Atunci s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul, Şi temeliile cerurilor s-au zguduit, pentru că Se mâniase Domnul! Fum ieşea din nările Lui, Din gura Lui ieşea foc mistuitor Şi cărbuni aprinşi ţâşneau. (II Regi 22.8, 9)
Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă. (Solomon 30.33)
Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza. (Psalmi 41.19-22)
Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa. (Solomon 4.23)
Păzeşte dar poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi temându-te de El. Că Domnul Dumnezeul tău te va duce într-o ţară bună, ţară de curgeri de apă, de izvoare şi de ape adânci, care ţâşnesc în văi şi în munţi; (Deutoronomul 8.6, 7)
Şi Domnul Se va arăta deasupra lor şi săgeata Lui va ţâşni ca fulgerul şi Domnul Dumnezeu va suna din trâmbiţă şi va înainta în vijelia de la miazăzi. (Zaharia 9.14)