Adevăratul curaj este o încredere deplină pe care nimic nu o tulbură. (Condillac)
Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! (Psalmi 2.5-7)
Ca un izvor tulbure şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa celui nelegiuit. (Solomon 25.26)
Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. (Psalmi 90.3)
Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. (Psalmi 89.7-9)
Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. (Psalmi 30.10)
Cine îşi tulbură casa lui culege vânt, iar cel nebun va fi sluga celui înţelept. (Solomon 11.29)
Dar un tânăr cu numele Eutihie, şezând pe fereastră, pe când Pavel ţinea lungul său cuvânt, a adormit adânc şi, doborât de somn, a căzut jos de la catul al treilea, şi l-au ridicat mort. Iar Pavel, coborându-se, s-a plecat peste el şi, luându-l în braţe, a zis: Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el. (Faptele Apostolilor 20.9, 10)
De ce te tulburi de grija unei zile, pe care nu eşti sigur c-o mai ajungi? (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Deci Iisus, când a văzut-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul şi S-a tulburat întru Sine. Şi a zis: Unde l-aţi pus? Zis-au Lui: Doamne, vino şi vezi. Şi a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. (Ioan 11.33-36)
Dezordinile spirituale se traduc inevitabil în suflet şi trup prin tulburări patologice. 4.12
Din confruntările cu crucea apar atâtea comportamente ce indică o spiritualitate tulbure, de-a dreptul nesănătosă. Se poate crede că omul este obligat, pentru a atinge sfinţenia, să aleagă în viaţă calea cea mai marcată de cruce. Se poate crede că putem să fim mai dom al lui Hristos căutând suferinţa, dar astfel cădem în orgoliu spiritual. … (Teologul catolic Marko Rupnik)
Dumnezeu se odihneşte în inimile celor blânzi, iar sufletul tulburat este scaun pentru diavol. (Sfântul Ioan Scărarul)
Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. În aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat. (Daniel 5.4-6)
Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. (Psalmi 38.7-10)
Iertarea noastră de către Dumnezeu depinde de iertarea noastră faţă de aproapele. Aici nu e vorbă goală, e nenorocire. Cine nu iartă, nu iubeşte. Cine nu iartă şi cine nu iubeşte pe om, nici pe Dumnezeu nu-L iubeşte. În viaţa de toate zilele, ne înţepăm unul pe altul, ne mâhnim şi fără îndoială ne tulburăm, ne răzvrătim. …. (Părintele Sofian de la Antim)
Iisus, venind la casa dregătorului şi văzând pe cântăreţii din flaut şi mulţimea tulburată, a zis: Depărtaţi-vă, căci copila n-a murit, ci doarme. Dar ei râdeau de El. (Matei 9.23, 24)
Iisus, zicând acestea, S-a tulburat cu duhul şi a mărturisit şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă că unul dintre voi Mă va vinde. (Ioan 13.21-26)
Întâlnirea cu moartea, cea mai tulburătoare spaimă. 11.22
Mai bine puţin întru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă). (Solomon 15.16)
Mânia, râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni; şi în vremea odihnei, întru aşternut, somnul nopţii gândul lui îl împovărează. (Ecclesiasticul 40.6)
Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când? (Psalmii 6.2, 3)
Nepătimirea aduce cu sine lipsa de tulburare a inimii omului. 12.5
Niciun duşman nu poate să abată atâta rău ca propriul suflet atunci când se tulbură de nemulţumire sau gelozie. (Părintele Savatie Baştovoi)
Nu e nimic mai tare decât blândeţea. După cum apa aruncată pe foc a stins de multe ori focul, tot aşa şi un cuvânt spus cu blândeţe stinge o mânie mai aprinsă decât cuptorul şi îndoit ne este câştigul. Câştigăm prin aceea că ne-am purtat cu blândeţe şi prin aceea că slobozim de tulburare mintea fratelui nostru punând capăt mâniei……. Căci ce este apa pentru foc, aceea e blândeţea şi bunătatea pentru mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu te tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimite prilejul pentru luptă, Acela va da şi puterea pentru biruinţă. (Sfântul Tihon din Zadonsk)
Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze. (Ioan 14.27)
Pentru că a asuprit fără milă pe săraci şi a furat o casă, în loc să o zidească. El nu va cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine deloc. Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui. (Iov 20.19-22)
Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab. (Psalmi 6.10)
Sufletul, când se roagă pentru lume, ştie mai bine, fără ziare, cum suferă întreg pământul, ştie şi care sunt nevoile oamenilor, şi îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări şi nici aia adevărat; ele aduc tulburare minţii şi adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugăciunea curăţă mintea şi ea vede mai bine. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Şi intrând, le-a zis: De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme. (Luca 5.39)
Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. (Luca 24.36-39)
Taie prieteşugul celor mulţi, ca să nu se ridice război asupra minţii tale şi va tulbura chipul liniştii. (Avva Dula)
Toate patimile zăpăcesc şi tulbură vederea clară a sufletului. (Sfântul Vasile cel Mare)
Trebuie să punem şi diagnoza gândurilor pătimaşe, prin care se săvârşeşte păcatul. Gândurile în care se cuprind toate păcatele, sunt opt: al lăcomie pântecelui, al desfrânării, a iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deşarte şi al mândriei. Ca aceste opt gânduri să ne tulbure, sau ca să nu ne tulbure, nu atârnă de noi. Dar ca să stăruiască, sau ca să nu stăruiască, sau ca să stârnească patimile, sau ca să nu le stârnească, atârnă de noi. (Sfântul Ioan Damaschin)
Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. (Matei 2.2, 3)
Viaţa fără cuvânt foloseşte mai mult decât cuvântul fără viaţă. Prima tace şi zideşte, al doilea strică şi tulbură, dar când şi cuvântul şi viaţa merg împreună, alcătuiesc imagiea întregii filosofii. (Sfântul Isidor Pelusiotul)