A iubi înseamnă a fi în comunicare cu celălalt şi a descoperi în el scânteia lui Dumnezeu. (Paulo Coelho)
Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit, şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte, aşa vor fi. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 3.6,7)
Cât sunt de frumoase lucrurile Lui, şi, până la o scânteie, vrednice de a le privi! (Ecclesiastcul 42.29)
Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza. (Psalmi 41.19-22)
Din întâmplare am ajuns să fim cum suntem şi după viaţa aceasta vom fi ca şi cum n-am fi fost niciodată; căci fum este suflarea din nările noastre şi cugetarea o scânteie care se aprinde din mişcarea inimii noastre. (Cartea înţelepciunii lui Solomon 2.2)
Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele. (Ecclesiasticul 11.34)
Muzica trebuie să fie scânteia care aprinde focul în sufletul omenesc. (Ludwig van Beethoven)
Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. (Solomon 23.31, 32)
Orice ciocnire provoacă un zgomot sau o scânteie. Zgomotul călăuzeşte, scânteia luminează. (Alexandre Dumas)
Toţi sunt scânteie din Dumnezeu, dar nu toţi sunt conştienţi de asta. (Yoga Swami)
Viaţa este un crâmpei din scânteia divină. (Valeria Mahok)
Schimbarea la faţă 1.3