Şovăiala nu e bună în nimic, ci doar în mânie. (Publilius Syrus)
Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi. Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni. (Solomon 4.10-12)
Ca un izvor tulbure şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa celui nelegiuit. (Solomon 25.26)
Dinte rău şi picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme de nevoie. (Solomon 25.19)
Mintea bine aşezată nu şovăie în hotărâre. (Publilius Syrus)
Prin cutezanţă creşte curajul, prin şovăială – teama. (Publilius Syrus)
Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire. Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ; ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. (I Timotei 2.8-10)