Căci, mai ales, spunea el, prin aceea se deosebeşte prietenul de linguşitor; unul vorbeşte numai ce ştie că place, pe când celălalt nu ezită să spună şi cuvinte care supără. (Sfântul Vasile cel Mare)
Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul. (Solomon 29.9)
Eu nu mă tem de Dumnezeu, ci de mine păcătosul, ca să nu-L supăr pe El. (Sfinţii Părinţi)
Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sînul meu se va întoarce. (Psalmi 34.12)
Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii. (Galateni 5.22-26)
Mai bine să locuieşti în pustiu decât cu o femeie certăreaţă şi supărăcioasă. (Solomon 21.19)
Nu cuvintele unuia sau altuia provoacă în noi supărarea, ci mândria nostră de a ne socoti mai buni decât cel care ne-a jignit. 12.2
Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. (Efeseni 4.31)
Pentru a suporta o ocară trebuie să nu te superi pe cel ce te-a ocărât. (Sfântul Varsanufie de la Optina)
Şi Domnul a auzit glasul lor şi a văzut supărarea lor, şi poporul din toată Iudeea şi locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile în faţa templului Domnului celui Atotputernic. (Iudita 4.13)
Şi încă vorbind El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe Învăţătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai şi se va izbăvi. (Luca 8.49, 50)
Totuşi, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere. (Luca 18.5)
Zis-a Avva Isidor: Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tăcere foloseşte. Cuvântul chiar şi strigând supără. Dar dacă şi cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea.