Semnul crucii, mărturisirea credinţei. 8.7
Semnul sfinţeniei este inima compătimitoare. (Sfântul Isaac Sirul)
A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate. (Honoré de Balzac)
A te iubi însemnă să te consideri în globalitate, să nu exagerezi într-o dimensiune unică, să nu te fărâmi, să nu faci să devină totalizator un singur aspect al sinelui. A te iubi însemnă să vezi semnificaţia fiecărui lucru în relaţie cu întreaga personă. Acelaşi lucru e valabil şi în iubirea faţă de celălalt. (Teologul catolic Marko Rupnik)
Alexandru Macedon a avut trei dorinţe înainte de moarte: Să fie purtat spre mormânt de către medicii eminenţi ai vremii sale, pentru a arăta cât de neputincioşi suntem în faţa morţii. A doua dorinţă era să arunce bani şi pietre scumpe pe marginea ultimului său drum, semn că tot ceea ce agonisim rămâne pe pământ. Iar ultima dorinţă, probabil se ştie mai bine decât celelalte, a fost ca mâinile sale să atârne în afara sicriului, pentru că murim cum ne-am născut.
Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi. (Luca 21.10, 11)
Bucuria e semnul libertăţii. 11.19
Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos: El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu bea. (Psalmi 77.48, 49)
Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. (Matei 24.24)
Cele două cuvinte “informaţie” şi “comunicare” sunt adesea folosite ca având acelaşi înţeles, deşi ele semnifică lucruri total diferite. Informaţia o primeşti, în timp ce comunicarea o dai. (Sydney J. Harris)
Deci Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin semnele care urmau. Amin. (Luca 16.19, 20)
Dragostea însemnă a fi aspru cu tine, dar îngăduitor cu ceilalţi. (Sfântul Serghie de Radonej)
Dreapta judecată este o virtute însemnată, care nu poate fi cuprinsă cu mintea omenească, dacă nu suntem ajutaţi de harul divin. (Sfântul Ioan Casian)
Dumnezeiasca Scriptură nu vorbeşte în zadar şi la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are ascuns în el comoara. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dumnezeu Tatăl, vrând să ne facă să ne iubim unii pe alţii, a meşteşugit aceea ca să bem dintr-un singur potir, semn de foarte puternică dragoste a unora cu alţii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
După aceste semne veţi recunoaşte că ei nu sunt dumnezei; nu vă temeţi de ei! Aurul cu care sunt îmbrăcaţi este numai pentru frumuseţe; dar dacă nu-l freci de rugină, nu mai străluceşte. Când au fost turnaţi, ei n-au simţit nimic. (Epistola lui Ieremia 1.22, 23)
Epoca prezentă preferă semnul faţă de lucrul semnificat, copia faţă de original, imaginaţia faţă de realitate, aparenţa faţă de esenţă fiindcă acum numai iluzia este sacră, iar adevărul este laic. (Ludwig Feuerbach)
Este o lecţie universală – intoleranţa este primul semn al unei educaţii neadecvate. O persoană rău educat se poartă cu o nerăbdare arogantă, în vreme ce autentica, adevărata educaţie dă naştere modestiei. (Aleksandr Soljeniţân)
Este un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte. (Gabriel Liiceanu)
Hristos este prezent în potirul din Sfântul Altar, dar şi în fiecare om sărac, umilit, în fiecare om care suferă şi aşteaptă de la noi un semn al iubirii frăţeşti milostive. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Frica de iad este semnul înţelegerii adevăratei vieţi. 7.12
Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma, peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. (Luca 16.17, 18)
Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. (Luca 2.33-35)
Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este: puneţi mâna pe El. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. (Matei 26.48, 49)
Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! (Isaia 49.16)
În Biblie sunt mai multe semne sigure de autenticitate decât în toată istoria profană. (Isaac Newton)
Întâmplare este pseudonimul lui Dumnezeu când nu vrea să semneze. (Anatole France)
Înţelepciunea creştinului stă în semnele smereniei din sufletul lui. 9.14
Îţi faci semnul crucii, să-l faci corect, nu repezit, schilodit, aşa ca să nu se ştie ce înseamnă, ci un semn al crucii adevărat, lent, mare, de la frunte la piept, de la un umăr la celălalt. Concentrează-te bine, adunăţi toate gândurile şi întreaga ta persoană în acest semn. Simţi cum te cuprinde în întregime? De ce? Este semnul Universului şi este semnul mântuirii. Pe cruce Domnul nostru Iisus Hristos i-a mântuit pe oameni. El îl sfinţeşte pe om în întregime până la cea din urmă fibră a fiinţei sale. De aceea facem semnul crucii înainte de rugăciune, ca să ne ordoneze şi să ne adune, să ne cuprindă gândurile şi inima şi voinţa în Dumnezeu. După rugăciune, ca să rămână în noi ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, ca să ne apere de primejdii. (Romano Guardini, 8.7)
Lacrimile sunt puse între minte şi trup, ca semne în trup, pentru aşezarea minţii. (Sfântul Isaac Sirul)
Lipsa mustrărilor de conştiinţă, în tot ce facem, e semnul unei inimi învârtoşate, al unui obicei al omului de a se îndreptăţi pe sine însuşi, şi de a-l critica pe aproapele sau pe Dumnezeu 9.14
Lucrul socotit de unii ca însemnând fericirea, este faptul de a nu avea cugetul încărcat, precum şi acela de a nu fi împovărat conştiinţa altora. (Eusebiu de Cezareea)
Matematica este un joc care se joacă după anumite reguli simple cu semne fără înţeles pe hârtie. (David Hilbert)
Mulţi zic: „Cine ne va arăta nouă cele bune?” Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne! Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit. (Psalmi 4.6, 7)
Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.25, 26)
Nimeni să nu se ruşineze de cruce, simbolul sfânt al mântuirii noastre, capul bunătăţilor pentru care trăim şi pentru care suntem. Ca pe o cunună, aşa să purtăm crucea lui Hristos. Prin cruce se săvârşesc toate cele ale noastre. Dacă trebuie să te naşti din nou, crucea este alături. Dacă trebuie să te hrăneşti cu hrana cea tainică, dacă trebuie să te hirotoneşti, dacă trebuie să faci orice, pretutindeni este alături de noi crucea, semnul biruinţei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Nu există semn mai bun al reuşitei decât ura şi invidia celorlalţi. (Gabriel Liiceanu)
Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea. (Ludwig van Beethoven)
Oare ce poate însemna pătimirea mea, pe lângă ceea ce ai pătimit Tu, Doamne, pentru noi toţi? (Sfântul Cuviosul Paisie de la Neamţ)
Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele. În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac. (Solomon 6.12-15)
Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează; nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte. (Solomon 12.28)
Pe cât de puternic este adevărul, pe atât de slabă şi de neputincioasă este minciuna. Din omul cel mai neînsemnat, din stratul cel mai de jos al societăţii, adevărul face o personalitate ilustră. Minciuna însă, dimpotrivă, îl înjoseşte pe om şi dintr-un om mare face un om de nimic. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. (Isaia 7.14)
Primul semn al corupţiei moravurilor este izgonirea adevărului. (Michel de Mntagne)
Primul semn al corupţiei, într-o societate care este încă în viaţă, este acela că scopul scuză mijloacele. (Georges Bernanos)
Râzi cu cei care râd şi plângi cu cei care plâng, căci ăsta-i semnul curăţiei. (Sfântul Isaac Sirul)
Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. (Facerea 17.11)
Scopul artei nu este să reprezinte aparenţa exterioară a lucrurilor, ci semnificaţia lor interioară. (Aristotel)
Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.26)
Semnele aritmetice sunt figuri scrise şi figurile geometrice sunt formule desenate. (David Hilbert)
Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. (Facerea 1.14)
Şi au ieşit fariseii şi se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Şi Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. (Marcu 8.11, 12)
Şi dându-i-se voie, Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Şi făcându-se mare tăcere, a vorbit în limba evreiască, zicând: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acum, apărarea mea faţă de voi! (Faptele Apostolilor 21.40, 22.1)
Şi Isaia a adus o turtă de smochine şi a pus-o deasupra bubei şi Iezechia s-a vindecat. Şi Iezechia a întrebat: „După care semn voi şti că voi intra în templul Domnului?” (Isaia 38.21, 22)
Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. (Luca 2.8-12)
Şi luna, totdeauna exactă, însemnează lunile şi împarte timpul. (Ecclesiasticul 43.7)
Tâlharul, acoperit de întuneric, sparge casele şi intră în ele, căci el le-a pus semn de cu ziuă, iar când vine dimineaţa, parcă ar fi pentru ei umbra morţii. Când zorii strălucesc, toate spaimele morţii dau peste ei. (Iov 24.16, 17)
Tocmai atunci regele vorbea cu Ghehazi, sluga omului lui Dumnezeu, şi a zis: „Povesteşte-mi tot ce este mai însemnat din câte a făcut Elisei!” Şi pe când istorisea el regelui despre copilul înviat de Elisei, a rugat pe rege pentru casa sa şi pentru ţarina sa. Şi a zis Ghehazi: „Stăpânul meu rege, aceasta este chiar femeia aceea şi el este acel fiul al ei pe care l-a înviat Elisei„. (IV Regi 8.4, 5)
Unde se face semnul crucii, răutatea nu mai are nicio putere. (Sfântul Atanasie cel Mare)
Valoarea timpului, ca posibilitate a ridicării din păcat şi restabilirii comuniunii cu Dumnezeu, ni se descoperă mai ales în iconomia mântuirii. Fiecare clipă care trece, şi noi n-am luat în ea decizia pentru realizarea sa în bine, este o clipă sau un timp pierdut. Clipa se prezintă astfel ca semn al unei posibile mântuiri, dar şi ca semn al unei posibile căderi sau pierderi. … (Patriarhul Daniel, vezi Clipa)
Venirea noastră la biserică într-un număr mare este o dovadă a sănătăţii sufletului nostru. După cum foamea este un semn de sănătate trupească, tot aşa şi dorul de cuvintele dumnezeieşti este cel mai mare semn de sănătate sufletească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)