudentă în exercitarea adversităţii sale. În sfârşit, soarta fericită, prin mângâierile ei abate şi pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea nefericită adesea târăşte cu sila la adevăratele bunuri pe cei rătăciţi.(Betius, scriitor bisericesc)
Oamenii optimişti îşi menţin o mentalitate bazată pe soluţii, văzând o rezolvare în fiecare problemă şi o posibilitate în fiecare imposibilitate. (John C. Maxwell)
Ochiul priveşte cele văzute, iar mintea înţelege cele nevăzute. Căci mintea care iubeşte pe Dumnezeu este făclie care luminează sufletul. Cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu şi-a luminat mintea sa şi vede pe Dumnezeu prin mintea sa. (Sfântul Antonie cel Mare)
Păcatele dezlegate nu se mai au în vedere. 8.17
Păcatele mele curg în spatele meu, eu nu le văd, dar vin astăzi ca să judec păcatele altuia. 12.4
„Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor. (Matei 4.15-17)
Păstrează trupul acesta curat şi nepătat, ca duhul care locuieşte în el să dea mărturie de el şi să fie îndreptăţit trupul tău. Vezi să nu se suie la inima ta gândul că trupul acesta este stricăcios si să-l supui vreunei întinăciuni. Dacă-ţi întinezi trupul, întinezi şi Duhul cel Sfânt, iar dacă întinezi trupul nu vei trăi. (Herma, autorul scrierii “Păstorul”)
Păstrează-te curat şi luminat, tu eşti fereastra prin care vezi lumea. (George Bernard Shaw)
Pe cât se apropie omul de Dumnezeu, pe atât se vede pe sine mai păcătos, căci proorocul Isaia văzând pe Dumnezeu, se făcea ticălos şi necurat pe sine. (Avva Matoi)
Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri. (Isaia 58.3)
Plânsul amarnic este un medicament puternic împotriva vederilor de noapte zămislite de lene. (Evagrie Ponticul)
Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdeauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”, cum spunea Maurice Rondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)
Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel. (John Quinton)
Prin ascultare omul se înalţă şi capătă ochi ascunşi pentru înţelegerea lucrurilor. Ascultătorul vede fără să fie văzut şi aude fără să fie auzit. (Părintele Savatie Baştovoi)
Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut. (Evrei 11.27)
Relaţia este oglinda în care ne vedem pe noi înşine aşa cum suntem. (Krishnamurti, filosof indian)
Să nu te înalţi când verşi lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea. (Sfântul Marcu Ascetul)
Să nu trecem cu vederea cele sperate, de grija celor pezente. (Sfântul Vasile cel Mare)
Să nu vezi în duşmanul tău decât un prieten rătăcit. (Pitagora)
Să vezi până departe este una, să mergi departe este alta. (Constantin Brâncuşi)
Slava lui Dumnezeu este omul viu, iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu. 5.17
Smerenia este lumina în care Îl putem vedea pe Dumnezeu. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Sunteţi orbiţi de aurul din casele celor bogaţi? Vedeţi ceea ce au, dar nu vedeţi şi ceea ce le lipseşte. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale. (Luca 2.15)
Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor; iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit, pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite. (II Petru 2.6-8)
Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. (Ioan 1.14)
Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)
Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. (Luca 2.27-32)
Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea a pus iarăşi mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. (Marcu 8.24, 25)
Şi iată o femeie cu scurgere de sânge de doisprezece ani, apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. Căci zicea în gândul ei: Numai să mă ating de haina Lui şi mă voi face sănătoasă; iar Iisus, întorcându-Se şi văzând-o, i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Şi s-a tămăduit femeia din ceasul acela. (Matei 9.20-22)
Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi a zis celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu cunosc pe omul acesta. (Matei 26.71, 72)
Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţarenîn vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2.11, 12)
Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit. (Luca 10.23, 24)
Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere. (Marcu 9.1)
Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni, în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi. (Faptele Apostolilor 17.22)
Şi ridicându-Se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Iar ea a zis: Nici unul, Doamne. Şi Iisus i-a zis: Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti. (Ioan 8.10, 11)
Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui. Şi când locuitorii au văzut vipera atârnând de mâna lui, ziceau unii către alţii: Desigur că ucigaş este omul acesta, pe care dreptatea nu l-a lăsat să trăiască, deşi a scăpat din mare. Deci el, scuturând vipera în foc, n-a pătimit niciun rău. Iar ei aşteptau ca el să se umfle, sau să cadă deodată mort. Dar aşteptând ei mult şi văzând că nu i se întâmplă nimic rău, şi-au schimbat gândul şi ziceau că el este un zeu. (Faptele Apostolilor 28.3-6)
Şi uimire i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu şi, plini de frică, ziceau: Am văzut astăzi lucruri minunate. (Luca 5.26)
Şi văzând ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că sunt oameni fără carte şi simpli, se mirau, şi îi cunoşteau că fuseseră împreună cu Iisus. (Faptele Apostolilor 4.13)
Şi văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. (Marcu 7.2, 3)
Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. (Luca 16.3, 4)
Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici. (Apocalipsa 1.20)
Toate patimile zăpăcesc şi tulbură vederea clară a sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Toţi ne pricepem să dojenim, dar nu ne dăm seama când greşim noi înşine. (Menandru)
Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi foarte departe. (Constantin Brâncuşi)
Trebuie să nu pierdem din vedere nicio clipă ţelurile şi principiile esenţiale şi să ştim unde suntem şi unde vrem să ajungem. Astfel ne vom menţine pe drumul cel bun al pozitivităţii. (Colin Turner)
Trecându-i într-una cu vederea, faci din prost un obraznic. (Publilius Syrus)
Trupul poate să supravieţuiscă şi fără carne şi toate celelalte. Problema pleacă tot din mintea noastră; acolo se petrec dorinţele de a mânca de frupt în zi de post şi tot acolo se găsesc şi argumentele pentru care am fi îndreptăţiţi să nu postim. Aşa dar, să ne cercetăm fiecare şi să vedem ceea ce putem face şi ce nu. … (vezi Trupul)
Trupul vede prin ochi, iar sufletul prin minte. (Sfântul Antonie cel Mare)
Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6.6)
Un credincios poate fi mai virtuos, şi deci superior din punct de vedere sufletesc, unui savant necredincios. 9.23
Unde nu este viziune, nu există nici speranţă. (George Washington Carver)
Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron şi i-a zis: „Scoală şi ne fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat„. (Ieşirea 32.1)
Vezi de toţi semeţii şi smereşte-i şi calcă în picioare, fără zăbavă, pe toţi cei răi! (Iov 40.12)
Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele. Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. (Psalmi 4.19, 20)
Vezi tu un om dibaci la lucrul lui? El va sta înaintea conducătorilor şi nu înaintea oamenilor de rând. (Solomon 22.29)
Vii aici de o grămadă de vreme şi nu mă întrebi niciodată nimic. Îmi ajunge să te privesc, părinte. (Sfântul Antonie cel Mare şi un părinte care învăţa mult de la el numai privindu-l)
Viziunea este arta de a vedea lucruri invizibile. (Jonathan Swift)
Vom vedea pe Dumnezeu aşa cum este. 12.1
Zeflemistul este omul care vede mereu lucrurile numai la suprafaţă; de aceea este crud. (Honoré de Balzac)