Socoteala

A fi patriot nu e un merit, e o datorie. Numai cine nu socoate iubirea de Ţară drept o datorie e în stare să se laude cu ea. (George Topârceanu)

Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase. (Apocalipsa 13.18)

Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; că trece viaţa noastră şi ne vom duce. (Psalmi 89.10-12)

Astfel a strâns Iosif grâu mult foarte, ca nisipul mării, încât nici seamă nu se mai ţinea, căci nu se mai putea socoti. (Facerea 41.49)

Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi. (I Corinteni 11.27-31)

Atunci se va socoti cineva că are pacea şi liniştea, când va înlătura gândurile deşarte. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)

Ba, ceea ce ar fi şi mai grav, însăşi crearea omului şi înzestrarea lui cu toate darurile s-ar dovedi fără de nici un rost. Însă, fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu şi nici toate aceste daruri care provin de la El nu pot fi socotite zadarnice şi fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veşnică a sufletului şi prelungirea vieţii trupeşti, precum şi corolarul ei firesc, învierea. (Atenagora Atenianul, filosof creştin din secolul al doilea)

Botezul lui Ioan de unde a fost? Din cer sau de la oameni? Iar ei cugetau întru sine, zicând: De vom zice: Din cer, ne va spune: De ce, dar, n-aţi crezut lui? Iar de vom zice: De la oameni, ne temem de popor, fiindcă toţi îl socotesc pe Ioan de prooroc. Şi răspunzând ei lui Iisus, au zis: Nu ştim. Zis-a lor şi El: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea. (Matei 21.25-27)

Ca cei morţi să fii, să nu socoteşti nici lauda şi nici ocara, şi poti să te mântuieşti.  11.2

Care faptă este mai mare decât toate celelalte? Şi a zis: socotesc că precum mândria este mai mare decât toate patimile, încât a putut să surpe pe unii din cer, aşa şi smeritacugetare este mai mare decât toate faptele bune, pentru că poate să scoată pe om din însăşi adâncuri, măcar de ar fi păcătos ca un drac. Pentru aceea şi Domnul mai întâi de toţi fericeşte pe cei săraci cu duhul. (Avva Longhin)

Căci au mers atât de departe pe căile rătăcirii, încât socoteau drept dumnezei dobitoacele cele mai respingătoare, înşelându-se ca pruncii cei fără de înţelepciune. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 12.24)

Căci, chiar când ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, de-i va lipsi înţelepciunea cea de la Tine, ca nimica toată se va socoti. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 8.6)

Cât este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem să-L înţelegem şi numărul anilor Săi nu se poate socoti. El atrage picăturile de apă, El le preface în aburi şi dă ploaia. Iar norii o trec prin sita lor şi o varsă picături peste mulţimile omeneşti. (Iov 36.26-28)

Când te afli în lărgime să nu te bucuri şi când te afli în necazuri să nu te întristezi şi să nu le socoteşti pe acestea ca străine de calea lui Dumnezeu, căci pe calea Lui se umblă din veac şi din neam în neam, prin cruce şi moarte. (Sfântul Isaac Sirul)

Cea mai mare virtute este dreapta-socoteală, echilibrul în viaţa noastră, în fiecare zi din viaţa noastră. (Sfântul Antonie cel Mare)

Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată.(Solomon 10.14)

Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem. (Solomon 27.14)

Ci toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai de plâns decât sufletul unui copil; sunt toţi duşmanii poporului tău şi asupritorii lui; căci pe toţi idolii neamurilor i-au socotit drept dumnezei pe cei care nici cu ochii nu văd, nici cu nasul nu respiră, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele mâinilor nu pipăie, nici cu picioarele nu umblă. (Solomon 15.14, 15)

Cine se socoteşte mai prejos decât aproapele său a câstigat lupta cu mândria.  11.8

Cel ce vrea să facă ceva şi nu poate, e socotit de către cunoscătorul de inimi, Dumnezeu, ca şi când ar fi făcut. Iar aceasta trebuie să o înţelegem atât cu privire la cele bune, cât şi la cele rele. (Sf. Marcu Ascetul)

Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. (Ioan 5.39)

Dacă ne gândim că toate sunt rânduite cu socoteală şi cu înţelepciune, mai trebuie să avem credinţa că nimic din tot ce se întâmplă nu are loc fără un motiv întemeiat şi fără înţelepciunea legată de Dumnezeu. (Sfântul Grigorie de Nisa)

Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. (Filipeni 3.7)

Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. (Isaia 53.4, 5)

Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli. (II Corinteni 11.5)

De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. (Facerea 3.6, 7)

De aceea Sfântul Vasile cel Mare îl numeşte pe adevăratul prieten bărbat înţelept, şi spune despre el că dacă ar locui într-o ţară îndepărtată, şi chiar dacă ochii mei nu l-ar vedea niciodată, tot prieten l-aş  socoti. Aşa spunea şi Euripide.

De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el. Căci, până la lege, păcatul era în lume, dar păcatul nu se socoteşte când nu este lege. Ci a împărăţit moartea de la Adam până la Moise şi peste cei ce nu păcătuiseră, după asemănarea greşelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină. (Romani 5.12-14)

Domnul nu întârzie cu făgăduinţa Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru voi, nevrând să piară cineva, ci toţi să vină la pocăinţă. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. (II Petru 3.9, 10)

Dreapta-socoteală  10.7

Dreapta-socoteală este făclie în întuneric şi luminarea celor cu vederea slabă. (Sfântul Ioan Scărarul)

Dreapta-socoteală este păzitoare a virtuţilor şi în acelaşi timp îl fereşte pe om de loviturile păcatului. Omul care urmează luării-aminte, niciodată nu se va depărta de faptele virtuoase şi nici nu va fi prins de prăpădul păcatului. (Sfântul Vasile cel Mare)

Dreapta-socoteală este virtutea virtuţilor şi dreptatea virtuoşilor. (Sfinţii Părinţi)

Dreapta-socoteală, cea mai mare dintre virtuţi.  10.7

Ei înşişi fiind nedrepţi îşi vor lua plata nedreptăţii, socotind o plăcere desfătarea de fiecare zi; ei sunt pete şi ocară, făcându-şi plăcere, în rătăcirile lor, să ospăteze cu voi la mesele voastre; având ochii plini de pofta desfrânării şi fiind nesăţioşi de păcat, ei amăgesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fiii blestemului. (II Petru 2.13, 14)

Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. (Psalmi 31.1, 2)

Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul şi de iscusinţa omului. (Faptele Apostolilor 17.29)

Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine a ici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene? (Iacob 2.1-4)

Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă, acela e un îngâmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene, gâlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de câştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. (I Timotei 6.3-5)

Iar Domnul Dumnezeu a mirosit mireasmă bună şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „Am socotit să nu mai blestem pământul pentru faptele omului, pentru că cugetul inimii omului se pleacă la rău din tinereţile lui şi nu voi mai pierde toate vietăţile, cum am făcut. De acum, cât va trăi pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor mai înceta!” (Facerea 8.21, 22)

Iar Mardoheu a răspuns Esterei următoarele: „Să nu socoţi că ai să scapi tu singură în casa regelui, dintre toţi Iudeii. Dacă tu vei tăcea în vremea aceasta, atunci izbăvirea şi eliberarea vor veni pentru Iudei din altă parte, iar tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă tu n-ai ajuns la vrednicia de regină tocmai pentru vremile acestea?” (Estera 4.13, 14)

Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. (Luca10.40-42)

Încrederea nesocotită în dumnezeiasca milostivire este şi mai primejdioasă.  9.21

Lucrul socotit de unii ca însemnând fericirea, este faptul de a nu avea cugetul încărcat, precum şi acela de a nu fi împovărat conştiinţa altora. (Eusebiu de Cezareea)

Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte omul. (Ecclesiasticul 11.30)

Nici cele cuvenite lui Dumnezeu nu trebuie să le nesocotim pentru cele omeneşti şi nu este necesar să fim nepăsători nici faţă de cele omeneşti pentru Dumnezeu. (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Noi socotim ca nebun cu adevărat pe cel care în loc de Dumnezeu are un idol neînsufleţit şi se leapădă de Dumnezeul cel viu. (Sfinţii Mucenici Manuil, Savel şi Ismail, trei fraţi care veniseră din Persia la Calcedon unde se desfăşura un mare praznic păgân, pe timpul împăratului Iulian Apostatul. Li s-au tăiat capetele, iar trupurile au fost arse.)

Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună! (Solomon 30.6)

Nu cuvintele unuia sau altuia provoacă în noi supărarea, ci mândria nostră de a ne socoti mai buni decât cel care ne-a jignit.  12.2

Nu da împrumut omului celui mai tare decât tine; şi de-l vei împrumuta, socoteşte împrumutul ca pierdut. (Ecclesiasticul 8.12)

Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. (Filipeni 2.3)

Nu îngădui un râs nesocotit şi nu suferi cuvântul obraznic; unul vine de la un prost, celălalt de la un nebun. (Socrate)

Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. (Matei 10.34)

Nu te socoti împreună cu mulţimea păcătoşilor; adu-ţi aminte că mânia nu va zăbovi. (Ecclesiasticul 7.17)

Orice nedreptate pe care o suferim de la cineva este socotită de Dumnezeu, fie pentru izbăvire de păcate, fie pentru răsplătire. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Pentru a face un rău nu este nevoie de mult efort, însă când vrei să săvârşeşti un bine este nevoie de voinţă, dorinţă şi dreaptă socotinţă. (Părintele Dumitru Păduraru)

Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, eşti fără cuvânt de răspuns, căci, în ceea ce judeci pe altul, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri faci şi tu care judeci. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr, faţă de cei ce fac unele ca acestea. Şi socoteşti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? (Romani 2.1-4)

Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. (Evrei 11.24-26)

Robul pântecelui socoteşte cu ce mâncăruri va sărbători praznicul, pe când robul Domnului, cu ce daruri se va îmbogăţi. (Sfântul Ioan Casian)

Să nu ne socotim mai mici pentru că nu facem minuni. N-am avea niciun câştig de-am face minuni, după cum nu pierdem nimic dacă nu facem, dacă ducem o viaţă virtuoasă. Dacă facem minuni, noi suntem datornicii lui Dumnezeu. Dacă însă ducem o viaţă virtuoasă, plină de fapte bune, atunci Dumnezeu ne este dator. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. (Matei 5.17)

Socotelile celor drepţi sunt dreptatea, iar punerile la cale ale celor nelegiuiţi înşelăciunea. (Solomon 12.5)

Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat? (Ecclesiastul 7.13)

Socoteşte milostenia, nu ca pe o cheltuială, ci ca pe un venit, nu ca o pierdere, ci ca pe un câştig, fiindcă tu, prin ea, dobândeşti mai mult decât ai dat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi faţa dreptei socoteli a vrăjmaşului. (Dimitrie Cantemir)

Şi a mai zis Abimelec către Avraam: „Ce ai socotit tu, de ai făcut una ca asta?” Răspuns-a Avraam: „Am socotit că prin ţinutul acesta lipseşte frica de Dumnezeu şi voi fi omorât din pricina femeii mele. Cu adevărat ea mi-e soră după tată, dar nu ştiu după mamă, iar acum mi-e soţie. (Facerea 20.10-12)

Şi a venit Neeman cu caii şi cu căruţa sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei. Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa să-i zică: „Du-te şi te scaldă de şapte ori în Iordan, că ţi se va înnoi trupul tău şi vei fi curat!” Neeman însă s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Iată, socoteam că va ieşi el şi, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va pune mâna pe locul bolnav şi va curăţi lepra. (IV Regi 5.9-11)

Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit. (Faptele Apostolilor 7.56-60)

Şi cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu. Că cine dintre voi vrând să zidească un turn nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească?  Ca nu cumva, punându-i temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care vor vedea să înceapă a-l lua în râs, zicând: Acest om a început să zidească, dar n-a putut isprăvi. (Luca 14.27-30)

Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur, numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am şi silit să fac. (Galateni 2.9, 10)

Şi deşteptându-se temnicerul şi văzând deschise uşile temniţei, scoţând sabia, voia să se omoare, socotind că cei închişi au fugit. Iar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici. Iar el, cerând lumină, s-a repezit înăuntru şi, tremurând de spaimă, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila; şi scoţându-i afară (după ce pe ceilalţi i-a zăvorât la loc), le-a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc? (Faptele Apostolilor 16.27-30)

Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu! Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit. (Faptele Apostolilor 7.59, 60)

Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. (Matei 18.24, 25)

Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: „Nu te va moşteni acela, ci cel ce va răsări din coapsele tale, acela te va moşteni!” Apoi l-a scos afară şi i-a zis: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!” Şi a adăugat: „Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!” Şi a crezut Avram pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate. (Facerea 15.4-6)

Şi le-am zis: „Dacă socotiţi cu cale, daţi-Mi simbria, iar dacă nu, să nu Mi-o plătiţi. Şi Mi-au cântărit simbria Mea treizeci de arginţi. Atunci a grăit Domnul către Mine: „Aruncă-l olarului preţul acela scump cu care Eu am fost preţuit de ei„. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat în vistieria templului Domnului, pentru olar. (Zaharia 11.12, 13)

Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani, zicând: Daţi-mi şi mie puterea aceasta, ca acela pe care voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt. Iar Petru a zis către el: Banii tăi să fie cu tine spre pierzare! Căci ai socotit că darul lui Dumnezeu se agoniseşte cu bani. Tu n-ai parte, nici moştenire, la chemarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. (Faptele Apostolilor 8.18-20)

Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el.  ….  Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. (Luca 7.39-44)

Şi zicea şi către ucenicii Săi: Era un om bogat care avea un iconom şi acesta a fost pârât lui că-i risipeşte avuţiile. Şi chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteala de iconomia ta, căci nu mai poţi să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face că stăpânul meu ia iconomia de la mine? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce voi face, ca să mă primească în casele lor, când voi fi scos din iconomie. (Luca 16.1-4)

Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. (Matei 18.24, 25)

Tot aurul întrebuinţat la cort şi la toate lucrurile lui a fost douăzeci şi nouă de talanţi şi şapte sute treizeci sicli de aur, ce s-au adus în dar, socotit după siclul sfânt. (Ieşirea 38.24)

Un gând curat, chiar dacă a avut un rezultat îndoielnic sau chiar potrivnic, nu poate fi socotit vinovat. (Apuleius)

Un om, ca şi un popor, atâta preţuieşte cât a înţeles din Evangelie, din Evanghelie ca îndreptar al socotelilor lui cu eternitatea. (Profesorul Simion Mehedinţi)

 Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: „Cine ne vede? Cine ne ştie?” Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre lucrător: „Nu m-a făcut el!” Vasul zice oare despre olar: „El nu pricepe?” (Isaia 28.15, 16)

Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar! (Isaia 5.20)

Vicleşugul este mai rău decât răutatea pentru că răul se numeşte acela care face prost răul, iar viclean se numeşte acela ce face rău cu amăgire şi cu adâncă socotinţă. (Teofilact, un alt învăţat al Bisericii)

Virtutea este suveranul bine. Ştiinţa, onorurile, bogăţia sunt bunuri false, care trebuie dispreţuite. (Diogene din Sinope, citat de Sfântul Vasile cel Mare) Epictet îl socotea pe Diogene model de înţelepciune şi omul cel mai apropiat de desăvârşire.

Vorbeşte ca şi cum va trebui să dai socoteală. (Platon)