Adevărul este o torţă, dar una uriaşă, de aceea ne strecurăm cu toţii clipind, temându-ne să nu ne pârjolească. (Johann Wolfgang von Goethe)
Cultura merită riscuri, riscuri enorme. Fără cultură suntem cu toţii doar bestii totalitariste. (Norman Mailer)
Dacă eu am văzut mai departe decât alţii, asta este că stăteam pe umerii unor giganţi. (Isaac Newton)
Dacă zăreşti un uriaş, priveşte mai întâi poziţia soarelui şi vezi dacă uriaşul nu este umbra unui pigmeu. (Novalis)
Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor. Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pământul. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor. Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui. (Psalmi 32.13-16)
Domnul cel Atotputernic prin mâna unei femei i-a nimicit, căci Olofern al lor n-a fost doborât de tineri voinici, şi nici feciorii uriaşilor nu l-au lovit pe el, şi nici nu i-au stat împotrivă oameni înalţi ca munţii, ci Iudita, fiica lui Merari, l-a dezarmat cu frumuseţea feţei ei. Căci ea s-a dezbrăcat de veşmintele ei de văduvie pentru întărirea celor întristaţi ai lui Israel; ea şi-a uns faţa cu miresme, şi-a prins pârul sub turban şi s-a îmbrăcat cu veşmânt de în, ca să-l ademenească. Cu sandalele ei i-a luat ochii, frumuseţea ei i-a robit inima, şi cu sabia i-a retezat capul. Perşii s-au îngrozit de îndrăzneala ei şi Mezii de cutezanţa ei. (Iudita 16.5-10)
Iar după ce s-a ridicat filisteanul şi a început a veni şi a se apropia în întâmpinarea lui David, David a alergat cu grăbire spre rândurile oştirii în întâmpinarea filisteanului. Şi îşi vârî David mâna în traistă, luă de acolo o pietricică, o repezi cu praştia şi lovi pe filistean în frunte, aşa încât piatra se înfipse în fruntea lui şi el căzu cu faţa la pământ. Aşa a biruit David pe filistean, cu praştia şi cu piatra, lovind pe filistean şi ucigându-l; sabie nu se afla în mâna lui David. Atunci David a alergat şi, călcând pe filistean, luă sabia lui şi, scoţând-o din teacă, îl lovi cu ea şi-i tăie capul; Filistenii, văzând că uriaşul lor a murit, au fugit. (I Regi 17.48-51)
În tinereţile sale, oare n-a omorât pe uriaş? Şi n-a şters ocara din neam aruncând cu praştia piatra care a doborât semeţia lui Goliat? (Ecclesiasticul 47.4)
Natura este o liră uriaşă la care cântă poetul. (Victor Hugo)
O memorie bună este un avantaj imens. (Stendhal)
Sfatul Sfântului Antonie cel Mare: Nu te căina pentru lucrurile din trecut, nu înseamnă să nu te căieşti pentru păcatele trecutului. El are în vedere o văietare obsesivă, exagerată a acestora. Pasă lumii ajung să stea orientaţi cu faţa spre trecut, nu spre prezent, iar alţii justifică lipsa oricărui progres spiritual, prin acel trecut care a devenit o uriaşă piatră de moară legată de grumazul lor şi care nu le mai permite să mai facă vreo mişcare ascensională. Îndemnul: Nu te căina pentru lucrurile din trecut, poate fi adresat şi unuia care consideră că păcatele lui sunt atât de mari, încât Dumnezeu nu-l mai poate ierta. El s-ar traduce: De vreme ce Dumnezeu te-a iertat, iartă-te şi tu, consideră trecutul un capitol încheiat şi începe o viaţă nouă. (Părintele Dan Popovici, Mânăstirea Sfântul Vasile cel Mare, Someşul Cald ) vezi Iertarea de sine
Umilinţa e o forţă uriaşă. (Dostoievski)