Sfârşitul

A petrece (a cheltui) timpul are conotaţia unei finalităţi, este fără întoarcere. (Herbert Harris)

Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi defăimarea vor înceta. (Solomon 22.10)

Am stat lângă multe persoane care şi-au dat sfârşitul, am stat lângă mulţi muribunzi, i-am vegheat până la capăt. Toţi, invariabil toţi, cereau o clipă în plus de viaţă, ca să-şi rezolve criza, problema lăuntrică. (Un duhovnic în vârstă, pomenit de părintele Arsenie Papacioc. Din păcate nu-i ştim numele.) Este cutremurător! Şi spunea: Care este clipa? Este clipa pe care tu acum o pierzi, care a trecut pe lângă tine. Cum a definit Dostoievski infernul?: “Prea târziu, când nu mai poţi face nimic.” (Părintele Vasile Gavrilă)

Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui de Domnul;  că mult-milostiv este Domnul şi îndurător. (Epistola Sobornicească a Sfântului Apostol Iacob  5.11)

Calea păcătoşilor este netezită cu pietre, la sfârşitul ei este groapa iadului. (Ecclesiasticul 21.11)

Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui. (Ecclesiasticul 11.28)

Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi, este începutul, pricina şi sfârşitul a tot răul. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 14.27)

Când moare un despot, ia sfârşit şi puterea lui. Când se stinge un martir, stăpânirea lui abia începe. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. (Matei 10.23)

Ceea ce omida numeşte sfârşit, restul lumii îi spune fluture. (Lao Tse)

Cel ce rabdă până la sfârşit, acela se va mântui. (Matei 24.13)

Chiar dacă nu va veni acum sfârşitul lumii, totuşi sfârşitul fiecăruia bate la uşă.(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul. (Rabindranath Tagore)

Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine. (Sfântul Marcul Ascetul)

Eliberează-te de frica de moarte recunoscând că moartea nu este altceva decât o transformare în ciclul vieţii, nu un sfârşit.(Herbert Harris)

Graiurile gurii celui înţelept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboară. Începutul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfârşitul graiului lui nebunie curată. (Ecclesiastul 10.12, 13)

Grăit-am cu limba mea: „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu, şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte„. (Psalmi 38.5, 6)

Fii sigur că un stat în care nu există pedeapsă pentru neobrăzare şi pentru libertatea de a face orice sfârşeşte prin a se prăbuşi. (Sofocle)

În veacurile fără de sfârşit, noi ne vom odihni în Dumnezeu şi Dumnezeu se va odihni în noi. (Sfântul Macarie Egipteanul)

Începe şi sfârşeşte ziua cu Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Început rău – sfârşit rău. (Terenţiu)

Încheierea tristeţii este începutul înţelepciunii. (Krishnamurti, filosof indian)

Întâi ştim că Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine; iar binele este cu neputinţă să fie crezut şi săvârşit altfel decât în Hristos Iisus şi Duhul Sfânt. (Sfântul Marcu Ascetul)

Învăţarea nu epuizează niciodată mintea. (Leonardo da Vinci)

La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. (Psalmi 118.96)

Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh semeţ. (Ecclesiastul 7.8)

Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte omul. (Ecclesiasticul 11.30)

Mântuitorul a ales crucea pentru că astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Moartea este sfârşitul firesc al vieţii şi nu o pedeapsă. (Cicero)

Oamenii nu suportă ideea sfârşitului lor şi de aceea încearcă să se amăgească cu iluziii deşarte. (John Galsworthy)

Oare plângerea mea se înalţă împotriva unui om? Şi atunci răbdarea mea cum n-o să fie pe sfârşite? (Iov 21.4)

Prietenia este umbra în înserare, ea creşte mereu până când soarele vieţii apune. (Proverb englezesc)

Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea. (Seneca)

Rugăciunea este lucrare nesfârşită, mai presus de orice artă sau ştiinţă. Prin rugăciune intrăm în legătură cu Fiinţa Cea fără de început, sau altfel spus, însăşi viaţa lui Dumnezeu intră în noi prin acest canal. Rugăciunea este un act de înaltă înţelepciune, care întrece orice frumuseţe şi vrednicie. În rugăciune aflăm sfânta încântare a duhului nostru….  (Arhimandritul Sofronie Saharov)

Să nu fericeşti pe nimeni înainte de sfârşit, dar nici să nu te deznădăjduieşti de mântuirea nimănui. (Sfântul Efrem Sirul)

Sfânta Cruce pecetluieşte întregul univers. La sfârşitul veacurilor această pecetluire se va arăta în deplinătatea ei. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

Simţul umorului face parte din arta de a conduce, de a te înţelege cu oamenii, de a duce lucrurile la bun sfârşit. (Dwight David Eisenhower)

Şi Dumnezeu a binecuvântat sfârşitul vieţii lui Iov mai bogat decât începutul ei, şi el a strâns paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de asine. (Iov 42.12)

Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii. (Apocalipsa 21.6)

Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. (Ioan 2.3, 4)

Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, la care au ajuns sfârşiturile veacurilor. (I Corinteni 10.11)

Trufia este lepădarea de Dumnezeu, este o născocire drăcească. Începutul trufiei este rădăcina slavei deşarte. Mijlocul e defăimarea aproapelui, trâmbiţarea neruşinată a propriilor osteneli, lauda de sine în inimă şi urârea mustrării. Sfârşitul este lepădarea ajutorului dumnezeiesc şi nădăjduirea în propria strădanie. (Sfântul Ioan Scărarul)

Ţinerea de minte a răului se dizolvă în aducerea aminte de frica lui Dumnezeu şi de frica sfârşitului. (Sfântul Efrem Sirul)

Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii. (Solomon 14.12)