Atât de mare e înşelăciunea, că primesc cu plăcere în suflete momeala aceea şi nu se gândesc că plăcerea aceasta, ce poate răni, este scurtă şi trecătoare, pe când durerea e continuă iar învinuirea conştiinţei, cumplită. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Căci dacă ce este trecător s-a săvârşit prin slavă, cu atât mai mult ce e netrecător va fi în slavă. (II Corinteni 3.11)
Comorile dobândite cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune trecătoare şi laţuri ale morţii. (Solomon 21.6)
Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt adevăratele cerinţe pe care trebuie să le adresăm lui Dumnezeu. Cunoaştere, prudenţă, discernămât; acestea sunt darurile de care avem nevoie şi nu alte bunuri trecătoare. (Sfântul Macarie Egipteanul)
Dacă centrăm viaţa noastră pe lucruri trecătoare şi limitate, ne limităm libertatea spirituală. Dacă ne unim însă cu iubirea veşnică şi nelimitată a lui Dumnezeu, ajungem la libertatea de a iubi veşnic, pentru că suntem iubiţi veşnic. Deci, lepădarea de sine înseamnă o trăire în iubirea lui Dumnezeu, care apoi trebuie arătată în iubire milostivă, în iubire smerită, generoasă faţă de familie, faţă de semenii noştri, faţă de oamenii, mai ales, care au nevoie de iubirea şi ajutorul nostru. (Patriarhul Daniel)
Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe cel care se împărtăşeşte de ea, să dispreţuiască toată plăcerea trecătoare şi toată osteneala şi întristarea. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
E mai bine să fii liniştit decât fericit. (Proverb bengalez, care se referă la fericirea cea trecătoare din viaţa aceasta, şi ea tot trecătoare)
Frumosul este superior sublimului pentru că este permanent şi nu satură; în timp ce sublimul este relativ, trecător şi violent. (Henri-Frédéric Amiel)
Gloria este trecătoare. Anonimatul este veşnic. (Napoleon Bonaparte)
Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele, şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în rei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce! (Matei 27.39, 40)
Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine. (Solomon 6.11)
În acel timp, omul acela fiind eliberat de povara celor trecătoare, ajunge la măsura desăvârşirii, curat şi liber de păcat. (Sfântul Macarie Egipteanul, vezi Lumina)
Neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice. (II Corinteni 4.18)
Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdeauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”, cum spunea Maurice Rondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)
Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26)
Să-L primim pe Dumnezeu aşa cum este El, şi chiar şi atunci când loveşte parcă în ceea ce iubim noi cu iubirea aceasta trecătoare. ….. (Episcopul vicar patriarhal Sebastian Ilfoveanu, vezi Dumnezeu)
Un singur lucru e de invidiat şi de laudă, şi anume binele cel netrecător. Acesta constă în a fi în cinste înaintea lui Dumnezeu, pe când bunurile omeneşti sunt nestatornice şi mai înşelătoare decât visurile. (Sfântul Vasile cel Mare)