Tronul

Tronul dumnezeirii este mintea noastră, dar satana s-a furişat în inima şi trupul nostru ca pe propriul lui tron.  2.1

Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor. (Apocalipsa 7.17)

Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu şi pe Cel ce şade pe el. (Matei 23.22)

Creştin sunt, lasă-mă la mama mea! (Sfântul Mucenic Chiric, în vârstă de trei ani. Dregătorul l-a aruncat pe treptele tronului său, s-a lovit la cap şi a murit. Sfânta Muceniţă Iulita, mama pruncului, a fost decapitată)

Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. (Matei 19.28)

Iubirea şi credinţa păzesc pe rege şi prin iubire îşi sprijină tronul său. (Solomon 20.28)

Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său. (Psalmi 46.8)

Mintea este tronul dumnezeirii. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Mintea trebuie să devină în noi tron al lui Dumnezeu.  2.13

Regele Solomon şi-a făcut tron de nuntă din lemn de cedru din Liban. (Cântări 3.9)

Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. (Evrei 4.16)