Vânătoarea

Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. (Psalmi 90.3)

Cuş a mai născut de asemenea pe Nimrod; acesta a fost cel dintâi viteaz pe pământ. El a fost vânător vestit înaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se şi zice: „Vânător vestit ca Nimrod înaintea Domnului Dumnezeu (Facerea 10.8, 9)

Ideile sunt un vânat rar în pădurea cuvintelor. (Victor Hugo)

Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca. (Solomon 12.27)

Niciodată nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui război sau după o vânătoare. (Georges Clemenceau)

Niciodată nu se spun mai multe minciuni decât în timpul războiului, după vânătoare şi înainte de alegeri. (Otto von Bismarck)

Norocul nu este decât o iluzie, crezută de ignoranţi şi vânată de nebuni. (Timothy Zahn)

Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului”, ci, „Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara cea de la miazănoapte şi din toate ţările în care-I izgonise”, că îi voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor. Iată, voi trimite mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; iar apoi voi trimite mulţime devânători, şi-i vor vâna de prin toţi munţii, de pe toate dealurile şi de prin crăpăturile stâncilor. (Ieremia 16.14-16)

Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit. (Psalmi 123.7)

Şi a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde era şi îngerul lui Dumnezeu a strigat din cer către Agar şi a zis: „Ce e, Agar? Nu te teme, că a auzit Dumnezeu glasul copilului din locul unde este! Scoală, ridică copilul şi-l ţine de mână, căci am să fac din el un popor mare!” Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii şi a văzut o fântână cu apă şi, mergând, şi-a umplut burduful cu apă şi a dat copilului să bea. Şi era Dumnezeu cu copilul şi a crescut acesta, a locuit în pustiu, şi s-a făcut vânător. (Facerea 21.17-20)

Şi i-a venit Rebecăi vremea să nască şi iată erau în pântecele ei doi gemeni. Şi cel dintâi care a ieşit era roşu şi peste tot păros, ca o pielicică, şi i-a pus numele Isav. După aceea a ieşit fratele acestuia, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Isav; şi i s-a pus numele Iacov. Isaac însă era de şaizeci de ani, când i s-au născut aceştia din Rebeca. Copiii aceştia au crescut şi a ajuns Isav om iscusit la vânătoare, trăind pe câmpii; iar Iacov era om liniştit, trăind în corturi. (Facerea 25.24-27)

Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului. (Solomon 6.5)