Starea celui ce se roagă 2.4
Starea de căldură din inimă la rugăciune. 2.4
Starea de prezenţă continuă a lui Dumnezeu. 4.9
Starea de vesnică deschidere spre Dumnezeu. 5.5
A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. (George Topârceanu)
A te ruga – adesea – înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputinţă, mâhnire, îndoială, frică, tristeţe, deznădejde – într-un cuvânt, despre tot ceea ce ţine de conditiile existenţei noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar o succesiune logică. Adesea acest mod de a ne adresa lui Dumnezeu este începutul rugăciunii – conversaţie. (Din cartea “Despre rugăciune”, pagina 8, a Arhimandritului Sofronie Saharov)
Acedia, o stare păcătoasă şi destul de primejdioasă pentru om. 12.6
Bucuria este starea de spirit normală a omului. Cu cât dezvoltarea intelectuală şi morală a omului este mai ridicată, cu atât omul este mai liber şi viaţa îi dă mai multă satisfacţie. (Anton Pavlovici Cehov)
Când dăm celor săraci, să avem o astfel de stare sufletească, ca şi când I-am da lui Hristos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Când omul se roagă înseamnă că este liber. Când nu se mai roagă înseamnă că ceva îl ţine sub o stăpânire nevăzută. De aceea se spune: “Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta.” Numai când iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni, omul este cu adevărat liber. Când urăşte pe semeni şi când uită pe Dumnezeu este înrobit, este limitat, este înrobit într-o stare de egoism, de singurătate. De aceea, o mulţime de oameni care nu se mai roagă, suportă cu greu suferinţa, suportă cu greu boala şi mulţi dintre ei, din deznădejde, se sinucid. Sunt studii ştiinţifice care arată că omul credincios trece mai uşor prin greutăţile vieţii decât cel necredincios. (Patriarhul Daniel)
Cine-şi poate zări neputinţele şi sărăcia, nu mai are vreme şi nici starea necesară să-i judece pe ceilalţi. 11.8
Cumplit lucru e beţia. E în stare să adoarmă simţurile, să întunece mintea. Face mort şi fără de putere pe omul înzestrat cu raţiune, omul care a primit stăpânirea peste toate, îl doboară la pământ legându-l cu lanţuri de nedezlegat. … Poate fi oare om mai ticălos decât beţivul, care e mereu cu capul ameţit de băutură, care toarnă vin în el în fiecare zi de-şi strică judecata gândurilor? … (Sfântul Ioan Gură de Aur, vezi Beţia)
Deci, logica crucii e logica iubirii. A avea un raport înţelept cu crucea înseamnă a avea capacitatea să jertfeşti liber din ceea ce ai pentru a dărui. Şi când eşti dispus să jerfeşti, orice necaz ţi s-ar întâmpla nu provoacă disperare şi cârteală, ci te ajută să rămâi senin şi lucid, o stare necesară pentru a reuşi şi s-o iei totdeauna de la capăt. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Dispreţuirea credinţei prilejuieşte căderea popoarelor; necredinţa este ceva întâmplător. Numai credinţa religioasă costituie starea normală a omenirii. (Alexis de Tocqueille, gânditor şi istoric francez contemporan cu Napoleon Bonaparte)
Este primejdioasă şi vrednică de compătimire, starea creştinului care nu se poate ruga. 3.6
Eşti tu în stare să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi spună: Iată-ne? (Iov 38.35)
Extazul este starea derivând din ascultarea muzicii. (Al-Ghazali)
Fericirea reprezintă trecerea spiritului la o stare mai perfectă. Durerea, dimpotrivă, este trecerea la o stare inferioară. (Baruch Spinoza)
Iubirea, sursa care alimentează întotdeauna starea de jertfă. 9.5
În lumea aceasta vremelnică nu există stare de fericire deplină. (François Rabelais)
Însă trebuie să ne ferim să întindem mâinile prea tare şi să le ridică cât mai sus, ca să nu ajungem în stare de fierbinţeală şi de extaz, de la care este numai un pas până la înşelare de sine şi amăgire drăcească. Mâinile trebuie întinse moderat, ca duhul să rămână în linişte, smerenie şi umilinţă; trebuie să dăm trupului poziţia celui atârnat pe cruce, iar nu poziţia celui ce zboară spre cer. Capul să fie plecat în jos, iar mâinile ridicate. (vezi Cunoaşterea de sine)
Lacrimile sunt în stare să stingă şi focul iadului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Lepădarea de sine din Evanghelia de astăzi (Marcu 8.34-38 şi 9.1) nu înseamnă o desfiinţare a eului propriu, nu înseamnă o negare a identităţii proprii, ci înseamnă o metamorfoză spirituală a modului de a gândi, de a vorbi şi de a făptui. Lepădarea de sine înseamnă schimbarea modului de existenţă egoist întrun mod de existenţă generos, trecerea de la o viaţă centrată pe eul propriu la o viaţă atentă la nevoile celor din jur, este trecerea de la de la starea de egoism la starea de altruism, am spune mai pe înţeles.… (Patriarhul Daniel)
Luarea-aminte, ca discernământ, îl ajută pe om să-şi cunoască starea lăuntrică şi să ştie la ce treaptă a ajuns, şi astfel să vadă limpede câtă cale a străbătut, şi câte îi mai rămâne de făcut până la împărăţia cerurilor. (Sfinţii Părinţi)
Luând în considerare starea actuală a programelor noastre, dezvoltarea software este clar magie neagră şi nu poate fi numită ştiinţă inginerească. (Bill Clinton)
Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii. (Mihai Eminescu)
Muzica este o putere spirituală în stare să lege toţi oamenii între ei. (George Enescu)
Muzica mă transpune fulgerător şi nemijlocit în starea sufletească în care se găsea acela care a compus-o. Mă contopesc sufleteşte cu el şi împreună cu dânsul trec de la o stare de spirit la alta, dar de ce fac asta, nu ştiu. (Lev Tolstoi)
Nefericirea este starea poetică prin excelenţă. (Emil Cioran)
O voinţă puternică schimbă pe loc cea mai cumplită nenorocire într-o stare suportabilă. (Stendhal)
Orice soi de demagogie e pentru popor ca starea de dezagregare pentru un corp. (Mihai Eminescu)
Pentru a asigura o stare bună de sănătate mănâncă superficial, respiră adânc, fii moderat şi menţine un interes în viaţă. (William Londen)
Pentru că toţi greşim în multe chipuri; dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit, în stare să înfrâneze şi tot trupul. (Iacob 3.2)
Pictura e o stare de a fi. (Jackson Pollock)
Pocăinţa este starea de trecere de la iluzie la realitatea care contează pentru mântuire. Păcatul este întotdeauna o iluzie. Sfinţii Părinţi spun că atunci când demonii ne ispitesc, dau o strălucire deosebită lucrurilor şi persoanelor, le amplifică o valoare pe care nu o au. “În păcat este o căutare infinită a lucrurilor finite”, cum spunea Maurice Rondel. Deci, pocăinţa însemnează revenire la un realism, se văd lucrurile trecătoare în dimensiunea lor de lucruri limitate şi de aceea ne întoarcem spre cele ce nu sunt limitate, nu sunt trecătoare, spre valorile veşnice şi astfel ajungem la bucurie. (Patriarhul Daniel)
Practică speranţa. Pe măsură ce a spera devine un obicei, poţi obţine o permanentă stare de fericire. (Norman Vincent Peale)
Răutatea e o stare de iad. (Părintele Teofil Pârâian)
Recunoştinţa e o stare de smerenie. (Sfinţii Părinţi)
Rugăciunea, o stare de spirit. 10.15
Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte. (Jean-Jacques Rousseau)
Să nu pierzi niciodată starea de elev. (Radu Beligan)
Secularismul este starea în care omul trăieşte, ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. (Mircea Eliade)
Seriozitatea este în stare să înlăture pornirile spre obrăznicie, numai din privire. (Cuviosul Clement Alexandrinul)
Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. (Constantin Noica)
Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte. (Iov 42.10)
Tinereţea nu e o perioadă oarecare din viaţa omului, ci este o stare de spirit. (Mateo Aleman)
Virtutea este perfecţiunea stării umane, iar nu absenţa defectelor. (Antoine de Saint-Exupéry )
Viziunile sunt percepţii ale unor stări de conştiinţă înalte. (Herbert Harris)
Ziarul nu este numai o ştire, telegramă, articol de fond, reportaj, numai politică şi informaţie… Ziarul e o stare sufletească. (Tudor Arghezi)