Vântul aduce ploaia, gluma – bătaia. (Proverb persan)
Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. (Solomon 25.23)
Când El privea până la marginile pământului şi îmbrăţişa cu ochii tot ce se află sub ceruri, ca să dea vântului cumpănă şi să chibzuiască legea apelor, când El statornicea ploilor un făgaş şi o cale bubuitului tunetului, atunci El a văzut înţelepciunea şi a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină şi i-a măsurat adâncimea. (Iov 28.24-27)
Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră. (Ecclesiastul 11.4)
Cine îşi tulbură casa lui culege vânt, iar cel nebun va fi sluga celui înţelept. (Solomon 11.29)
Dacă nu vei căuta să te dai în vânt după cuvinte, vei fi la bătrâneţe o comoară de înţelepciune. (Platon)
După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul„. (III Regi 19.12)
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea? (Ioan 3.5-10)
Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El? (Matei 8.26, 27)
Ispitele ne trezesc din nepăsare, ne smeresc, ne sporesc virtutea, aşa cum copacul scuturat de vânt îşi înfige rădăcinile mai adânc în pământ. Ispitele ne măresc dragostea de Dumnezeu, ne ajută să ne ispăşim păcatele chiar din viaţa de acum. Ispitele sporesc fericirea noastră veşnică, aşa cum prin cioplire şi lustruire piatra nestemată capătă mai multă strălucire. (Sfinţii Părinţi)
Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. (Psalmi 103.2-6)
Mai vârtos să înţelegi ce citeşti, că a citi şi a nu înţelege este a vântura vântul şi a fierbe apa.(Miron Costin)
Mânia care lucrează într-un suflet fără discernământ, e asemenea unei flăcări, care sub suflarea unui vânt puternic arde şi nimiceşte ogorul inimii. (Sfântul Ioan Scărarul)
Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând: „Mai de preţ este un pumn plin de odihnă decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt„. (Ecclesiastul 4.5, 6)
Nu se înfiripă nor fără adiere de vânt şi nu se înfiripă patimă fără gând. (Sfântul Marcu Ascetul)
Numai fumul ştie că există vânt. (Jules Renard)
Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. (Psalmi 102.15, 16)
Seamănă şi pe piatră; se va găsi un vânt milostiv, care să ducă sămânţa acolo unde pământul o aşteaptă. (Nicolae Iorga)
Stejarul de nu va fi clătinat de vânturi, nici nu va creşte, nici rădăcina nu va slobozi. Aşa şi creştinul, de nu va pătimi şi nu va răbda, nu poate fi ostaş al Hristos. (Patericul)
Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt. (I Corinteni 14.8, 9)
Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)
Şi s-au înfricoşat cu frică mare şi ziceau unul către altul: Cine este oare, Acesta, că şi vântul şi marea I se supun? (Marcu 4.41)
Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. (Matei 24.31)
Un frate a venit în chilie la Avva Pimen, zicându-i: Multe gânduri am şi mi-e teamă de ele. Bătrânul a scos pe frate afară şi i-a spus: Întinde-ţi mâinile şi opreşte vânturile, poţi? – Nu. – Dar te laşi dus de ele? – Nu. – La fel nici gândurile nu le poţi opri. Altceva este însă să le stai împotrivă.
Vuietul lui Dumnezeu este adiere de vânt lin. 6.10