Taina ascultării 2.14
Taina botezului 9.6
Taina botezului este îmbrăcarea în moarte, în moartea lui Hristos, pentru a învia cu El. 11.13
Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici. (Apocalipsa 1.20)
Taina iubirii lui Dumnezeu stă în iubirea pentru fratele tău. 8.4
Taina lui Hristos e cea mai tainică dintre tainele dumnezeieşti, fiind în tot sensul şi în toate privinţele graniţă a toată de săvârşirea existentă şi viitoare şi mai presus de tot hotarul şi de totă mărginirea. Iar această taină ne învaţă că împreună cu Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat şi desăvârşit făcut Om este şi subzistă trupul luat din noi şi de o fiinţă cu noi, unit cu El după ipostas. Cu acest Trup S-a şi înălţat la cer, mai presus de toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor, şi şade împreună cu Dumnezeu şi Tatăl, acum şi în veacurile nesfârşite, după ce a străbătut cerurile şi a ajuns mai presus de toate. Şi iarăşi va Să vină ca să prefacă şi să preschimbe totul şi ca să mântuiască sufletele şi trupurile noastre, cum am crezut şi credem şi stăruim pururea să credem. Dacă-i aşa, cine este aşa de îndrăzneţ şi de cutezător şi neştiutor de altceva, decât să lupte cu obrăznicie împotriva celor vădite şi clare, încât să cugete cu uşurinţă că trupurile vor trece cândva în neexistenţă, prin înaintarea în desăvârşirea fiinţelor raţionale cum zic aceia, odată ce crede că Domnul şi Dumnezeul tuturor este cu trupul acum şi pururea, dăruind si altora puterea să înainteze şi trăgând şi chemând pe toţi la slava proprie, pe cât e cu putinţă omenirii, ca şi Conducător al mântuirii tuturor şi ştergând petele din toţi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
Taina morţii 11.13
Taina morţii este o taină a iubirii lui Dumnezeu. 11.13
Taina schimbării interioare. 8.11
Taina vieţii veşnice. 5.10
A uita este marele secret al firilor tari şi creatoare, a uita asemenea naturii care nu-şi cunoaşte trecutul, care reîncepe neîncetat tainele zămislirilor ei neobosite. (Honoré de Balzac)
Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă. (Constantin Brâncuşi)
Arta: o altă natură, tot atât de tainică, dar mai inteligentă, căci purcede din intelect. (Johann Wolfgang von Goethe)
Căci nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare. (Luca 8.17)
Când a ieşit porunca, să fie omorâţi înţelepţii, trebuia să fie omorât şi Daniel şi cei dimpreună cu el. Atunci Daniel şi-a îndreptat cuvântul cu înţelepciune şi iscusinţă către Arioh, mai-marele gărzii regelui, care ieşise să omoare pe înţelepţii din Babilon, şi a început să grăiască către Arioh, împuternicitul regelui: „De ce a dat regele o poruncă aşa de aspră?” După ce Arioh i-a lămurit lui Daniel rostul poruncii, Daniel a plecat şi a rugat pe rege să-i lase vreme ca să-i descopere tâlcul. După aceasta Daniel s-a dus în casa lui şi a dat de ştire lui Anania, Misael şi Azaria, prietenii lui, care este pricina, cerându-le să roage fierbinte milostivirea lui Dumnezeu din ceruri pentru această taină, ca să nu lase să piară Daniel şi prietenii lui împreună cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. Atunci i s-a descoperit lui Daniel taina aceasta într-o vedenie de noapte. Şi a preaslăvit Daniel pe Dumnezeul cerului. (Daniel 2.13-19)
Cert este faptul că postul ne face mai înţelepţi, ne poate arăta pregătiţi pentru toate ispitele şi valurile vieţii. Alte roade pe care le dobândim în urma postului sunt tainice. (Sfântul Vasile cel Mare)
Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; ci precum este scris: „Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”. (Romani 2.7-9)
Cina cea de taină 5.12
Cine trădează taina umblă ca un defăimător şi nu te întovărăşi cu cel ce are mereu buzele deschise. (Solomon 20.19)
Credinţa este contemplarea unui lucru tainic. (Sfântul Teodoret al Ciprului)
Credinţa este deci o vedere dincolo de vederea fizică, este o vedere a unei realităţi nevăzute, dar promise, făgăduite. Prin credinţă, proorocii au văzut mai dinainte şi au binevestit taina întrupării Fiului lui Dumnezeu. Prin credinţă, ei au prevăzut şi prezis coborârea din slava cerească a Fiului lui Dumnezeu, care devine Fiul Omului prin întruparea Lui smerită din fecioară, răstignirea, moartea, învierea şi înălţarea Lui la ceruri. Aici poate fi citat proorocul Isaia care a prevestit cu aproape 800 de ani înainte că “Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” (Patriarhul Daniel, Isaia 7.14)
Crucea este poarta tainelor. (Sfântul Isaac Sirul)
Crucea este taina tainelor. (Sfântul Isaac Sirul)
Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har. Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este preaslăvit de cei smeriţi. (Ecclesiasticul 3.18, 19)
Divinitatea nu glumeşte! Universul nu a fost creat în glumă, ci cu mare seriozitate de către o Putere care este fără măsură de tainică, sfântă şi primitoare. (Anni Dillard)
Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui! Dacă leul mugeşte, cine nu se va înfricoşa? Şi dacă Domnul grăieşte, cine nu va prooroci? Daţi de ştire de pe acoperişurile palatelor din Aşdod, de pe palatele din ţara Egiptului şi ziceţi: Adunaţi-vă pe muntele Samariei şi vedeţi câte neorânduieli sînt în această cetate si ce asupriri în sânul ei. (Amos 3.7-9)
Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse. (Solomon 11.13)
Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a dat. (Matei 13.11)
Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire. (I Corinteni 15.51-53)
Inima are taine pe care nicio raţiune nu le poate pătrunde. (Guy de Maupassant)
Împlinirea poruncilor ascunde o taină adâncă, dumnezeiască. 9.19
În zilele noastre am ajuns să confundăm foarte mult Sfânta Liturghie cu un moment în care te retragi pur şi simplu într-un colţ, te mânii pe toţi cei care se mişcă în jurul tău, îi judeci pe cei care nu sunt îmbrăcaţi corespunzător şi, în acelaşi timp, îţi repeţi cât eşti de păcătos şi nevrednic de a te apropia de Sfintele Taine, refuzând primirea Euharistiei cu anii. (Teologul Alexander Schmemann)
Legiutorule! Să cunoşti tainele aritmeticii şi geometriei, căci nu trebuie să rosteşti decât axiome. (Pitagora)
Mai mare este a putea ţine gândul în loc, decât a iscodi taine, chiar de a-i afla răspunsurile toate. (Părintele Savatie Baştovoi)
Mai mult foloseşte tăcerea celui care a văzut taine, decât sfaturile meşteşugite ale celor ce iau aminte la oameni. (Părintele Savatie Baştovoi)
Nădejdea învierii o cunoaştem prin taina morţii. 11.13
Nu cunosc un mai puternic legământ între două suflete pe pământ – ca taina aceluiaşi păcat.(Octavian Goga)
Nu ţine sfat cu un nebun, căci el nu va putea păstra taina ta. Înaintea celui străin nu face nimic care trebuie să rămână tăinuit; tu nu ştii ce poate născoci el. Nu deschide inima ta oricui şi nu aştepta să dobândeşti bunăvoinţa lui. (Ecclesiasticul 8.17-19)
Omul smerit e acela care nu găseşte în sine nimic sigur de care să se sprijine, deoarece singura lui certitudine e iubirea pe care celălalt i-a dat-o şi cuvântul pe care celălalt i l-a scris în suflet şi care îl înalţă în mod tainic. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi gura mincinoasă aduce sufletului moarte. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 1.11)
Podoaba voastră să nu fie cea din afară: împletirea părului, podoabele de aur şi îmbrăcarea hainelor scumpe, ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. (I Petru 3.3, 4)
Rari sunt cei care cunosc taina ascultării. (Cuviosul Siluan Atonitul)
Sufletele care nu-şi destăinuie tainele niciodată… sunt ca odăile cu ferestre închise, care nu se aerisesc. (Octavian Goga)
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. (I Corinteni 13.2)
Tainele sufletului omenesc. 11.7
Tăcerea este taina veacului ce va să fie. (Sfântul Isaac Sirul)
Tristeţea tainică a Postului Mare. 10.12
Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: „Cine ne vede? Cine ne ştie?” Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre lucrător: „Nu m-a făcut el!” Vasul zice oare despre olar: „El nu pricepe?” (Isaia 28.15, 16)
Viaţa-i o taină. (Ion Agârbiceanu)