Ţara

A auzit însă Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: „Iacov a luat toate câte avea tatăl nostru şi din ale tatălui nostru şi-a făcut toată bogăţia aceasta”. Şi căutând Iacov la faţa lui Laban, iată nu mai era faţă de el ca mai înainte. Atunci Domnul a zis către Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, în patria ta, şi Eu voi fi cu tine!” (Facerea 31.1-3)

A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. (George Topârceanu)

Acela însă a zis către el: „Nu merg, ci mă duc în ţara mea şi la neamul meu„. Dar Moise a zis: „Nu ne părăsi, pentru că tu ştii cum ne aşezăm noi taberele în pustie şi vei fi ochiul nostru. Dacă mergi cu noi, binele ce ni-l va face Domnul, îl vom face şi noi ţie”. (Numerii 10.30-32)

Apoi a murit Elisei şi l-au îngropat, iar în anul următor au intrat în ţară cete de Moabiţi. Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale. (IV Regi 13.20, 21)

Atunci a venit Dumnezeu la Valaam şi a zis: „Cine sunt oamenii aceia de la tine?” Iar Valaam a zis către Dumnezeu: „Balac, fiul lui Sefor, regele Moabului, i-a trimis la mine să-mi spună: Iată a ieşit din Egipt un popor şi a acoperit faţa pământului şi locuieşte lângă mine; vino dar de mi-l blesteamă, doar l-aş putea birui şi alunga din ţară„. (Numerii 22.9-11)

Atunci s-a sculat regele Egiptului şi cu şiretenie i-a umilit, şi i-a asuprit cu făcutul de cărămidă şi i-a pus în rândul robilor. Dar ei au strigat către Dumnezeul lor, Care a bătut ţara Egiptului cu plăgi fără leac, din care pricină Egiptenii i-au izgonit din ţara lor. (Iudita 5.11, 12)

Au venit cei şapte ani de foamete, după cum spusese Iosif. Atunci s-a făcut foamete în tot pământul, dar în toată ţara Egiptului era pâine. Când însă a început să sufere de foame şi toată ţara Egiptului, atunci poporul a început a cere pâine la Faraon, iar Faraon a zis către toţi Egiptenii: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi cum vă va zice el!” (Facerea 41.54, 55)

Căci Iisus însuşi a mărturisit că un prooroc nu e cinstit în ţara lui. (Ioan 4.44)

Căci, mai ales, spunea el, prin aceea se deosebeşte prietenul de linguşitor; unul vorbeşte numai ce ştie că place, pe când celălalt nu ezită să spună şi cuvinte care supără. De aceea Sfântul Vasile cel Mare îl numeşte pe adevăratul prieten bărbat înţelept, şi spune despre el că dacă ar locui într-o ţară îndepărtată, şi chiar dacă ochii mei nu l-ar vedea niciodată, tot prieten l-aş socoti. Aşa spunea şi Euripide. (Din emisiunea  “Cuvântul care zideşte” de la postul de radio “Trinitas”. Multe din învăţăturile care nu au trimitere la CD-uri au fost luate din această emisiune, realizată de părintele Narcis Stupcanu, precum şi din alte emisiuni transmise de acelaşi post de radio.)

Dacă un popor n-are o tinerime entuziastă, cultă şi cu dor de ţară, este pierdut pentru totdeauna. Aceste vlăstare ale tinereţii ţin pe umerii lor viitorul, precum odinioară Atlas ţinea pământul. (Vasile Conta)

Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela  era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. (Ioan 11.47-50)

De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată, Eu dau lui Nabucodonosor, regele Babilonului, ţara Egiptului, ca să prade bogăţia lui şi să facă jaf în el; aceasta va fi răsplata oştirilor lui. (Iezechel 29.19)

De acesta n-au voit să asculte părinţii noştri, ci l-au lepădat şi inimile lor s-au întors către Egipt, zicând lui Aaron: „Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră; căci acestui Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a întâmplat„. Şi au făcut, în zilele acelea, un viţel şi au adus idolului jertfă şi se veseleau de lucrurile mâinilor lor. (Faptele Apostolilor 7.39-41)

Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Şi voi, băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură. Căci un popor a năvălit în ţara mea, puternic şi fără de număr; dinţii lui ca dinţii de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică. (Ioil 1.5, 6)

Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui! Dacă leul mugeşte, cine nu se va înfricoşa? Şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va proorociDaţi de ştire de pe acoperişurile palatelor din Aşdod, de pe palatele din ţara Egiptului şi ziceţi: Adunaţi-vă pe muntele Samariei şi vedeţi câte neorânduieli sînt în această cetate si ce asupriri în sânul ei. (Amos 3.7-9)

E de datoria noastră să punem capăt dominaţiei politice a unei minorităţi care schilodeşte instituţiile economice şi sociale ale tării noastre, umilind şi sărăcind pe toată lumea. (Martin Luther King)

Este mai uşor să cunoşti zece ţări decât un singur om. (Proverb idiş)

Eu eram de patruzeci de ani, când Moise, sluga lui Dumnezeu, m-a trimis din Cadeş-Barnea să iscodesc ţara şi eu i-am adus răspuns după dorinţa lui. (Iosua Navi 14.7)

Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani, viitorul ei. (Mihai Eminescu)

Iar după aceste zile, fiecare s-a întors la locul său, şi Iudita s-a întors în Betulia şi şi-a petrecut viaţa la casa ei. Şi cu înaintarea în vârstă a ajuns vestită în toată ţara. Mulţi au cerut-o în căsătorie, dar ea n-a cunoscut bărbat în toate zilele vieţii ei, de când murise soţul ei Manase şi se adăugase la poporul lui. (Baruh 16.21, 22)

Iar ei au zis: „Tu ne-ai salvat viaţa! Să aflăm milă în ochii domnului nostru şi să fim robi lui Faraon!” Şi le-a pus Iosif lege, care-i până astăzi în ţara Egiptului, ca a cincea parte să se dea lui Faraon, scutit fiind numai pământul preoţilor, care nu era al lui Faraon. (Facerea 47.24, 25)

Iar regele Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentru ce-mi stingheriţi poporul de la lucru? Duceţi-vă fiecare din voi la treburile voastre!” Apoi Faraon a zis iar: „Iată acum s-a înmulţit poporul acesta în ţară şi voi îl întrerupeţi de la lucru„. (Ieşirea 5.4, 5)

Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dăduseră peste el şi au venit fiecare din ţara lui şi ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah. Ei se înţeleseseră împreună să vină să împărtăşească durerea lui şi să-l mângâie. (Iov 2.11)

Iar tu, Iacove, robul Meu, nu te teme şi nu te înspăimânta Israele! Căci iată, Eu te voi elibera din ţară depărtată şi neamul tău îl voi aduce din ţara robiei lui; Iacov se va întoarce şi va trăi liniştit şi paşnic şi nimeni nu-l va înspăimânta. (Ieremia 46.27)

Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire, lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile. (Psalmi 42.15-17)

Iosif era de treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea lui Faraon, regele Egiptului. Ieşind după aceea de la faţa lui Faraon, Iosif s-a dus să vadă toată ţara Egiptului. Şi a rodit pământul în cei şapte ani de belşug câte un pumn dintr-un grăunte. Şi a adunat Iosif în cei şapte ani, care au fost cu belşug în ţara Egiptului, toată pâinea de prisos şi a pus pâinea prin cetăţi; în fiecare cetate a strâns pâinea din ţinuturile dimprejurul ei. (Facerea 41.46-48)

Izvoarele răutăţilor dintr-o ţară sunt cârciumile şi luxul. (Nicolae Iorga)

În orice savant mare veţi găsi un mare patriot. (Louis Pasteur)

În politică este necesar fie să îţi trădezi ţara, fie electoratul. Prefer să-mi trădez electoratul. (Charles de Gaulle)

Matematica nu cunoaşte rase sau limite geografice; pentru matematică, lumea culturală este o ţară. (David Hilbert)

Maternitatea este patriotismul femeilor. (Louis Pasteur)

Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. (Mihai Eminescu)

Nu am văzut vreodată o imagine mai frumoasă decât aceea a unui bătrânel de la ţară, care se  închină la icoana Maicii Domnului. (Petre Ţuţea)

O ţară de oi merită un guvern de lupi. (Edward R. Murrow)

Patria este biserica noastră vremelnică, aşa cum biserica este patria noastră eternă. (Henri Lacordaire)

Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor. (Tudor Vladimirescu)

Patriotismul este sentimentul de mândrie că ceva frumos s-a putut petrece în ţara ta. (D. I. Suchianu)

Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară. (Mihai Eminescu)

Păzeşte dar poruncile Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui şi temându-te de El. Că Domnul Dumnezeul tău te va duce într-o ţară bună, ţară de curgeri de apă, de izvoare şi de ape adânci, care ţâşnesc în văi şi în munţi; (Deutoronomul 8.6, 7)

Pentru a aprecia culturile altor naţiuni, trebuie să mergi în ţara lor, să cunoşti oamenii şi trebuie să intri în contact cu cultura ţării. (David Rockefeller)

Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: „Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului„, ci, „Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara cea de la miazănoapte şi din toate ţările în care-I izgonise„, că îi voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor. Iată, voi trimite mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; iar apoi voi trimite mulţime de vânători, şi-i vor vâna de prin toţi munţii, de pe toate dealurile şi de prin crăpăturile stâncilor. (Ieremia 16.14-16)

Să strângă aceia toată pâinea de prisos în aceşti ani buni ce vin şi s-o adune în cetăţile pâinii, sub mâna lui Faraon, şi să o păstreze spre hrană; hrana aceasta va fi de rezervă în ţară pentru cei şapte ani de foamete, care vor urma în ţara Egiptului, ca să nu piară ţara de foame„. Aceasta a plăcut lui Faraon şi tuturor dregătorilor lui. Şi a zis Faraon către toţi dregătorii săi: „Am mai putea găsi, oare, un om, ca el, în care să fie duhul lui Dumnezeu?” Apoi a zis Faraon către Iosif: „De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu se află om mai înţelept şi mai priceput decât tine. Să fii dar tu peste casa mea. De cuvântul tău se va povăţui tot poporul meu şi numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!” (Facerea 41.35-40)

Şcoala să fie cu credinţă, politica cu cinste, oastea cu dragoste de ţară, statul cu binecuvântarea lui Dumnezeu. (Episcopul Nicolae Velimirovici)

Şi a ascultat Moise glasul socrului său şi a făcut toate câte i-a zis. A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici şi i-a pus căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci. Şi judecau aceştia poporul în toată vremea; toate pricinile grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai uşoare le judecau ei toate. După aceea a petrecut Moise pe socrul său şi acesta s-a dus în ţara lui. (Ieşirea 18.24-27)

Şi a luat Terah pe Avram, fiul său, şi pe Lot, fiul lui Haran şi nepotul său, şi pe Sarai, nora sa, şi femeia lui     Avram, fiul său, şi a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca să meargă până în ţara Canaanului; dar au mers până la Haran şi s-au aşezat acolo. (Facerea 11.31)

Şi au făcut Moise şi Aaron cum le-a poruncit Domnul: a ridicat Aaron toiagul său şi a lovit apa râului, înaintea ochilor lui Faraon şi înaintea ochilor slujitorilor lui, şi toată apa din râu s-a prefăcut în sânge. Atunci peştele din râu a murit, râul s-a împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea apă din râu; şi era sânge în toată ţara Egiptului. (Ieşirea 7.20, 21)

Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. (Matei 2.11, 12)

Şi l-au vestit, zicând: „Iosif, fiul tău, trăieşte şi el domneşte astăzi peste toată ţara Egiptului„. Inima lui Iacov însă rămase rece şi nu-i credea pe ei. Iar dacă i-au spus ei toate cuvintele lui Iosif, pe care acesta le zisese lor, şi dacă a văzut căruţele, pe care le trimisese Iosif, ca să-l aducă, atunci s-a înviorat duhul lui Iacov, tatăl lor, şi a zis Israel: „Destul! Iosif fiul meu, trăieşte încă! Voi merge să-l văd înainte de a muri!” (Facerea 45.26-28)

Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. (Luca 15.13-19)

Şi s-a dat de ştire regelui Ierihonului: „Iată, nişte oameni din fiii lui Israel au venit aici în noaptea aceasta, ca să iscodească ţara!” Iar regele Ierihonului a trimis la Rahab să i se spună: „Scoate pe oamenii care au intrat în casa ta, în noaptea aceasta, că au venit să iscodească ţara„. Femeia însă, luând pe cei doi oameni, i-a ascuns şi a zis: „Adevărat, au venit la mine nişte oameni, dar în amurg, când se închideau porţile, bărbaţii au plecat şi nu ştiu unde s-au dus. Alergaţi după ei şi-i veţi ajunge”. (Iosua Navi 2.2-5)

Timpul însă, cât fiii lui Israel şi părinţii lor au trăit în Egipt şi în ţara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani. Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieşit toată oştirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea. (Ieşirea 12.40, 41)

Toată ţara aceasta va fi pustiită şi jefuită; popoarele acestea vor sluji regelui Babilonului şaptezeci de ani. Iar când se vor împlini şaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului şi pe poporul acela, zice Domnul, pentru necredinţa lor, şi ţara Caldeilor o voi pedepsi şi o voi face pustie pentru totdeauna. (Ieremia 25.10, 11)

Tot aşa şi în fiecare ţară şi loc, unde ajungea porunca regelui şi scrisoarea lui, era tânguire mare printre Iudei, post, plângere şi bocet. Sacul şi cenuşa erau aşternutul multora. (Estera 4.3)

Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.(Solomon  29)

Văzând însă poporul că Moise întârzie a se pogorî din munte, s-a adunat la Aaron şi i-a zis: „Scoală şi ne fă dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci cu omul acesta, cu Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat„. (Ieşirea 32.1)